Sonia Cososchi

Contraventie. Acuzatie penala.3 criterii alternative.Lipsa gravităţii sancţiunii nu are o relevanta deosebita si nu exclude caracterul penal.

2011-12-15T08:43:00.009+02:00

DECIZIE cu privire la admisibilitatea cererii nr. 40301/04 formulata de Ioan POP c. României

Reclamantul s-a plâns de caracterul inechitabil al procedurii judiciare având ca obiect anularea unui proces-verbal prin care i s-a aplicat o amenda contraventionala de 2 000 000 lei vechi (aproximativ 50 EUR) pentru incalcarea art. 89 lit. f) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice si s-a dispus suspendarea permisului de conducere pentru o durata de 90 de zile.

Curtea a decis ca acuzatia adusa reclamantului are caracter penal (paragr. 27).

Astfel arata Curtea, pentru a decide daca o acuzatie are sau nu caracter penal, este necesar să se ia în considerare trei criterii:

încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislaţia naţională;

caracterul propriu-zis al măsurii

caracterul şi gravitatea „sancţiunii”

Aceste trei criterii sunt alternative, nu cumulative. Acest fapt nu împiedică însa adoptarea unei abordări cumulative în cazul în care analiza separată a fiecărui criteriu nu permite desprinderea unei concluzii clare referitoare la existenţa unei „acuzaţii în materie penală (parag. 22).

In speta, referitor la primul dintre aceste criterii, Curtea a remarcat că în dreptul intern fapta intră sub incidenţa legislaţiei privind contravenţiile şi că a fost scoasă din sfera dreptului penal dar ca indicaţiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă.

Referitor la al doilea criteriu, Curtea a constatat că:

amenda şi suspendarea permisului de conducere au fost aplicate reclamantului în temeiul dispoziţiilor legale generale care se aplicau tuturor cetăţenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice

amenda nu este regementata ca o compensaţie pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru cu scop preventiv.

În consecinţă, arata Curtea, caracterul general al normei şi scopul sancţiunilor, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenţie avea, în conformitate cu art. 6 din Convenţie, un caracter penal.

Referitor la al treilea criteriu, Curtea a retinut că:

niciun element din dosar nu poate sugera că suspendarea permisului de conducere al reclamantului a avut consecinţe grave pentru acesta

amenda nu putea fi înlocuită cu o pedeapsă privativă de libertate pe motiv de neplată (a se vedea, pe de altă parte, Anghel, paragr. 52)

reprezenta valoarea minimă prevăzută de legea privind regimul contravenţiilor.

Lipsa gravităţii sancţiunilor, arata Curtea nu exclude însa caracterul penal (a se vedea Öztürk, parag. 21, paragr.. 54 şi Huseyin Turan, paragr. 20).

Plângerea reclamantului a fost declarată totuşi inadmisibilă pentru următoarele motive:

Instanţele interne au permis reclamantului sa prezinte dovezi în sprijinul afirmaţiilor sale, iar faptul ca nu a administrat dovezi prin care sa inlature prezumtia le legalitate si validitate a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, insotit de fotografiile prezentate de politie, nu face ca procedura judiciara sa fie inechitabila.

Prezumtiile de fapt şi de drept funcţionează în orice sistem juridic. Convenţia nu interzice astfel de prezumţii în principiu. Cu toate acestea, convenţia obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite rezonabile, ţinând seama de gravitatea mizei si prezervand drepturile apărării (a se vedea, în acest sens, Salabiaku c. Franţei, 7 octombrie 1988, parag. 28, , precum şi Anghel, parag. 60).

In speta:

-Amenda aplicată reclamantului era de 50 de euro şi nu putea fi înlocuită cu o pedeapsă privativă de libertate în caz de neplată (a se vedea pe de altă parte, Anghel, citată paragr.. 52). De asemenea, nu există dovezi în dosar că suspendarea permisului de conducere al reclamantului a avut consecinţe grave pentru acesta.

-Instanţele interne au audiat declaraţiile reclamantului şi i-au permis să prezinte dovezi în sprijinul afirmaţiilor sale dar acesta nu a solicitat să se audieze martori si nu a cerut nici permisiunea de a prezenta alte dovezi în sprijinul declaraţiei sale că maşina din fotografiile poliţiei era alta decât cea proprie deoarece nu avea portbagaj.

Curtea a concluzionat că reclamantul nu pare să fi fost pus într-o poziţie dezavantajată în raport cu cea a autorităţilor doar pentru simplul motiv că regimul juridic intern aplicabil cu privire la contravenţii era diferit de cel al răspunderii penale De asemenea, autorităţile interne implicate în prezenta cauză şi-au exercitat competenţa de evaluare prin hotărâri motivate în baza dovezilor prezentate de părţile compărute în faţa lor şi astfel s-au încadrat în limitele stabilite la art. 6.

Traducerea in limba romana a deciziei:

http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=9503

Program vizitare minor. Motivarea prin integrare a motivelor instantelor inferioare.

2011-05-31T09:34:00.001+03:00

DECIZIE

CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATEA

cererii nr. 10520/09
formulate de Marius Ovidiu DOBRESCU
împotriva României

Motivarea prin integrare a motivelor instantelor inferioare răspunde cerinţelor Conventiei, in masura in care motivele integrate corespund exigentelor art. 6 § 1.

Invocând art. 8 din convenţie, reclamantul s-a plâns de o atingere adusă dreptului său la respectarea vieţii de familie, pe motiv că restrângerea dreptului de vizitare a minorului nu i-ar permite să dezvolte relaţii personale cu fiul său şi că sfera de aplicare a dreptului de vizitare stabilit prin hotararile instantelor interne, reprezintă o ingerinţă disproporţionată în exercitarea drepturilor sale părinteşti.
Din perspectiva art. 8, coroborat cu art. 14 din convenţie, acesta consideră că deciziile instanţelor interne sunt discriminatorii atât în privinţa sa, în raport cu mama copilului, cât şi în privinţa lui D.E., bunica paternă, aceasta din urmă fiind defavorizată în raport cu bunicii materni.
Invocând în esenţă art. 6 din convenţie, reclamantul s-a plâns si de modul în care instanţele interne au evaluat elementele probatorii şi au aplicat legea.

Curtea a declarat cererea inadmisibilă, reţinând, în esenţã, urmãtoarele:

A. Circumstanţele cauzei

Prin hotărârea din 18 decembrie 2007, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a stabilit un drept de vizitare pentru tatal minorului D.V., născut la 10 septembrie 2004, în fiecare miercuri, de la ora 17.00 la ora 19.00, la domiciliul mamei minorului, cu următoarea motivaţie:

„instanţa apreciază că cererea (reclamantului) de a întreţine legături personale cu minorul, la domiciliul său, de vineri până duminică, nu poate fi admisă, în ciuda faptului că acesta dispune de condiţii materiale adecvate, deoarece minorul în vârstă de trei ani şi trei luni nu poate fi separat brusc de mediul în care creşte şi cu care este obişnuit, întrucât vârsta sa fragedă nu îi permite să înţeleagă aceste schimbări.
În consecinţă, pentru a stabili modalităţile de exercitare a dreptului de a întreţine legături personale cu minorul, (instanţa) va ţine seama cu prioritate de interesul copilului, admiţând parţial acţiunea (reclamantului), care îşi va putea exercita dreptul de a întreţine legături personale cu minorul în fiecare miercuri, între orele 17.00 şi 19.00, la domiciliul pârâtei.
(Reclamantul) va avea posibilitatea de a solicita stabilirea unui alt program pe măsură ce fiul său va creşte şi va deveni conştient de importanţa relaţiilor cu tatăl său”.

Apelul reclamantului a fost respins ca nefondat prin hotărârea din 21 martie 2008 a Tribunalului Vâlcea.
Hotărârea instanţei era motivată astfel:

„La pronunţarea hotărârii sale, judecătoria nu a depăşit dispoziţiile legale, dat fiind că nu există norme imperative pentru a stabili un anumit program de vizitare pentru părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul; astfel, poate fi contestată doar temeinicia hotărârii, şi nu legalitatea acesteia [...]
Pentru a stabili programul (de vizitare), judecătoria a luat în considerare, în mod corect, faptul că (reclamantul) pleca deseori în străinătate, [...], ceea ce acesta nu a contestat [...].
De asemenea, din elementele aflate la dosar rezultă că, la sfârşitul săptămânii, copilul pleacă în mod periodic cu mama sa la părinţii acesteia, în alt oraş, motiv pentru care programul său obişnuit riscă să fie perturbat, având în vedere că vârsta sa, de trei ani, nu îi permite să înţeleagă motivele schimbării modului său de viaţă.
Judecătoria a reţinut că, pe măsură ce minorul va creşte, [reclamantul] va putea solicita modificarea dreptului [de vizitare].
Argumentul [reclamantului], potrivit căruia programul stabilit i-ar restrânge dreptul, este nefondat, dat fiind că [...], pentru a nu afecta copilul în timpul vizitelor, va trebui să facă dovada unui comportament civilizat şi decent în privinţa fostei sale soţii, depăşind rivalităţile, în vederea protejării minorului. Instanţa apreciază că, indiferent de relaţiile dintre părinţi, dezvoltarea unui copil de trei ani este mai armonioasă dacă se află în prezenţa ambilor părinţi, cel puţin până când ajunge la vârsta la care va fi în măsură să înţeleagă consecinţele unui divorţ”.

Prin hotărârea definitivă din 13 august 2008, rămasă definitivă la 5 septembrie 2008, Curtea de Apel Piteşti a respins recursul ca nefondat.
Curtea de apel a constatat, pe de o parte, că cererea reclamantului privind stabilirea unui drept de vizitare fusese admisă şi că, pentru stabilirea acestui drept, instanţele inferioare ţinuseră seama de elementele aflate la dosar. Pe de altă parte, aceasta a constatat că

„Instanţa de fond a ţinut seama de vârsta fragedă a minorului, care ar suporta şi ar înţelege cu dificultate anumite schimbări. În mod evident, [această instanţă] a avut în vedere interesul superior al minorului”.

…………………………………..
„Drepturile garantate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu au fost încălcate. Prin stabilirea modalităţilor în vederea menţinerii legăturilor cu minorul, instanţa [de fond] a intenţionat să îi asigure acestuia o bună dezvoltare fizică, psihică, intelectuală şi morală”.

B. Capătul de cerere întemeiat pe art. 8 din convenţie

Pentru un părinte şi copilul său, a fi împreună reprezintă un element esenţial al vieţii de familie, chiar dacă relaţia dintre părinţi a încetat. Prin urmare, măsurile interne care îi împiedică să fie împreună constituie o ingerinţă în dreptul protejat la art. 8 din convenţie.
Deciziile instanţelor naţionale, care determină sfera de aplicare a dreptului de vizitare reprezintă o măsură conformă cu dispoziţiile convenţiei, în măsura în care aceasta este prevăzută de lege, urmăreşte un scop legitim şi este necesară într‑o societate democratică.
Pentru a cerceta dacă o mãsura în litigiu este „necesară într-o societate democratică”, trebuie avuta în vedere cauza în ansamblu, analizând dacă motivele invocate pentru a o justifica sunt pertinente şi suficiente în sensul art. 8 § 2 din Conventie si tinând cont de faptul că trebuie pastrat un echilibru just între interesele copilului şi cele ale părintelui, acordându-se o importanţă deosebită interesului superior al copilului, care, în funcţie de natura şi gravitatea sa, poate să primeze asupra celui al părintelui.

In speţă, Curtea a apreciat ca:

· Deciziile prin care programul de vizitare al reclamantului este limitat la două ore pe săptămână se interpretează ca fiind o ingerinţă în exercitarea dreptului reclamantului la respectarea vieţii sale de familie, garantat la art. 8 § 1 din convenţie.

Ingerinţa era prevăzută de lege, dat fiind că programul de vizitare s-a întemeiat pe dispoziţiile din Codul familiei iar măsura contestată de reclamant urmărea în mod evident protecţia intereselor copilului si prin urmare, aceasta urmărea un scop legitim, în sensul art. 8 § 2 din convenţie
Instanţele naţionale şi‑au întemeiat deciziile pe interesul superior al copilului, care ar continua să stea cu persoana căreia îi fusese încredinţat. Acestea au luat, desigur, în considerare vârsta foarte fragedă a copilului, programul regulat de viaţă a acestuia şi consecinţele pe care schimbările acestui program le‑ar putea avea asupra sa. În plus, deşi au luat act de relaţiile încordate dintre părinţi, acestea au considerat important pentru copil să se afle în compania ambilor săi părinţi. În afară de aceasta, potrivit dosarului, reclamantul nu a susţinut în faţa instanţelor naţionale că, din cauza obligaţiilor sale profesionale, care se desfăşurau în străinătate, programul de vizitare stabilit de instanţe făcea imposibil orice contact cu copilul.Desi ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantului a arătat că persoana în cauză dispunea de condiţii materiale adecvate pentru găzduirea copilului la domiciliul său, anchetatorii au lăsat la latitudinea instanţelor interne stabilirea unui drept de vizitare. În plus, pentru a pronunţa aceste decizii, instanţele naţionale au fost în contact direct cu experţii şi cu martori, aflându‑se, prin urmare, într‑o poziţie mai bună decât instanţa europeană pentru a găsi echilibrul just între interesele în cauză (Hoppe împotriva Germaniei, nr. 28422/95, pct. 50 in fine, 5 decembrie 2002).
Curtea nu se îndoieşte de relevanţa motivelor reţinute de instanţele naţionale, totuşi este necesar să se determine, în funcţie de circumstanţele cauzei şi, în special, de gravitatea deciziilor care trebuie luate, dacă reclamantul a putut juca un rol suficient de important în procesul decizional, considerat ca un întreg, pentru a-i asigura protecţia necesară a intereselor sale. În acest sens, Curtea a constatat că reclamantul, reprezentat de consilierul său, a avut posibilitatea de a-şi susţine argumentele şi de a prezenta probe. În cauză, reclamantul a luat cunoştinţă de elementele aflate la dosar şi a putut să le comenteze. În plus, acesta a avut posibilitatea de a contesta în apel şi în recurs durata programului de vizitare stabilit. În afară de aceasta, reiese din dosar că instanţele interne şi-au întemeiat deciziile exclusiv pe mijloace de probă care au fost prezentate şi dezbătute în mod liber la şedinţe. În măsura în care nicio dispoziţie legală nu impune un program de vizitare, acesta din urmă este stabilit în funcţie de circumstanţe concrete. Or, după cum a subliniat deja în numeroase rânduri, nu este de competenţa Curţii sa să se pronunţe cu privire la erorile de fapt despre care se pretinde că au fost comise de o instanţă internă, în absenţa caracterului arbitrar, ceea ce nu este cazul în speţă.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului referitoare la nemotivarea hotărârii din 13 august 2008 de către Curtea de Apel Piteşti, Curtea reaminteşte că, în cazul în care instanţele sunt obligate să îşi motiveze deciziile, acest lucru nu se poate înţelege ca necesitând un răspuns detaliat la fiecare argument. Sfera de aplicare a acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura deciziei, iar problema dacă o instanţă nu şi-a îndeplinit obligaţia de motivare nu se poate analiza decât în cadrul circumstanţelor speţei. În cauză, după ce a examinat în mod succesiv căile de atac ale reclamantului, Curtea de Apel Piteşti a confirmat deciziile instanţelor inferioare, întrucât nu a descoperit niciun motiv pentru a le modifica. Pronunţându‑se astfel, curtea de apel a integrat motivele prezentate de instanţele inferioare pentru a-şi întemeia. Prin urmare, referindu-se la motivele invocate de instanţele inferioare, în special la interesul superior al copilului, pentru a respinge acţiunea reclamantului, este necesar să se răspundă la chestiunea de a şti dacă motivarea prin integrare utilizată de curtea de apel răspundea cerinţelor art. 6 § 1 în circumstanţele speţei, În această privinţă, trebuie să se sublinieze că judecătoria şi tribunalul au analizat cererea reclamantului şi că nu este de competenţa Curţii să îşi impună avizul în pofida celui al instanţelor naţionale, emis după analiza tuturor intereselor în cauză.

C. Capătul de cerere întemeiat pe art. 14 şi 8 din convenţie, coroborate

Reclamantul consideră că limitarea dreptului său de vizitare la două ore pe săptămână rezultă dintr-o discriminare bazată pe calitatea sa de tată. În special, acesta pretinde că deciziile instanţelor interne sunt discriminatorii atât în privinţa sa în raport cu fosta sa soţie, cât şi în privinţa lui D.E., bunica paternă, în raport cu bunicii materni.

Curtea a reamintit că doar diferenţele nejustificate de tratament al persoanelor în raport cu altele care se află în situaţii similare pot ridica o problemă din perspectiva art. 14 din convenţie. Or, reclamantul recurge, pe de o parte, la afirmaţii generale, şi îşi reiterează, pe de altă parte, argumentele întemeiate pe limitarea drepturilor sale părinteşti. Aceste argumente se confundă cu cele formulate din perspectiva art. 8. De altfel, persoana în cauză nu a susţinut că discriminarea în privinţa taţilor în raport cu mamele rezultă din legislaţia relevantă sau dintr-o diferenţă procedurală În plus, niciun element aflat la dosar nu permite să se afirme că respectiva conduită a instanţelor a fost motivată prin calitatea de tată a reclamantului. Deciziile adoptate pe parcursul întregii proceduri arată suficient că instanţele s-au orientat în funcţie de elemente precum vârsta copilului şi ritmul său de viaţă Prin urmare, Curtea a apreciaat că niciun indiciu referitor la discriminarea întemeiată pe calitatea de tată a reclamantului nu poate fi identificat pe baza elementelor prezentate de persoana în cauză.

Reclamantul susţine si că mama sa a suferit o discriminare ca urmare a imposibilităţii de a avea relaţii personale cu nepotul său în raport cu părinţii fostei sale soţii.
Curtea a constatat că D.E. nu a sesizat Curtea în prezenta cerere.

D. Capătul de cerere întemeiat pe art. 6 din convenţie

Invocând în esenţă art. 6 din convenţie, reclamantul contestă aprecierea faptelor şi a probelor şi interpretarea legii oferită de instanţe în cadrul procedurii interne.

Curtea a reamintit că nu este sarcina sa să se pronunţe cu privire la erorile de fapt sau de drept despre care se pretinde că au fost comise de o instanţă internă, deoarece, deşi convenţia garantează, la art. 6, dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementează totuşi aprecierea probelor şi interpretarea dreptului intern, domenii care sunt în primul rând de competenţa instanţelor naţionale.
În speţă, reclamantul a beneficiat de o procedură contradictorie. Acesta a putut să prezinte, în diverse etape ale acesteia, argumentele pe care le considera pertinente pentru apărarea intereselor sale, iar deciziile de respingere a acţiunii sale au fost motivate, atât în primă instanţă, cât şi în apel şi în recurs. Curtea nu identifică, în procedura în litigiu, considerată în ansamblul său, niciun indiciu privind inechitatea sau caracterul arbitrar care putea ridica o problemă din perspectiva art. 6 § 1 din convenţie.

Publicitatea procedurii organelor judiciare protejează justiţiabilii împotriva unei justiţii secrete care scapă controlului public.

2011-02-28T13:19:00.003+02:00

CAUZA AGVPS‑BACĂU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 6 § 1 DIN CONVENŢIE

50. Curtea reaminteşte că publicitatea procedurii organelor judiciare menţionate la art. 6 § 1 protejează justiţiabilii împotriva unei justiţii secrete care scapă controlului public; de asemenea, aceasta constituie unul dintre mijloacele necesare pentru a păstra încrederea în curţi şi tribunale. Prin transparenţa pe care o conferă administrării justiţiei, aceasta contribuie la realizarea scopului art. 6 § 1:procesul echitabil, a cărui garantare se numără printre principiile fundamentale ale oricărei societăţi democratice în sensul Convenţiei. Locul important pe care îl ocupă dreptul la un proces echitabil într‑o societate democratică determină Curtea, în exercitarea controlului care îi revine în materie, să examineze realităţile procedurii în cauză (Pretto şi alţii împotriva Italiei, 8 decembrie 1983, pct. 21-22, seria A, nr. 71).
51. În speţă, Curtea observă că, prin interpretarea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, instanţele interne au considerat că examinarea cererii de dizolvare a federaţiei reclamante trebuia să aibă loc în camera de consiliu.
Or, ordonanţa respectivă şi regulamentul de punere în aplicare nu prevăd, în mod explicit, acest tip de procedură decât pentru înscrierea persoanelor juridice în registrul asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor sau pentru modificarea menţiunilor din acest registru. Prin urmare, pentru procedura de dizolvare judiciară la cererea unui terţ, era necesar să se facă referire la art. 121 C. proc. civ. care consacră publicitatea tuturor procedurilor contencioase cu excepţia situaţiei în care legea prevede în mod explicit contrariul sau atunci când motivele de ordin public sau interesul părţilor solicită desfăşurarea cu uşile închise.
Instanţele interne nu au oferit nicio explicaţie privind motivul pentru care au preferat aplicarea prin analogie a procedurii prevăzute prin Ordonanţa nr. 26/2000 pentru alte acţiuni, mai degrabă decât să urmeze Codul de procedură civilă care reprezintă dreptul comun în materie.
52. Pe lângă faptul că pare astfel că absenţa publicităţii procedurii este contrară normelor de procedură internă, Curtea observă, pe de o parte, că Guvernul nu invocă niciun motiv, dintre cele enumerate la art. 6 sau în legislaţia internă, care să permită justificarea desfăşurării cu uşile închise şi absenţa unei şedinţe publice şi, pe de altă parte, că reclamanta solicitase în mod explicit desfăşurarea unei şedinţe publice (a se vedea, mutatis mutandis, Guisset împotriva Franţei, nr. 33933/96, pct. 74, CEDO 2000‑IX).
53. În mod evident, prezenţa reprezentantului reclamantei a fost asigurată cu ocazia dezbaterilor, iar pronunţarea hotărârilor a avut loc în şedinţă publică.
54. Totuşi, Curtea observă, asemenea reclamantei, că miza litigiului era dizolvarea federaţiei reclamante, formată din mai multe zeci de asociaţii şi ai cărei membri aveau interesul legitim de a asista la dezbateri.
55. Contrar poziţiei Guvernului, Curtea distinge cu claritate un prejudiciu real adus reclamantei din cauza lipsei şedinţelor publice: asociaţiile membre nu au putut fi informate cu privire la desfăşurarea dezbaterilor. Deşi reclamanta i‑a putut informa pe aceştia cu privire la desfăşurarea procedurii, Curtea consideră că această opţiune nu înlocuieşte posibilitatea reală a membrilor de a participa la şedinţe şi, cu siguranţă, nu poate contribui la păstrarea încrederii în sistemul juridic.
56. Curtea observă că un număr ce nu poate fi neglijat de asociaţii au părăsit federaţia pentru a se alătura AGVPS‑Bucureşti sau au fost nevoite să declare că nu erau afiliate la o altă AGVPS înainte de a fi admise în AGVPS‑Bucureşti. În acest context, Curtea consideră că declaraţiile reclamantei cu privire la presiunile exercitate asupra acesteia şi membrilor acesteia nu sunt neîntemeiate.
57. Din aceste motive, Curtea consideră că federaţia reclamantă a suferit un prejudiciu real ca urmare a lipsei şedinţelor publice şi că, hotărând să urmeze o procedură confidenţială, instanţele interne i‑au încălcat acesteia dreptul la judecarea cauzei sale în mod public.
Aceste elemente îi sunt suficiente Curţii pentru a constata că, în speţă, a fost încălcat art. 6 § 1 cu privire la acest aspect.
58. Această concluzie scuteşte Curtea de la examinarea celorlalte capete de cerere invocate de reclamantă din perspectiva art. 6.

CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 11 DIN CONVENŢIE

59. Reclamanta denunţă o atingere adusă libertăţii de asociere ca urmare a dizolvării sale, pe care o consideră arbitrară. Aceasta invocă art. 11 din Convenţie, redactat după cum urmează:

„1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi de asociere, inclusiv a constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei ori a drepturilor şi a libertăţilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrângeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat.”

Motivarea Curţii

65. Curtea observă că părţile recunosc de comun acord că dizolvarea federaţiei reclamante a constituit o ingerinţă în exercitarea dreptului său la libertatea de asociere. O asemenea ingerinţă încalcă art. 11, cu excepţia cazului în care este „prevăzută de lege”, vizează unul sau mai multe din scopurile legitime prevăzute la § 2 al acestui articol şi este „necesară într-o societate democratică”, pentru îndeplinirea acestora.
66. Conform Curţii, ingerinţa era prevăzută de lege, şi anume de art. 54‑56 din Ordonanţa nr. 26/2000.Fiind vorba de existenţa unui scop legitim, Curtea consideră că măsura avea ca scop organizarea tehnică a vânătorii şi gestionarea patrimoniului cinegetic, referindu‑se astfel la „protecţia drepturilor şi a libertăţilor celorlalţi” (a se vedea, mutatis mutandis, Baudiniere împotriva Franţei (dec.), nr. 25708/03, 6 decembrie 2007) În acest sens, Curtea reaminteşte că a hotărât deja că organizarea şi reglementarea unei activităţi de petrecere a timpului liber poate ţine de o responsabilitate a statului, în special în temeiul obligaţiei de a asigura, în numele colectivităţii, siguranţa bunurilor şi a persoanelor [a se vedea, mutatis mutandis, Chassagnou şi alţii împotriva Franţei (GC), nr. 25088/94, 28331/95 şi 28443/95, pct. 108, CEDO 1999‑III].
67. În această ultimă privinţă, Curtea reaminteşte că statele dispun de un drept de verificare a conformităţii scopului şi activităţilor unei asociaţii cu regulile stabilite de legislaţie, dar că acestea trebuie să se folosească de dreptul menţionat în mod adecvat cu obligaţiile lor în temeiul Convenţiei şi sub rezerva controlului organelor acesteia.
În consecinţă, excepţiile prevăzute la art. 11 necesită o interpretare strictă, numai motive convingătoare şi imperative putând justifica restricţii privind libertatea de asociere. Pentru a se pronunţa într-un asemenea caz cu privire la existenţa unei necesităţi în sensul art. 11 § 2, statele dispun numai de o marjă de apreciere redusă, care este dublată de un control european riguros bazat în acelaşi timp pe lege şi pe deciziile care o aplică, inclusiv cele ale unei instanţe independente (Bota, citată anterior, şi hotărârile citate în aceasta).
68. Ca regulă generală, Curtea admite că, în anumite cazuri de nerespectare din partea unei asociaţii a formalităţilor juridice rezonabile pe care trebuie să le îndeplinească cu privire la înfiinţarea, funcţionarea şi organigrama sa, marja de apreciere a statelor poate include dreptul de a aduce atingere - cu condiţia ca aceasta să rămână proporţională – libertăţii de asociere (Tebieti Mühafize Cemiyyeti şi Israfilov împotriva Azerbaidjan, nr. 37083/03, pct. 72, CEDO 2009‑…).
69. Rolul Curţii nu este sub nicio formă de a se substitui instanţelor interne competente, ci de a verifica, din perspectiva art. 11, hotărârile pronunţate de acestea în temeiul puterii lor de apreciere. Nu rezultă că aceasta trebuie să se limiteze la a stabili dacă statul pârât s‑a folosit de această putere cu bună‑credinţă, cu grijă şi în mod rezonabil: ingerinţa în litigiu trebuie considerată în lumina întregii cauze pentru a stabili dacă aceasta era „proporţională scopului legitim urmărit” şi dacă motivele invocate de autorităţile naţionale pentru a o justifica sunt „relevante şi suficiente”. Prin urmare, Curtea trebuie să se convingă de faptul că autorităţile naţionale au aplicat norme conforme principiilor consacrate la art. 11, bazându‑se, în plus, pe o apreciere acceptabilă a faptelor relevante [Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României, nr. 46626/99, pct. 49, CEDO 2005‑I (extrase)].
70. În ceea ce priveşte faptele din prezenta cauză, Curtea observă mai întâi că, potrivit Ordonanţei nr. 26/2000, reclamanta ar fi putut contesta acordarea statutului de asociaţie de utilitate publică lui AGVPS‑Bucureşti; aceasta ar fi putut solicita să i se recunoască şi ei acest statut (având în vedere că, în temeiul Legii nr. 103/1996, AGVPS trebuia să aibă acest statut).
71. În acest sens, Curtea observă, de asemenea, că reclamanta nu se plânge de faptul că, din cauza acordării statutului de utilitate publică lui AGVPS‑Bucureşti, ar fi fost obligată să se afilieze la aceasta pentru a-şi putea continua activităţile. Prin urmare, examinarea Curţii nu se referă la un asemenea capăt de cerere (a se vedea, mutatis mutandis, Vordur Olafsson împotriva Islandei, nr. 20161/06, pct. 45, 27 aprilie 2010).
72. Motivul principal pentru care instanţele au dispus dizolvarea asociaţiei reclamante a fost faptul că aceasta nu obţinuse statutul de utilitate publică. Or, ministerul de resort o informase pe aceasta, la 11 septembrie 2001, că putea recurge la procedura de dizolvare şi îi solicitase, la 9 ianuarie 2002, să îşi aducă statutul în conformitate cu Legea nr. 103/1996 – ceea ce putea să însemne, în egală măsură, obţinerea statutului de utilitate publică sau încetarea eliberării autorizaţiilor şi permiselor de vânătoare neconforme. Totuşi, reclamanta nu a răspuns acestor cereri, nici măcar pentru a contesta pretinsa lipsă de conformitate a statutului său cu legislaţia sau pentru a contesta acordarea statutului de utilitate publică lui AGVPS‑Bucureşti.
73. Prin urmare, dacă putem admite buna‑credinţă a reclamantei înainte de 11 septembrie 2001, având în vedere că statutul său fusese confirmat de instanţe la 20 iunie 2000 şi că aceasta îşi desfăşurase activităţile aparent fără nicio piedică până la 8 august 2001, data cererii de dizolvare introduse de AGVPS‑Bucureşti, putem recunoaşte cu greu aceeaşi bună‑credinţă după primirea de către reclamantă a avertismentelor emise de minister şi pe care aceasta nu le-a respectat (a se vedea, a contrario, Tebieti Mühafize Cemiyyeti şi Israfilov, citată anterior, pct. 76).
74. De asemenea, trebuie observat că ministerul nu a intervenit în procedura de dizolvare decât după expirarea termenului de trei luni acordat de Ordonanţa nr. 56/2001 pentru punerea în conformitate a statutului cu legea. Prin urmare, acestuia nu i se poate reproşa că nu a oferit asociaţiei o posibilitate reală de a remedia situaţia înainte de începerea procedurii de dizolvare (a se vedea, a contrario, Tebieti Mühafize Cemiyyeti şi Israfilov, citată anterior, pct. 77)
75. Desigur, procedura de anulare a deciziei administrative de anulare a permiselor eliberate de celelalte AGVPS, inclusiv reclamanta, era în continuare pendinte la momentul pronunţării dizolvării. Totuşi, această procedură nu se referea la acelaşi capăt de cerere şi avea deci o incidenţă limitată asupra procedurii de dizolvare. În plus, hotărârea pronunţată în primă instanţă a confirmat anularea chiar înainte de adoptarea deciziei de dizolvare.
76. În plus, Curtea observă, asemenea Guvernului, că, examinând cererea de dizolvare, instanţele erau sesizate cu un capăt de cerere diferit de cel introdus în faţa parchetului şi că, astfel, nu poate specula cu privire la impactul pe care ordonanţele de încetare a urmăririi penale pronunţate ulterior l-ar fi putut avea în procedura de dizolvare.
Curtea observă că procurorul a dispus totuşi confiscarea documentelor şi că, la 14 septembrie 2004, Înalta Curte a confirmat anularea dispusă de minister.
77. Rezultă că motivele invocate de autorităţi pentru dizolvarea federaţiei reclamante erau „pertinente şi suficiente” şi că măsura luată era proporţională cu scopul legitim urmărit şi, prin urmare, necesară într‑o societate democratică.
Aceste elemente îi sunt suficiente Curţii pentru a stabili că nu a fost încălcat, în speţă, art. 11 din Convenţie.

Asistenţă juridică în procedura civila. Este important să se asigure vizibilitatea administrării echitabile a justiţiei.

2011-02-28T13:12:00.002+02:00

CAUZA WIECZOREK ÎMPOTRIVA POLONIEI

37. Curtea subliniază mai întâi că nu există nicio obligaţie, în temeiul Convenţiei, de a acorda asistenţă juridică în cazul contestaţiilor din cadrul procedurii civile, întrucât există o distincţie clară între conţinutul art. 6 § 3 lit. (c), care garantează dreptul la asistenţa unui avocat din oficiu în anumite condiţii în cadrul procedurii penale, şi cel al art. 6 § 1, care nu face nicio referire la asistenţa juridică (a se vedea Del Sol împotriva Franţei, nr. 46800/99, pct. 20, CEDO 2002-II, şi Essaadi împotriva Franţei, nr. 49384/99, pct. 30, 26 februarie 2002). Prin urmare, poate fi acceptabil să se impună condiţii cu privire la acordarea asistenţei juridice, inter alia, pe baza situaţiei financiare a persoanei aflate în litigiu sau a perspectivelor sale de reuşită în procedură (a se vedea Steel şi Morris împotriva Regatului Unit, nr. 68416/01, pct. 62, CEDO 2005-II).
38. Cerinţa impusă unui reclamant de a fi reprezentat de un avocat calificat în faţa curţii de casaţie, ca în prezenta cauză, nu poate fi considerată în sine ca fiind contrară art. 6. Această cerinţă este compatibilă în mod evident cu caracteristicile Curţii Supreme în calitate de cea mai înaltă instanţă care examinează apeluri cu privire la aspecte de drept şi este o trăsătură comună a sistemelor juridice din mai multe state membre ale Consiliului Europei (a se vedea Gillow împotriva Regatului Unit, 24 noiembrie 1986, pct. 69, seria A nr. 109; Vacher împotriva Franţei, 17 decembrie 1996, pct. 24 şi 28, Culegere de hotărâri şi decizii 1996‑VI; Tabor împotriva Poloniei, nr. 12825/02, pct. 42, 27 iunie 2006; Staroszczyk împotriva Poloniei, nr. 59519/00, pct. 129, 22 martie 2007; şi Siałkowska împotriva Poloniei, nr. 8932/05, pct. 106, 22 martie 2007). Statele contractante sunt cele în măsură să decidă modul în care ar trebui să respecte obligaţiile privind un proces echitabil, rezultate în temeiul Convenţiei. Curtea trebuie să se asigure că metoda aleasă de autorităţile interne într-un anumit caz este compatibilă cu convenţia. În îndeplinirea obligaţiei sale de a acorda asistenţă juridică părţilor la procedură, atunci când este prevăzută de legislaţia internă, statul trebuie, de asemenea, să dea dovadă de promptitudine pentru a asigura persoanelor respective, în mod firesc şi eficient, respectarea drepturilor lor garantate în temeiul art. 6 (a se vedea Del Sol, citată anterior, pct. 21; Staroszczyk împotriva Poloniei, citată anterior, pct. 30; Siałkowska împotriva Poloniei, citată anteriori, pct. 107; şi, mutatis mutandis, R.D. împotriva Poloniei, nr. 29692/96 şi 34612/97, pct. 44, 18 decembrie 2001).
39. Principiul fundamental de aplicare a art. 6 îl constituie caracterul echitabil. Este important să se asigure vizibilitatea administrării echitabile a justiţiei, iar o parte la procedura civilă trebuie să poată participa efectiv, inter alia, prin posibilitatea de a aduce probe în sprijinul pretenţiilor sale (a se vedea Laskowska împotriva Poloniei, nr. 77765/01, pct. 54, 13 martie 2007).
40. În acest context, Curtea va examina dacă dreptul reclamantei de a avea acces la instanţă a fost respectat în legătură cu neacordarea de asistenţă juridică în procedura recursului din faţa Curţii Supreme.
În primul rând, Curtea observă că, în speţă, dispoziţiile Codului de procedură civilă au permis reclamantei să solicite asistenţă juridică. Decizia relevantă depindea de evaluarea instanţei cu privire la necesitatea reprezentării legale, în circumstanţele cauzei (a se vedea supra, pct. 20). Atunci când se examinează dacă deciziile privind asistenţa juridică, considerată în ansamblu, respectă standardele unui proces echitabil, prevăzute în Convenţie, nu este sarcina Curţii să se substituie instanţelor poloneze, ci să verifice dacă, atunci când îşi exercită puterea de apreciere în ceea ce priveşte evaluarea probelor, instanţele respective acţionează în conformitate cu art. 6 § 1 (a se vedea, mutatis mutandis, Kreuz împotriva Poloniei, nr. 28249/95, pct. 64, CEDO 2001-VI).
41. Curtea observă că, în cererea sa de asistenţă juridică, reclamanta şi-a justificat în mod corespunzător afirmaţia conform căreia situaţia sa financiară nu îi permitea să obţină asistenţă juridică profesională, prezentând mai multe documente oficiale variate, în conformitate cu legea. În răspunsul de refuz, instanţa nu a contestat în niciun fel autenticitatea documentelor şi nici situaţia financiară a reclamantei.
42. De asemenea, Curtea observă că, în răspunsul său de refuz, curtea de apel a făcut trimitere pe scurt la natura chestiunilor în cauză. Aceasta a subliniat că aspectele cruciale se refereau, în prezenta cauză, la evaluarea condiţiei reclamantei şi la condiţiile în care aceasta justifica menţinerea dreptului său la o pensie de invaliditate. A considerat că respectiva cauză nu garanta asistenţa juridică profesională în sensul introducerii apelului.
43. Totuşi, Curtea observă că reclamanta, în urma plângerii introduse împotriva hotărârii pronunţate de autoritatea pentru asigurări sociale, a prezentat două rânduri de argumente. Este adevărat că primul rând de argumente, după cum a observat în mod corect curtea de apel, se referea în principal la evaluarea constatărilor medicale şi la stabilirea condiţiei sale, de care era condiţionat dreptul său la o pensie de invaliditate. Totuşi, Curtea evidenţiază că aceasta a prezentat, de asemenea, în mod repetat, argumente legale în temeiul ordonanţei din 1983. În repetate rânduri, reclamanta a declarat că, în temeiul acestei ordonanţe, reevaluarea condiţiei sale nu avea niciun temei juridic.
44. De asemenea, reclamanta a făcut trimitere la jurisprudenţa Curţii Supreme care, în opinia sa, susţinea concluzia conform căreia nicio reevaluare de acest tip nu era posibilă din punct de vedere juridic în cauza sa. Argumentele sale juridice au fost ulterior examinate de curtea de apel. În hotărârea din 8 septembrie 2004, instanţa respectivă şi-a limitat motivarea la constatarea conform căreia ordonanţa din 1983 nu era „relevantă” în cauza reclamantei.
45. Curtea observă că reclamanta avea posibilitatea de a introduce recurs împotriva hotărârii respective, pe baza unei pretinse încălcări a normei materiale, ca urmare a interpretării sale eronate sau a aplicării incorecte (a se vedea supra, pct. 22). Prin urmare, reclamanta avea posibilitatea de a contesta, prin intermediul unui recurs, modul în care instanţa de apel a interpretat dispoziţiile ordonanţei în cauza sa şi semnificaţia acestora pentru menţinerea pensiei de invaliditate.
46. În această privinţă, Curtea constată că chestiunile legate de aplicarea ordonanţei din 1983 au generat un volum considerabil de jurisprudenţă a instanţelor interne. În mai multe decizii pronunţate în urma unor recursuri împotriva unor hotărâri ale diverselor instanţe de apel, Curtea Supremă a examinat dacă dispoziţiile ordonanţei respective interziceau autorităţilor pentru asigurări sociale să retragă persoanelor particulare pensiile de invaliditate pe care le primiseră de mai mult de zece ani. Pe lângă aceasta, instanţele interne, dintre care unele au declarat existenţa unei asemenea interdicţii, nu au ajuns la un acord asupra naturii acesteia, şi anume dacă era materială sau doar procedurală. Cel mai important, era neclar dacă intrarea în vigoare a legii din 13 octombrie 1998 a adus atingere aplicabilităţii ordonanţei în cazul situaţiei persoanelor care dobândiseră drepturi la o pensie de invaliditate înainte de intrarea în vigoare a legii, la 1 ianuarie 1999. De-abia în 2005, după ce cauza reclamantei fusese deja soluţionată, Curtea Supremă a adoptat, în cele din urmă, o hotărâre destinată să clarifice jurisprudenţa şi să rezolve neconcordanţele care apăruseră în interpretarea caracterului revocabil sau irevocabil al dreptului la o pensie de invaliditate.
47. Curtea observă că, în răspunsul său de refuz, curtea de apel nu a făcut nicio trimitere la argumentele juridice prezentate de reclamantă în baza ordonanţei din 1983.
48. Curtea consideră că, dacă reprezentarea legală era obligatorie, concluzia curţii de apel conform căreia asistenţa juridică nu ar fi necesară, în special în absenţa oricărei analize pentru a verifica dacă, în circumstanţele cauzei, recursul oferea perspective rezonabile de reuşită, nu pare să fie justificată.
49. Prin urmare, Curtea consideră că instanţa nu şi-a îndeplinit obligaţia de a examina în mod corespunzător cererea reclamantei de asistenţă juridică (a se vedea Tabor împotriva Poloniei, nr. 12825/02, pct. 46, 27 iunie 2006, mutatis mutandis).
50. În consecinţă, având în vedere circumstanţele cauzei, considerate în ansamblu, Curtea consideră că a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenţie.

CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1 LA CONVENŢIE

51. De asemenea, reclamanta s-a plâns că fusese privată de o pensie de invaliditate după cincisprezece ani în care a primit o astfel de pensie. Aceasta a invocat art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”

A. Cu privire la admisibilitate

52. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35 § 3 din Convenţie. De asemenea, constată că acesta nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar să fie declarat admisibil.

B. Cu privire la fond

1. Argumentele părţilor

53. Reclamanta a susţinut că hotărârile judecătoreşti în cauză au încălcat ordonanţa din 1983 şi jurisprudenţa Curţii Supreme. Instanţa respectivă a declarat în mod consecvent că, după zece ani în care a primit o pensie de invaliditate, nu era posibil ca dreptul persoanei în cauză la o asemenea pensie să fie revizuit şi retras. Era evident că ordonanţa din 1983 interzicea medicilor din cadrul autorităţii pentru asigurări sociale să examineze persoanele care beneficiau de astfel de drepturi cu scopul de a le reevalua condiţia medicală şi, în cele din urmă, de a le retrage pensia de invaliditate.
54. De asemenea, reclamanta a susţinut că faptul că, în 1998, a avut loc o reformă a sistemului de asigurări sociale nu eliminase această interdicţie. Acest lucru a fost evidenţiat în mai multe hotărâri pronunţate în acest sens de diverse instanţe, inclusiv de Curtea Supremă. În urma hotărârilor pronunţate în cauza sa, reclamanta a fost privată, după nouăsprezece ani, de singurul său venit, în ciuda faptului că dispoziţiile aplicabile creaseră o speranţă legitimă că dreptul său la pensie nu urma să fie contestat de autoritatea pentru asigurări sociale. Având în vedere circumstanţele cauzei, hotărârile pronunţate de autoritate şi de instanţe nu au fost justificate, au încălcat principiul certitudinii juridice şi au impus un prejudiciu excesiv reclamantei.
55. Guvernul nu a prezentat observaţii în această privinţă.

2. Motivarea Curţii

(a) Principii generale

56. Mai întâi, Curtea reiterează că art. 1 din Protocolul nr. 1 conţine trei norme diferite. Acestea au fost descrise după cum urmează (în James şi alţii împotriva Regatului Unit, 21 februarie 1986, pct. 37, seria A nr. 98; a se vedea, de asemenea, Belvedere Alberghiera S.r.l. împotriva Italiei, nr. 31524/96, pct. 51, CEDO 2000‑VI):

„Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf, este de natură generală şi enunţă principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate şi o supune anumitor condiţii; a treia normă, menţionată în al doilea paragraf, recunoaşte că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general […]. Cele trei norme nu sunt totuşi «distincte» în sensul că nu sunt legate. A doua şi a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor şi ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ţinând seama de principiul general enunţat la prima normă.”

57. Art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie nu garantează, în sine, niciun drept la o pensie de o anumită valoare [a se vedea, de exemplu, Kjartan Ásmundsson împotriva Islandei, nr. 60669/00, pct. 39, CEDO 2004-IX, şi Janković împotriva Croaţiei (dec.), nr. 43440/98, CEDO 2000-X]. Totuşi, atunci când o persoană particulară are un drept care poate fi afirmat în temeiul legislaţiei interne la o pensie din contribuţiile la asigurările sociale, o asemenea pensie trebuie considerată un drept de proprietate, care intră sub incidenţa art. 1 din Protocolul nr. 1, pentru persoanele care îndeplinesc condiţiile [a se vedea Stec şi alţii împotriva Regatului Unit (dec.) (GC), nr. 65731/01 şi 65900/01, CEDO 2005‑X]. Atunci când valoarea unei pensii este redusă sau când plata acesteia este suspendată, acest lucru poate reprezenta o ingerinţă în respectarea bunurilor care trebuie justificată (a se vedea Kjartan Ásmundsson, citată anterior, pct. 40, şi Rasmussen împotriva Poloniei, nr. 38886/05, pct. 71, 28 aprilie 2009). În evaluarea unei asemenea ingerinţe, în temeiul acestei dispoziţii, este important să se ia în considerare dacă dreptul reclamantei de a primi pensie din regimul de asigurări sociale în cauză a fost încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenţei dreptului la pensie al acesteia [a se vedea Domalewski împotriva Poloniei (dec.), nr. 34610/97, CEDO 1999-V].
58. Curtea reiterează că, pentru a fi considerată compatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1, o condiţie esenţială este ca ingerinţa să fie legală. Statul de drept, unul dintre principiile fundamentale ale unei societăţi democratice, este inerent tuturor articolelor din Convenţie [a se vedea Iatridis împotriva Greciei (GC), nr. 31107/96, pct. 58, CEDO 1999-II].
59. Orice ingerinţă a unei autorităţi publice în respectarea bunurilor poate fi justificată numai dacă răspunde unui interes public (sau general) legitim. Datorită cunoaşterii lor directe a propriei societăţi şi a necesităţilor acesteia, autorităţile naţionale sunt, în principiu, mai bine plasate decât instanţa internaţională pentru a decide ce este „pentru cauză de utilitate publică”. În conformitate cu sistemul de protecţie stabilit de Convenţie, autorităţile naţionale sunt cele care trebuie să efectueze evaluarea iniţială cu privire la existenţa unei probleme de utilitate publică, garantând măsuri în ceea ce priveşte respectarea bunurilor (a se vedea Terazzi S.r.l. împotriva Italiei, nr. 27265/95, pct. 85, 17 octombrie 2002, şi Elia S.r.l. împotriva Italiei, nr. 37710/97, pct. 77, CEDO 2001-IX). Noţiunea de „utilitate publică” este în mod necesar generală. În special, decizia de adoptare a legilor privind prestaţiile de asigurări sociale va implica în mod firesc luarea în considerare a aspectelor economice şi sociale. Curtea consideră normal ca marja de apreciere disponibilă corpului legislativ la punerea în aplicare a politicilor sociale şi economice să fie una extinsă şi va respecta hotărârea corpului legislativ cu privire la ce este „pentru cauză de utilitate publică”, cu excepţia cazului în care hotărârea respectivă este în mod vădit nefondată [a se vedea, mutatis mutandis, Fostul rege al Greciei şi alţii împotriva Greciei (GC), nr. 25701/94, pct. 87, CEDO 2000-XII].
60. Art. 1 din Protocolul nr. 1 impune, de asemenea, ca orice ingerinţă să fie proporţională în mod rezonabil cu scopul urmărit [a se vedea Jahn şi alţii împotriva Germaniei (GC), nr. 46720/99, 72203/01 şi 72552/01, pct. 81‑94, CEDO 2005‑VI]. Cerinţa echilibrului just nu poate fi îndeplinită atunci când persoana respectivă suferă un prejudiciu individual şi excesiv (a se vedea Sporrong şi Lönnroth împotriva Suediei, 23 septembrie 1982, pct. 69-74, seria A nr. 52).

(b) Aplicarea principiilor de mai sus în prezenta cauză

61. Curtea observă că reclamanta a fost lipsită de dreptul său la pensia de invaliditate pe care o primea din 1985. Aceasta consideră că privarea respectivă a reprezentat o ingerinţă în respectarea bunurilor sale în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie [a se vedea Styk împotriva Poloniei (dec.), nr. 28356/95, 16 aprilie 1998; Szumilas împotriva Poloniei (dec.), nr. 35187/97, 1 iulie 1998; Bieńkowski împotriva Poloniei (dec.), nr. 33889/97, 9 septembrie 1998; şi, mutatis mutandis, Domalewski, citată anterior].
62. În continuare, Curtea trebuie să stabilească dacă ingerinţa a fost legală. Măsura contestată se întemeia pe secţiunea 27 (1) (a) din ordonanţa din 1983. Curtea observă că interpretarea acestei dispoziţii a generat o serie de dificultăţi şi neconcordanţe grave între hotărârile pronunţate de diverse instanţe de apel şi de diferite camere ale Curţii Supreme. Aceste dificultăţi au fost recunoscute de Curtea Supremă care, în cele din urmă, în 2005, a emis o rezoluţie destinată să elimine divergenţele respective. Totuşi, în această privinţă, Curtea reiterează că divergenţele în jurisprudenţă reprezintă caracteristici inerente ale oricărui sistem juridic care se bazează pe o reţea de instanţe de fond şi de recurs, competente în domeniul lor de jurisdicţie teritorială, şi că rolul unei curţi supreme este tocmai acela de a soluţiona conflictele existente între deciziile instanţelor inferioare [a se vedea Zielinski şi Pradal şi Gonzalez şi alţii împotriva Franţei (GC), nr. 24846/94 şi 34165/96 - 34173/96, pct. 59, CEDO 1999-VII]. De asemenea, aceasta afirmă că sarcina sa nu este aceea de a se substitui instanţelor interne. Este în primul rând de competenţa acestora să interpreteze legislaţia internă (a se vedea, printre altele, Tejedor García împotriva Spaniei, 16 decembrie 1997, pct. 31, Culegere 1997-VIII). În consecinţă, consideră că ingerinţa era prevăzută de lege.
63. În continuare, Curtea trebuie să stabilească dacă ingerinţa a urmărit un scop legitim, şi anume dacă a avut loc „pentru cauză de utilitate publică”. Curtea consideră că a fost destinată să protejeze stabilitatea financiară a sistemului de asigurări sociale şi să garanteze că acesta nu era în pericol să subvenţioneze, fără limitări temporale, pensiile beneficiarilor care, odată cu trecerea timpului, nu mai îndeplineau cerinţele legale relevante. Curtea este convinsă că ingerinţa a urmărit un scop legitim, în interesul general al comunităţii.
64. În cele din urmă, Curtea trebuie să stabilească dacă ingerinţa a impus un prejudiciu individual excesiv reclamantei. În acest sens, Curtea trebuie să ţină seama de contextul specific în care a apărut problema în prezenta cauză, şi anume al unui sistem de securitate socială. Asemenea regimuri reprezintă o expresie a solidarităţii societăţii cu membrii săi vulnerabili [a se vedea Goudswaard-Van der Lans împotriva Ţărilor de Jos (dec.), nr. 75255/01, CEDO 2005‑XI].
65. Abordarea Curţii privind art. 1 din Protocolul nr. 1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecţia socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale Consiliului Europei. Este evident că, în cadrul statelor respective, precum şi al majorităţii statelor individuale, există o gamă largă de prestaţii de asigurări sociale destinate să confere drepturi. Prestaţiile sunt finanţate într-o mare varietate de moduri: unele sunt plătite prin contribuţii la un fond specific; altele depind de un dosar al contribuţiilor unui reclamant; multe sunt plătite în urma impozitării generale pe baza unui statut definit în mod legal. În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viaţa sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestaţiile de asigurări sociale şi de protecţie socială pentru supravieţuire. Multe sisteme juridice interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine şi securitate şi prevăd prestaţii care trebuie plătite - în urma îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate - de drept (a se vedea Stec şi alţii, citată anterior).
66. Art. 1 din Protocolul nr. 1 nu restricţionează libertatea părţilor contractante de a alege tipul sau suma prestaţiilor care trebuie acordate în conformitate cu sistemele de securitate socială (a se vedea Stec şi alţii, citată anterior). Curtea observă că nivelul de bază al prestaţiilor de asigurări sociale în Polonia, inclusiv al pensiilor de invaliditate, este plătit dintr-un fond unic, finanţat prin diverse contribuţii obligatorii din partea angajaţilor şi a angajatorilor şi administrat de autoritatea pentru asigurări sociale. Acesta se bazează pe principiul solidarităţii şi funcţionează conform principiului „plăţi în rate pe măsura câştigului”. Dreptul individual la o pensie de invaliditate s-a bazat, atât înainte de 1998, cât şi ulterior, pe dispoziţiile legale care precizează condiţiile specifice care trebuie îndeplinite de reclamanţi. Deciziile autorităţii pentru asigurări sociale trebuie să respecte statutul aplicabil.
67. Dreptul la o pensie de invaliditate este întemeiat în principal pe incapacitatea reclamantului de a continua să desfăşoare muncă salariată din motive de sănătate. Este în natura lucrurilor ca diverse condiţii care, iniţial, fac imposibilă angajarea persoanelor afectate de acestea să poată evolua în timp, conducând fie la deteriorarea, fie la ameliorarea sănătăţii persoanei. Curtea nu poate accepta sugestia făcută de reclamantă conform căreia dreptul său la pensie, care se baza pe contribuţii la fondul general din care sunt plătite toate prestaţiile de asigurări sociale, trebuia să rămână neschimbat odată ce a fost acordat, indiferent de modificările survenite în situaţia sa. În jurisprudenţa sa nu există niciun exemplu de declaraţie atât de categorică; de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestaţii de securitate socială în anumite împrejurări [a se vedea, recent, Kjartan Ásmundsson, citată anterior, pct. 45, cu referiri la hotărâri ulterioare; a se vedea, de asemenea, Hoogendijk împotriva Ţărilor de Jos, (dec.), nr. 58641/00, 6 ianuarie 2005]. În special, Curtea a observat influenţa pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenţei juridice şi a caracterului prestaţiilor de securitate socială (a se vedea, mutatis mutandis, Goudswaard-Van der Lans, citată anterior). Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislaţie care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale şi care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistenţă socială, cât şi evoluţiei situaţiilor individuale. Curtea consideră că le este permis statelor să ia măsuri pentru a reevalua condiţia medicală a persoanelor care primesc pensii de invaliditate cu scopul de stabili dacă acestea sunt în continuare inapte de muncă, cu condiţia ca reevaluarea respectivă să fie în conformitate cu legea şi însoţită de garanţii procedurale suficiente.
Într-adevăr, dacă drepturile la pensii de invaliditate ar fi menţinute în situaţii în care beneficiarii acestora au încetat, în timp, să îndeplinească cerinţele legale aplicabile, acest lucru ar conduce la îmbogăţirea fără just temei a persoanelor respective. În plus, acest lucru ar fi fost nedrept faţă de persoanele care contribuie la sistemul de asigurări sociale, în special faţă de cele cărora nu le-au fost acordate prestaţii deoarece nu îndeplineau cerinţele relevante. În termeni mai generali, ar aproba o alocare necorespunzătoare a fondurilor publice, o alocare care nu are în vedere obiectivele pe care pensiile de invaliditate trebuie să le îndeplinească.
68. Curtea observă că reclamanta a primit pensia de invaliditate din 1985, pe baza unei decizii a autorităţii pentru asigurări sociale. Legislaţia aplicabilă, atât înainte, cât şi după reforma sistemului de asigurări sociale din 1998, condiţiona acordarea unei pensii de invaliditate, inter alia, de incapacitatea de muncă din motive de sănătate, iar acest fapt era recunoscut în mod oficial de o comisie de medici specialişti.
69. În 1985, s-a constatat că reclamanta îndeplinea această cerinţă. Ulterior, condiţia sa a fost reevaluată în 1994, 1995 şi 1997. De fiecare dată, a fost confirmat faptul că era în continuare inaptă de muncă, iar dreptul său la pensie a fost menţinut. Curtea observă că nu s-a susţinut şi nici nu s-a evidenţiat că, în vreuna din aceste ocazii, reclamanta ar fi contestat legalitatea reevaluării condiţiei sale, în ciuda faptului că ordonanţa din 1983 a rămas în vigoare până la 1 septembrie 1997. Doar în procedura introdusă în 2000 aceasta a exprimat îndoieli cu privire la existenţa unui temei juridic al unei asemenea reevaluări.
În continuare, se observă că, în timpul procedurii desfăşurate în faţa instanţei de apel, instanţa respectivă a dispus ca dovezile pe baza cărora instanţa de prim grad a pronunţat hotărârea din 24 septembrie 2002 să fie însoţite de examinări medicale efectuate de diverşi specialişti (a se vedea supra, pct. 14). Totuşi, reclamanta a refuzat să se conformeze dispoziţiei în cauză.
70. Curtea observă că deciziile autorităţii pentru asigurări sociale erau supuse controlului jurisdicţional exercitat de două instanţe speciale în domeniul asigurărilor sociale, însoţite de garanţii procedurale complete. Reclamanta a recurs la procedura respectivă. Nu există nicio indicaţie a faptului că, în timpul procedurii, aceasta nu a putut să îşi prezinte argumentele în faţa instanţelor.
71. De asemenea, este relevant pentru evaluarea cauzei faptul că reclamantei nu i-a fost retras complet dreptul la pensia de invaliditate. Într-adevăr, instanţa regională a acordat pensia reclamantei pentru o perioadă determinată de doi ani (a se vedea supra, pct. 12). În plus, nu s-a evidenţiat şi nu s-a susţinut că valoarea pensiei temporare în cauză a fost mai mică decât cea pe care reclamanta o primise înainte. Prin urmare, nu se poate afirma că reclamantei i-a fost retras în totalitate unicul mijloc de întreţinere (a se compara şi a se diferenţia Kjartan Ásmundsson, citată anterior, pct. 44, şi hotărârea citată în cadrul acesteia).
72. De asemenea, Curtea observă că reclamanta nu a fost obligată să restituie sumele pe care le primise înainte de data la care s-a constatat că nu mai îndeplinea cerinţele legale aplicabile [a se vedea Chroust împotriva Republicii Cehe (dec.), nr. 4295/03, 20 noiembrie 2006]. În plus, legislaţia internă nu a presupus că persoanele despre care s-a constatat că nu mai îndeplineau cerinţele de acordare a pensiilor de invaliditate acţionaseră în mod fraudulos sau condamnabil. Nu a fost făcută nicio sugestie în acest sens în procedura în care era implicată reclamanta.
73. Având în vedere circumstanţele cauzei, considerate în ansamblu, Curtea concluzionează că a fost menţinut un echilibru just între cerinţele interesului general al populaţiei şi cerinţele de protecţie a drepturilor individuale fundamentale şi că sarcina impusă reclamantei nu era nici disproporţionată, nici excesivă.
74. Rezultă că nu a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

Măsurile coercitive în privinţa copiilor nu sunt recomandate pentru punerea în aplicare a dreptului de vizitare.

2011-02-28T12:58:00.002+02:00

CAUZA NISTOR ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

I. CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 8 DIN CONVENŢIE

52. Reclamanţii se plâng de o atingere adusă dreptului lor la respectarea vieţii de familie, pe de o parte, din cauza respingerii acţiunii lor privind modificarea încredinţării copilului şi, pe de altă parte, din cauza deciziilor pronunţate de instanţele interne care le-au limitat dreptul de vizitare. De asemenea, aceştia se plâng de faptul că autorităţile române nu au luat măsurile adecvate pentru a asigura aplicarea rapidă a hotărârii din 6 mai 2004 a Judecătoriei Târgu Lăpuş care le acorda dreptul de vizitare a copilului. Aceştia invocă art. 8 din Convenţie, formulat după cum urmează:

„1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei sale.
2. Nu este admisă ingerinţa unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât dacă aceasta este prevăzută de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.”

53. Guvernul contestă acest argument.
54. Curtea constată că acest capăt de cerere al reclamanţilor presupune trei aspecte: 1) respingerea acţiunii reclamanţilor privind încredinţarea copilului; 2) sfera de aplicare a dreptului de vizitare stabilit de instanţele naţionale în cadrul cererii de ordonanţă preşedinţială; 3) pretinsa lipsă de asistenţă din partea autorităţilor naţionale la punerea în executare a hotărârii din 6 mai 2004 care stabilea un drept de vizitare în favoarea reclamanţilor. Curtea le va analiza separat (a se vedea, în acelaşi sens, Hokkanen împotriva Finlandei, 23 septembrie 1994, seria A nr. 299‑A, pct. 59).

A. Cu privire la admisibilitate

1. Cu privire la încredinţarea copilului

55. Reclamanţii se plâng de respingerea cererii lor privind schimbarea încredinţării copilului. Aceştia pretind că procedura care a condus la această decizie nu a fost echitabilă, pe motiv că instanţele interne ar fi ignorat probele depuse de ei la dosar. În plus, aceştia denunţă subiectivitatea instanţelor interne, pe motiv că acestea au acceptat ca minorul să fie încredinţat tatălui şi nu mamei, de vreme ce, în realitate, bunicii paterni exercitau acest drept.
56. Curtea observă că deciziile pronunţate de instanţele interne refuzând să îi încredinţeze copilul primei reclamante se interpretează ca fiind o ingerinţă în exercitarea dreptului său la respectarea vieţii de familie, garantat la art. 8 § 1 din Convenţie. Presupunând că aceste decizii constituie o ingerinţă în dreptul la respectarea vieţii de familie al celui de-al doilea şi al treilea reclamant, Curtea observă că, în principiu, ingerinţa invocată presupune încălcarea art. 8 cu excepţia cazului în care aceasta este „prevăzută de lege”, urmăreşte unul sau mai multe scopuri legitime în sensul § 2 al acestei dispoziţii şi poate fi considerată drept „necesară într‑o societate democratică”.
57. În speţă, ingerinţa era prevăzută de lege, şi anume de Codul familiei, şi urmărea evident un scop legitim în sensul art. 8 § 2, şi anume protecţia interesului superior al copilului.
58. Pentru a cerceta dacă măsura în litigiu era „necesară într-o societate democratică”, Curtea va examina, având în vedere întreaga cauză, dacă motivele invocate pentru a o justifica erau pertinente şi suficiente în sensul art. 8 § 2 din Convenţie. De asemenea, sarcina Curţii nu este aceea de a se substitui autorităţilor interne pentru a reglementa problemele legate de încredinţarea şi vizitarea copilului, deoarece instanţele naţionale sunt, în principiu, mai competente decât instanţa internaţională pentru a evalua elementele de care dispun şi beneficiază, prin urmare, de o mare libertate în materie [Elsholz împotriva Germaniei (GC), nr. 25735/94, pct. 48, CEDO 2000‑VIII]. În schimb, acesteia îi revine sarcina de a aprecia, din perspectiva Convenţiei, hotărârile pe care aceste instanţe le‑au pronunţat în exercitarea puterii lor de apreciere (Hokkanen, citată anterior, pct. 55) şi de a verifica dacă ingerinţa incriminată era „necesară”, şi anume dacă era proporţională cu scopul legitim urmărit.
59. În speţă, după divorţul părinţilor, copilul a fost de la început încredinţat tatălui, prin hotărârea din 29 mai 2002 a Judecătoriei Târgu Lăpuş, rămasă definitivă în urma respingerii apelului primei reclamante şi a neintroducerii unui recurs de aceasta.
60. Ulterior, instanţele naţionale au considerat că nu era necesar să se modifice încredinţarea copilului, având în vedere că situaţia faptică nu se modificase substanţial în comparaţie cu perioada în care această hotărâre fusese pronunţată, că se părea că minorul s‑a integrat bine în familia bunicilor paterni de care acesta era foarte ataşat, că o schimbare a încredinţării nu ar fi fost în interesul acestuia, dat fiind, în special, faptul că prima reclamantă şi soţul acesteia intenţionau să rămână să lucreze în străinătate şi să încredinţeze minorul bunicilor respectivi.
61. Curtea observă că hotărârile în litigiu au fost luate în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale art. 44 C. fam. şi că acestea urmăreau un scop legitim, şi anume protecţia drepturilor copilului; în această privinţă, nu există îndoială că autorităţile competente au ţinut seama de interesele minorului, stabilite în rapoartele anchetelor sociale realizate la domiciliul părţilor şi rezultate, de asemenea, din declaraţiile martorilor. Admiţând că cei doi părinţi, precum şi bunicii dispuneau de condiţii adecvate pentru a asigura educaţia fiului şi nepotului lor, instanţele au constatat că acesta era foarte ataşat de tatăl şi de bunicii paterni şi că nu exista niciun motiv imperativ care să justifice schimbarea încredinţării în interesul copilului. În plus, pentru a pronunţa aceste hotărâri, instanţele naţionale au fost în contact direct cu experţii şi cu martorii, aflându‑se, prin urmare, într‑o poziţie mai bună decât instanţa europeană pentru a găsi echilibrul just între interesele în cauză (mutatis mutandis Hoppe împotriva Germaniei, nr. 28422/95, pct. 50 in fine, 5 decembrie 2002).
62. În plus, Curtea observă că reclamanţii, reprezentaţi de un consilier, au avut posibilitatea de a-şi susţine argumentele, precum şi de a lua la cunoştinţă argumentele prezentate de cealaltă parte şi de a le discuta, şi au putut prezenta probe. Trebuie reamintit că sarcina de a interpreta probele depuse la dosar revine în primul rând autorităţilor naţionale. În speţă, Curtea nu identifică niciun element arbitrar în modul în care instanţele naţionale au interpretat probele şi şi‑au motivat hotărârile. Prin urmare, nimic nu conduce la constatarea conform căreia procesul decizional nu a fost echitabil sau nu a permis reclamanţilor să joace un rol suficient pentru protejarea propriilor interese. Astfel, Curtea deduce că decizia de a nu schimba încredinţarea minorului era necesară pentru protecţia intereselor acestuia şi nu poate fi considerată ca fiind disproporţionată.
63. În aceste circumstanţe, Curtea consideră că instanţele interne şi‑au întemeiat hotărârile pe motive pertinente şi suficiente, în sensul art. 8 § 2 din Convenţie, şi nu şi‑au depăşit marja de apreciere. Rezultă că acest capăt de cerere este în mod vădit nefondat şi trebuie respins în temeiul art. 35 § 3 şi 4 din Convenţie.

2. Cu privire la sfera de aplicare a dreptului de vizitare stabilit în cadrul cererii de ordonanţă preşedinţială

a) Argumentele părţilor

64. Reclamanţii consideră că hotărârile pronunţate de instanţele interne, care le limitează dreptul de vizitare, sunt dificil de aplicat în practică şi nu le permit să dezvolte relaţii personale cu copilul. Aceştia evidenţiază că, pentru a le limita dreptul de vizitare, instanţele naţionale au acordat o pondere excesivă condiţiilor materiale de viaţă ale tatălui. Astfel, acestea au ignorat interesul copilului şi nu au urmărit să asigure un echilibru emoţional şi psihologic copilului ameninţat de conflictul familial. Reclamanţii consideră că afirmaţiile autorităţii tutelare şi ale corpului profesoral audiate în procedură sunt invalidate de un certificat medical din 2 iunie 2001, care atestă că minorul, încredinţat bunicilor paterni, a fost bolnav de mai multe ori, boli care, conform reclamanţilor, ar fi putut fi evitate printr‑un comportament prompt din partea bunicii paterne.
65. Reclamanţii subliniază că nu le poate fi reproşat niciun comportament abuziv, care să poată justifica limitarea dreptului de vizitare a copilului. De asemenea, aceştia menţionează că vinerea copilul merge la grădiniţă până la ora 13, ceea ce restrânge în realitate durata vizitei, că vizitele la domiciliul acestuia, care este în realitate al bunicilor paterni, nu sunt posibile din cauza relaţiilor conflictuale cu aceştia din urmă şi că posibilitatea de a duce copilul în spaţii de petrecere a timpului liber în oraş este lipsită de aplicabilitate în măsura în care oraşul nu este dotat cu spaţii de agrement acoperite, iar temperaturile foarte scăzute în anotimpul rece nu îi permit copilului să iasă.
66. Reclamanţii adaugă că, în procedura care s-a finalizat prin hotărârea din 6 mai 2004, cererile lor de probe nu au fost admise, iar argumentele lor nu au fost examinate de instanţă.
67. Cu titlu introductiv, Guvernul observă că modul în care instanţele naţionale au stabilit programul de vizitare nu constituie per se o ingerinţă în dreptul reclamanţilor la respectarea vieţii lor de familie.
68. Cu titlu subsidiar, acesta consideră că hotărârile instanţelor naţionale, care determină sfera de aplicare a dreptului de vizitare al reclamanţilor, constituie o măsură conformă cu dispoziţiile Convenţiei, în măsura în care aceasta este prevăzută de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, urmăreşte un scop legitim, şi anume protejarea interesului superior al copilului, şi este necesară într‑o societate democratică.
69. De asemenea, Guvernul observă că motivele reţinute de instanţele naţionale pentru stabilirea dreptului de vizitare sunt pertinente şi suficiente. Conform acestuia, plecând de la circumstanţele concrete ale cauzei, instanţele naţionale au ţinut seama de interesul superior al copilului şi au asigurat un echilibru just între interesele acestuia din urmă şi cele ale reclamanţilor. Acesta adaugă că, în procedură, reclamanţii au avut un rol suficient de important pentru a‑şi apăra interesele.

b) Motivarea Curţii

70. Curtea reaminteşte că, pentru un părinte şi copilul său, a fi împreună reprezintă un element esenţial al vieţii de familie, chiar dacă relaţia dintre părinţi a încetat, şi că măsurile interne care îi împiedică să fie împreună constituie o ingerinţă în dreptul protejat la art. 8 din Convenţie (a se vedea, printre altele, Johansen împotriva Norvegiei, 7 august 1996, pct. 52, Culegere de hotărâri şi decizii 1996-III, şi Bronda împotriva Italiei, 9 iunie 1998, pct. 51, Culegere de hotărâri şi decizii 1998‑IV). În general, după divorţ, este în interesul copilului ca legăturile dintre acesta şi familia sa să se păstreze (Gnahoré împotriva Franţei, nr. 40031/98, pct. 59, CEDO 2000‑IX).
71. În circumstanţele cauzei, hotărârile care stabilesc programul de vizitare al reclamanţilor la opt ore pe săptămână reprezintă o ingerinţă în exercitarea dreptului lor la respectarea vieţii de familie. Acelaşi lucru este valabil şi atunci când este vorba, ca în speţă, de relaţiile dintre un copil care a locuit un anumit timp cu bunicii săi (Bronda împotriva Italiei, 9 iunie 1998, pct. 51, Culegere de hotărâri şi decizii 1998‑IV şi a se vedea supra, pct. 20).
72. Ingerinţa era prevăzută de lege. Întemeiată pe dispoziţiile din Codul familiei, măsura contestată de reclamanţi viza în mod evident protecţia intereselor copilului. Prin urmare, aceasta urmărea un scop legitim în sensul art. 8 § 2 din Convenţie.
73. Pentru a cerceta dacă măsura în litigiu era „necesară într-o societate democratică”, Curtea va examina, având în vedere întreaga cauză, dacă motivele invocate pentru a o justifica erau pertinente şi suficiente în sensul art. 8 § 2 citat anterior. Fără îndoială, examinarea a ceea ce foloseşte cel mai bine interesului copilului este întotdeauna de o importanţă crucială în toate cauzele de acest fel. Bineînţeles, un echilibru just trebuie să fie păstrat între interesele copilului şi cele ale părintelui [a se vedea, de exemplu, Olsson împotriva Suediei (nr. 2), 27 noiembrie 1992, pct. 90, seria A nr. 250]. Astfel, Curtea va acorda o importanţă deosebită interesului superior al copilului, care, în funcţie de natura şi gravitatea sa, poate să primeze asupra celui al părintelui. În special, art. 8 din Convenţie nu poate fi interpretat ca autorizând părintele să ia măsuri care să prejudicieze sănătatea şi dezvoltarea copilului (Johansen citată anterior, pct. 78).
74. În speţă, instanţele naţionale şi‑au întemeiat deciziile pe interesul superior al copilului. Acestea s-au sprijinit pe faptul că încredinţarea copilului fusese acordată tatălui său şi că minorul continua să locuiască cu bunicii săi paterni, cu care locuia de mult timp, fiind încredinţat bunicii. Cu siguranţă, acestea au luat în considerare vârsta foarte mică a copilului şi consecinţele pe care schimbările acestui program le‑ar putea avea asupra lui. În plus, acestea au considerat că restabilirea legăturilor dintre copil şi reclamanţi trebuia să se facă lent. Ţinând seama de relaţiile încordate dintre reclamanţi şi bunicii paterni, instanţele naţionale au stabilit programul de vizitare astfel încât să permită celor interesaţi să se întâlnească singuri cu copilul.
75. Ţinând seama de faptul că autorităţile naţionale beneficiază de raporturi directe cu toate persoanele interesate (Elsholz, citată anterior, pct. 48), Curtea nu se îndoieşte de pertinenţa motivelor reţinute de instanţele naţionale. Totuşi, este necesar să se determine, în funcţie de circumstanţele cauzei şi, în special, de gravitatea deciziilor care trebuie luate, dacă reclamanţii au putut juca un rol suficient de important în procesul decizional, considerat ca un întreg, pentru a le asigura protecţia necesară a intereselor lor [W. împotriva Regatului Unit, 8 iulie 1987, pct. 64, seria A nr. 121, Elsholz, citată anterior, pct. 52, şi Sahin împotriva Germaniei (GC), nr. 30943/96, pct. 68, CEDO 2003‑VIII].
76. În acest sens, Curtea observă că reclamanţii, reprezentaţi de un consilier, au avut posibilitatea de a-şi susţine argumentele în procedură şi de a prezenta probe. Persoanele interesate au renunţat la audierea unui martor şi, prin intermediul consilierului, au afirmat că nu intenţionau să prezinte alte probe. În plus, judecătoria a respins motivat cererea acestora de probe privind o înregistrare audio (supra, pct. 29).
77. În ceea ce priveşte acuzaţia reclamanţilor cu privire la lipsa examinării argumentelor lor de către instanţele naţionale, reiese din dosar că judecătoria a examinat cererea acestora în detaliu. În ceea ce priveşte procedura de revizuire introdusă de reclamanţi, tribunalul a confirmat hotărârea instanţei inferioare. Curtea consideră că, pronunţându‑se astfel, tribunalul a integrat motivele reţinute de judecătorie (a contrario, Albina împotriva României, 28 aprilie 2005, nr. 57808/00, pct. 34).
78. În concluzie, nimic nu conduce la constatarea conform căreia procesul decizional care a determinat instanţele naţionale să ia măsura în litigiu nu a fost echitabil sau nu a permis reclamanţilor să joace un rol suficient pentru protejarea propriilor interese [R.R. împotriva României (nr. 1) (dec.), nr. 1188/05, 12 februarie 2008].
79. Rezultă că acest capăt de cerere este în mod vădit nefondat şi trebuie respins în temeiul art. 35 § 3 şi 4 din Convenţie.

3. Cu privire la aplicarea dreptului de vizitare stabilit în cererea de ordonanţă preşedinţială

80. Curtea constată că acest capăt de cerere privind imposibilitatea reclamanţilor de a pune în aplicare hotărârea din 6 mai 2004 referitoare la dreptul de vizitare nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35 § 3 din Convenţie. În plus, subliniază că acesta nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar să fie declarat admisibil.

B. Cu privire la fond

81. Reclamanţii se plâng de faptul că autorităţile naţionale nu le-au acordat asistenţă în executarea hotărârii definitive din 6 mai 2004 a Judecătoriei Târgu Lăpuş. Aceştia pretind că autorităţile au rămas pasive în faţa refuzului bunicilor paterni de a respecta dreptul de vizitare a copilului.
82. În perioadele în care s-a întors în România, prima reclamantă subliniază că a încercat să îşi viziteze copilul, la început la domiciliul bunicilor paterni, şi, ulterior, din cauza degradării relaţiilor cu aceştia din urmă, la şcoală. În această perioadă, autorităţile locale competente nu au jucat un rol activ în medierea disputei existente între aceasta şi bunicii paterni pentru a face posibile întâlnirile cu copilul. Presupunând chiar că, după anul 2004, nu a solicitat asistenţa autorităţilor pentru punerea în aplicare a hotărârii din 6 mai 2004, aceasta consideră că autorităţile naţionale nu şi-au îndeplinit obligaţiile pozitive de a exercita un control efectiv şi continuu asupra modului în care drepturile copilului au fost respectate. Aceasta subliniază că, în 2003 şi 2004, a solicitat de mai multe ori în scris autorităţilor locale să îi acorde asistenţă, dar demersurile sale nu au avut nicio urmare.
83. Ultimii doi reclamanţi subliniază că au fost împiedicaţi să aibă contact cu nepotul lor, cum li se permitea prin hotărârea din 6 mai 2004, din cauza opunerii bunicilor paterni. Aceştia adaugă că au depus o plângere penală la poliţia locală pentru a se constata refuzul bunicilor paterni de a respecta hotărârea citată anterior şi că s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, iar această decizie nu le‑a fost comunicată decât la 6 mai 2010, dată la care răspunderea penală a bunicilor paterni era deja prescrisă. Aceştia adaugă faptul că, deşi s‑au prezentat de mai multe ori la domiciliul nepotului, nu au putut intra în contact cu acesta. Aceştia consideră că, prin atitudinea lor, autorităţile locale, poliţia şi instanţele naţionale i‑au susţinut pe bunicii paterni. În plus, acestea l‑au descurajat pe ultimul reclamant în demersurile sale aplicându‑i o amendă contravenţională pentru tulburarea ordinii publice, cu ocazia vizitei din 1 august 2004 la domiciliul copilului (supra, pct. 40 in fine).
84. În cele din urmă, reclamanţii consideră că, ţinând seama de hotărârile definitive pronunţate deja în cauză, o nouă procedură întemeiată pe dreptul comun pentru a obţine un drept de vizitare definitiv nu ar modifica situaţia. De asemenea, aceştia adaugă că minorul este manipulat de tatăl şi de bunicii paterni şi că declaraţiile acestuia cu ocazia unui interogatoriu în cadrul unei noi proceduri ar fi previzibile. Aceştia afirmă că, pentru a evita o traumă suplimentară a copilului, nu au întreprins alte măsuri de punere în aplicare, acceptând să îl viziteze pe copil la şcoală, în speranţa de a ameliora în timp relaţiile cu H.P.
85. Guvernul remarcă faptul că dreptul de vizitare al reclamanţilor a fost stabilit în urma unei cereri de ordonanţă preşedinţială, cu caracter provizoriu, până la soluţionarea acţiunii pe fond. Acesta subliniază că cererea de ordonanţă preşedinţială a fost examinată cu promptitudine de instanţele naţionale.
86. Guvernul consideră că statul a pus la dispoziţia reclamanţilor mijloace suficiente şi eficiente pentru punerea în aplicare a hotărârii din 6 mai 2004. Prin urmare, reclamanţii erau cei care trebuiau să acţioneze cu promptitudine şi să utilizeze mijloacele puse la dispoziţia lor pentru a obţine punerea în aplicare a hotărârii, ceea ce, conform Guvernului, nu au făcut.
87. În această privinţă, Guvernul subliniază că, deşi reclamanţii au apelat la un executor judecătoresc pentru a le acorda asistenţă în executarea hotărârii din 6 mai 2004, aceştia nu au depus contestaţie la executare sau o acţiune disciplinară împotriva executorului pentru a contesta actele de executare. În plus, aceştia nu au făcut alte demersuri pe lângă executor pentru a solicita continuarea executării hotărârii în cauză. În afară de aceasta, după noiembrie 2004, reclamanţii nu au informat autoritatea tutelară despre imposibilitatea de a vedea copilul. În orice caz, aceste autorităţi, care au urmărit situaţia copilului, au observat că ultima întâlnire între reclamanţi şi H.P. ar fi avut loc la 24 aprilie 2009, la şcoală. În ceea ce priveşte prima reclamantă, era dificil pentru autorităţi să ia măsurile necesare, în măsura în care aceasta era plecată în străinătate.
88. În cele din urmă, Guvernul observă că, în urma unui examen psihologic, s‑a stabilit că H.P. suferea de tulburări emoţionale din cauza conflictelor în familie. În plus, s-a recomandat ca minorul să nu mai fie expus la conflictele familiale şi să nu mai fie luat de către reclamanţi împotriva voinţei sale.

1. Motivarea Curţii

a) Principii generale

89. Curtea face trimitere mai întâi la principiile fundamentale care rezultă din jurisprudenţa sa, aplicabile în cauză, pe care le-a menţionat deja la pct. 70 de mai sus. Aceasta reaminteşte că acelaşi lucru este valabil şi atunci când este vorba, ca în speţă, de relaţiile dintre un copil şi bunicii săi, cu atât mai mult cu cât în favoarea acestora din urmă a fost pronunţată o hotărâre judecătorească prin care le era recunoscut dreptul de a avea contact cu copilul (mutatis mutandis, Bronda, citată anterior, pct. 51).
90. În această privinţă, Curtea reaminteşte că, dacă art. 8 tinde în principal să protejeze individul împotriva imixtiunilor arbitrare ale autorităţilor publice, acesta generează, de asemenea, obligaţii pozitive inerente unei „respectări” efective a vieţii de familie. Într-un caz ca şi în celălalt, trebuie să se ţină seama de justul echilibru care trebuie păstrat între interesele în cauză ale individului şi ale societăţii în ansamblul său; de asemenea, în ambele ipoteze, statul beneficiază de o anumită marjă de apreciere (Keegan împotriva Irlandei, 26 mai 1994, pct. 49, seria A nr. 290).
91. În ceea ce priveşte obligaţia statului de a adopta măsuri pozitive, Curtea a declarat în numeroase rânduri că art. 8 implică dreptul unui părinte la măsuri care să îl reunească pe el şi pe copilul său şi obligaţia autorităţilor naţionale de a lua astfel de măsuri (a se vedea, de exemplu, Ignaccolo‑Zenide împotriva României, nr. 31679/96, pct. 94, CEDO 2000-I, şi Nuutinen împotriva Finlandei, nr. 32842/96, pct. 127, CEDO 2000-VIII).
92. Cu toate acestea, obligaţia autorităţilor naţionale de a lua măsuri în acest sens nu este absolută, deoarece, uneori, reunirea unui părinte cu copiii săi care trăiesc de mai mult timp împreună cu celălalt părinte nu poate avea loc imediat şi necesită preparative. Natura şi amploarea acestora depind de circumstanţele fiecărei speţe, dar înţelegerea şi cooperarea tuturor persoanelor implicate constituie întotdeauna un factor important. Dacă autorităţile naţionale trebuie să facă tot posibilul pentru a facilita o asemenea colaborare, obligaţia acestora de a recurge la constrângere în domeniu nu poate fi decât limitată: acestea trebuie să ţină seama de interesele, drepturile şi libertăţile acestor persoane şi, în special, de interesele superioare ale copilului şi de drepturile pe care i le recunoaşte art. 8 din Convenţie. În situaţia în care contactele cu părinţii riscă să ameninţe aceste interese sau să aducă atingere acestor drepturi, autorităţile naţionale trebuie să asigure un echilibru just între acestea (Hokkanen citată anterior, pct. 58, şi Ignaccolo‑Zenide, citată anterior, pct. 94).

b) Aplicarea principiilor generale în speţă

93. În primul rând, Curtea observă că nu se contestă în speţă că legătura dintre reclamanţi şi H.P. intră sub incidenţa vieţii de familie în sensul art. 8 din Convenţie.

i) Perioada care trebuie luată în considerare

94. În ceea ce priveşte hotărârea pronunţată, în privinţa cererii de ordonanţă preşedinţială, la 6 mai 2004, astfel cum a fost confirmată prin hotărârea din 3 noiembrie 2004, Guvernul consideră că aceasta a încetat să producă efecte la 14 martie 2005, data pronunţării hotărârii definitive în procedura de încredinţare a copilului. Potrivit acestuia, după această dată, reclamanţii ar fi trebuit să introducă o nouă cerere pentru stabilirea dreptului definitiv de vizitare.
95. Curtea a observat deja că, deşi defineşte caracterul temporar al ordonanţelor preşedinţiale, dreptul intern nu oferă nicio precizare cu privire la procedura care trebuie urmată în cazul în care hotărârea definitivă pronunţată în procedura de încredinţare a copilului nu conţine nicio dispoziţie privind dreptul de vizitare al părintelui căruia nu i-a fost încredinţat copilul (Costreie, citată anterior, pct. 76). În speţă, decizia pe fond a hotărât numai cu privire la încredinţarea copilului şi nu s-a pronunţat cu privire la drepturile de vizitare ale reclamanţilor.
96. Totuşi, Curtea consideră că prezenta cauză se deosebeşte de cauza Costreie împotriva României, citată anterior. În speţă, spre deosebire de cauza Costreie, autorităţile naţionale nu au mai recunoscut caracterul executoriu al hotărârii în privinţa cererii de ordonanţă preşedinţială din 6 mai 2004, prin deciziile sau demersurile lor, după pronunţarea hotărârii definitive în procedura de încredinţare a copilului (Costreie, citată anterior, pct. 75 şi 77). În plus, Curtea reaminteşte că a ajuns la concluzia că, în cadrul procedurii de încredinţare a copilului şi a celei privind dreptul de vizitare, procesul decizional a fost echitabil şi a permis reclamanţilor să joace un rol suficient pentru protejarea propriilor interese (a contrario Ignaccolo‑Zenide, citată anterior, pct. 99‑100; a se vedea supra, pct. 62 şi 76‑78).
97. Prin urmare, ţinând seama de cele de mai sus, Curtea nu va lua în considerare perioada ulterioară datei de 14 martie 2005, dată la care acţiunea a fost soluţionată pe fond. După această dată, reclamanţii şi-ar fi putut revendica drepturile prin iniţierea unei acţiuni în justiţie pentru a se stabili în favoarea lor un drept definitiv de vizitare.

ii) Cu privire la punerea în aplicare a dreptului de vizitare al reclamanţilor

98. Punctul decisiv în speţă constă în a şti dacă autorităţile române au luat toate măsurile care se impuneau în mod rezonabil pentru a facilita executarea hotărârii pronunţate la 6 mai 2004 de Judecătoria Târgu Lăpuş prin care li se acorda reclamanţilor dreptul de vizitare a copilului (Hokkanen, citată anterior, pct. 58).
99. Este necesar să se reamintească faptul că, într-o cauză de acest gen, caracterul adecvat al unei măsuri este stabilit în funcţie de rapiditatea punerii sale în aplicare. Într-adevăr, procedurile privind dreptul de vizitare, inclusiv executarea hotărârii pronunţate la încheierea acestora, necesită o soluţionare urgentă, deoarece trecerea timpului poate avea consecinţe iremediabile asupra relaţiilor dintre copil şi părintele care nu trăieşte împreună cu el (Costreie, citată anterior, pct. 81). În speţă, acest lucru este justificat cu atât mai mult cu cât acţiunea introdusă de reclamanţi este o cerere de ordonanţă preşedinţială. Or, esenţa unei asemenea acţiuni este de a proteja individul împotriva oricărui prejudiciu care poate rezulta din simpla scurgere a timpului (Ignaccolo‑Zenide, citată anterior, pct. 102).
100. Cu titlu introductiv, Curtea observă că Guvernul indică faptul că prima reclamantă se afla pentru perioade lungi în străinătate. În mod similar Guvernului, Curtea admite că, având în vedere că realizarea dreptului de vizitare implică în sine prezenţa mamei copilului, se înţelege că, în speţă, nu se poate impune autorităţilor obligaţia de a pune în aplicare hotărârea din 6 mai 2004 în absenţa persoanei în cauză. Totuşi, aceasta observă că părţile nu au informat‑o cu privire la perioadele în care prima reclamantă se afla în România în timpul perioadei cuprinse între 6 mai 2004 şi 14 martie 2005. Conform dosarului, aceasta a mandatat executorul judecătoresc în vederea executării şi, după 1 august 2004, a participat la actele de executare.
101. În concluzie, Curtea consideră că nu este de competenţa sa să facă speculaţii cu privire la perioadele în care prima reclamantă a fost în România. Aceasta va examina modul în care autorităţile au luat măsurile necesare şi adecvate pentru a facilita executarea hotărârii în cauză, ţinând seama de faptul că şi persoanele interesate trebuie să aibă un comportament activ în executarea hotărârii [D. împotriva Poloniei (dec.), nr. 8215/02, 14 martie 2006].
102. În acest sens, Curtea observă că, deşi, la 14 iulie 2004, reclamanţii au mandatat un executor judecătoresc pentru a pune în aplicare hotărârea din 6 mai 2004, acesta nu a fost învestit cu forrmulă executorie decât două săptămâni mai târziu, şi anume la 29 iulie 2004 (supra, pct. 42), împiedicându‑i astfel pe reclamanţi să îşi exercite dreptul de vizitare stabilit prin hotărârea în cauză. În contextul cauzei, Curtea nu este convinsă că un asemenea interval de timp, care nu este în niciun fel imputabil reclamanţilor, corespunde esenţei unei astfel de acţiuni care implică urgenţa.
103. Ulterior, deşi hotărârea în cauză a acordat reclamanţilor dreptul de vizitare la fiecare două săptămâni, executorul judecătoresc a făcut tot ce era necesar pentru a pune în aplicare dreptul de vizitare al reclamanţilor o singură dată, şi anume la 13 august 2004, fără ca, după această dată, să mai organizeze alte întâlniri. În plus, acesta a închis dosarul de executare înainte ca acţiunea pe fond să fie soluţionată (supra, pct. 44). De asemenea, în măsura în care Guvernul le reproşează reclamanţilor că nu au introdus o acţiune disciplinară împotriva executorului sau o contestaţie la executare, Curtea consideră că asemenea acţiuni nu pot fi considerate suficiente, deoarece este vorba de căi indirecte de executare (mutatis mutandis, Ignaccolo‑Zenide, citată anterior, pct. 111). Astfel, după 13 august 2004, reclamanţii nu şi‑au putut exercita dreptul de vizitare, astfel cum era prevăzut de hotărârea din 6 mai 2004 pronunţată de Judecătoria Târgu Lăpuş.
104. Luând act de modul în care reclamanţii au reuşit să obţină punerea în aplicare a dreptului lor de vizitare, şi anume obligând copilul să respecte hotărârea judecătorească (supra, pct. 40 şi 43), Curtea doreşte să sublinieze că măsurile coercitive în privinţa copiilor nu sunt recomandate în acest domeniu delicat (Ignaccolo-Zenide, citată anterior, pct. 106). În această privinţă, poliţia şi executorul judecătoresc care erau prezenţi la executare nu au considerat necesară intervenţia autorităţii specializate în protecţia copilului, şi anume a autorităţii tutelare. În plus, această ultimă autoritate era deja informată de prima reclamantă cu privire la relaţiile încordate existente între părţi (supra, pct. 25‑26).
105. În cadrul demersurilor lor, în noiembrie 2004, reclamanţii au informat autoritatea tutelară cu privire la dificultăţile întâmpinate pentru punerea în aplicare a dreptului lor de vizitare stabilit prin hotărârea din 6 mai 2004. Or, această autoritate s‑a limitat să transmită reclamanţilor o comunicare în care erau descrise relaţiile existente între părţi, asigurându‑i de comportamentul adecvat al bunicii paterne în relaţia cu autorităţile (supra, pct. 48), ceea ce nu răspundea în niciun fel dificultăţilor legate de punerea în aplicare a dreptului de vizitare, invocate de persoanele în cauză. Autoritatea tutelară a considerat că intervenţia sa nu era în măsură să rezolve singură conflictele între părţi, intervenţia „altor autorităţi” fiind necesară în acest sens. Totuşi, aceasta nu i‑a informat pe reclamanţi despre natura sau numele „celorlalte autorităţi” competente.
106. Deşi este adevărat că autoritatea tutelară a propus celui de‑al doilea şi al treilea reclamant să îi însoţească pentru a oferi cadouri copilului, este adevărat şi faptul că nicio măsură nu a fost propusă pentru aplicarea efectivă a dreptului de vizitare care nu fusese exercitat de mai multe luni. Or, după cum a menţionat deja Curtea, autorităţile naţionale, beneficiind de un contact direct cu toate persoanele implicate, sunt cele mai în măsură să stabilească şi să aplice măsurile cele mai adecvate pentru protejarea interesului superior al copilului.
107. Dată fiind vârsta fragedă a copilului, intervenţia autorităţii tutelare era în speţă cu atât mai necesară cu cât, în urma examenului psihologic efectuat la 19 octombrie 2004, s‑a stabilit că H.P. suferea de tulburări emoţionale ca urmare a conflictelor din familie şi se recomanda ca acesta să nu mai fie constrâns la realizarea dreptului de vizitare. Această constatare alarmantă nu ar fi trebuit să oprească autorităţile competente în demersurile acestora, ci să le motiveze pentru a organiza contacte pregătitoare între părţi şi copil şi să solicite în plus ajutorul pedopsihiatrilor sau al psihologilor în vederea remedierii situaţiei (a se vedea, mutatis mutandis, Amanalachioai împotriva României, nr. 4023/04, pct. 101, 26 mai 2009). Autoritatea tutelară, căreia art. 108 C. fam. îi conferea totuşi puteri suficiente în materie, s‑a limitat să constate că minorul era bine la tatăl şi bunicii paterni şi să acţioneze ca intermediar pentru a-i transmite acestuia pachete. Astfel, au fost puse bazele unei degradări posibil iremediabile a relaţiilor dintre reclamanţi şi copil.
108. Curtea observă că, după 13 august 2004, autorităţile nu au luat nicio măsură pentru a pune în aplicare dreptul de vizitare al reclamanţilor, astfel cum este definit în hotărârea din 6 mai 2004. În plus, după comunicarea adresată de autoritatea tutelară reclamanţilor în decembrie 2004 (supra, pct. 48) şi până la soluţionarea acţiunii pe fond privind încredinţarea, autorităţile române sesizate cu executarea hotărârii citate anterior au dat dovadă de inactivitate totală. Or, în măsura în care reclamanţii au sesizat în mod valabil autorităţile cu privire la executarea hotărârii în cauză şi cu privire la dificultăţile întâmpinate la punerea în aplicare a acesteia, inactivitatea reclamanţilor nu putea scuti autorităţile de obligaţiile ce le reveneau, în calitate de depozitari ai forţei publice, în materie de executare (Ignaccolo‑Zenide, citată anterior, pct. 111).
109. Curtea este conştientă de faptul că dificultăţile întâmpinate în executarea hotărârii din 6 mai 2004 prin care era conferit reclamanţilor dreptul de vizitare proveneau în mare parte din animozitatea existentă între cei doi părinţi şi familiile acestora. Totuşi, autorităţile trebuie să intervină în special atunci când situaţia este conflictuală între părţi, fără să le revină, bineînţeles, o obligaţie în privinţa rezultatului. Cu toate acestea, Curtea nu poate admite, în circumstanţele cauzei, ca reclamanţii să fie consideraţi răspunzători de ineficienţa hotărârilor sau a măsurilor relevante în vederea stabilirii unor contacte efective (mutatis mutandis, Hokkanen, citată anterior, pct. 60).
110. Ţinând seama de cele de mai sus, Curtea consideră că autorităţile competente nu au depus eforturi rezonabile pentru a facilita contactele regulate între reclamanţi şi H.P., în condiţiile prevăzute de hotărârea din 6 mai 2004. În consecinţă, în pofida marjei de apreciere de care beneficiază autorităţile competente în materie, imposibilitatea reclamanţilor de a-şi exercita dreptul de vizitare se interpretează, în cazul de faţă, ca o atingere disproporţionată adusă dreptului la respectarea vieţii de familie, garantat de art. 8 din Convenţie.
111. Prin urmare, a fost încălcat art. 8 din Convenţie.

Cauza Kechko împotriva Ucrainei. O autoritate de stat nu poate invoca o lipsă de fonduri ca pretext pentru a nu-şi îndeplini obligaţiile .

2011-02-28T12:43:00.004+02:00

Cauza Kechko împotriva Ucrainei

...............

8. Reclamantul a lucrat ca profesor de limba engleză într-un liceu începând cu 1984.
9. La 23 martie 1996, Parlamentul Ucrainei a amendat Lege educaţiei, în special cu privire la plata anumitor beneficii către profesori.
10. La 2 aprilie 1999, reclamantul a introdus o acţiune civilă la Judecătoria Leninsky din Doneţk împotriva Departamentului Teritorial Leninsky pentru Educaţie pentru a solicita dreptul său la beneficiile respective. Reclamantul a susţinut că avea o vechime în funcţie mai mare de zece ani şi avea, prin urmare, dreptul la o creştere salarială de 20 % de la 1 ianuarie 1997. Cu toate acestea, pârâtul nu i-a plătit creşterea salarială respectivă. De asemenea, a pretins că pârâtul nu i-a plătit stimulentele anuale pentru rezultate deosebite şi pentru recreere. Pârâtul a declarat că sumele pretinse nu au putut fi plătite deoarece bugetul de stat pentru perioada 1997-1999 nu prevedea fonduri pentru asemenea cheltuieli.
11. La 5 octombrie 1999, instanţa a admis parţial cererea reclamantului. Instanţa a respins capătul de cerere al reclamantului privind stimulentele pentru rezultate deosebite, întrucât o astfel de plată necesita o evaluare a activităţii reclamantului care nu era de competenţa instanţei. De asemenea, instanţa a respins capătul de cerere al reclamantului pentru beneficii neplătite în 1997 şi 1998 ca fiind prescris, în conformitate cu legislaţia privind conflictele de muncă. Instanţa a respins şi capătul de cerere al reclamantului pentru beneficii după 1 iunie 1999, întrucât acestea fuseseră suspendate prin Legea privind învăţământul secundar, adoptată în mai 1999. Totuşi, instanţa a acordat reclamantului creşterea salarială pretinsă pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie şi 1 iunie 1999.
12. Reclamantul a introdus apel împotriva acestei hotărâri în faţa instanţei regionale din Doneţk.
13. La 4 noiembrie 1999, instanţa regională a casat hotărârea pronunţată în primă instanţă şi a trimis cauza spre reexaminare. În special, instanţa a observat că Legea privind învăţământul secundar a intrat în vigoare la 23 iunie 1999; prin urmare, judecătoria a omis în mod eronat perioada cuprinsă între 1 şi 23 iunie 1999.
14. La 24 februarie 2000, Judecătoria Leninsky din Doneţk a respins cererea reclamantului. Instanţa a constatat că, în temeiul clauzelor tranzitorii din legea privind învăţământul secundar, dispoziţia în baza căreia reclamantul avea dreptul la beneficii ar fi fost în vigoare doar de la 1 septembrie 2001. Astfel, la momentul examinării cererii, nu exista un temei juridic în acest sens.
15. La 30 martie 2000, instanţa regională din Doneţk a confirmat hotărârea pronunţată în primă instanţă. Aceasta a observat că pretenţiile reclamantului pentru perioadele anterioare adoptării legii privind învăţământul secundar nu puteau fi satisfăcute, având în vedere că, la momentul examinării cauzei, dispoziţiile relevante ale legii privind educaţia fuseseră suspendate de legea privind învăţământul secundar. Hotărârea a rămas definitivă.

.........................

22. Curtea reiterează că prin conceptul de „bunuri” din prima parte a art. 1 din Protocolul nr. 1 se are în vedere un sens autonom, care nu este limitat la proprietatea de bunuri fizice, şi este separat de clasificarea formală din legislaţia relevantă. Anumite alte drepturi şi interese, de exemplu datorii, activele la constituire, pot fi, de asemenea, considerate „drepturi de proprietate” şi, astfel, „bunuri” în sensul acestei dispoziţii. Chestiunea care trebuie examinată este dacă circumstanţele cauzei, considerate în ansamblu, i-au conferit reclamantului dreptul la un interes material garantat la art. 1 din Protocolul nr. 1 [a se vedea Broniowski împotriva Poloniei (dec.) (GC), nr. 31443/96, pct. 98, CEDO 2002‑X].
23. Curtea consideră că statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. Totuşi, atunci când o dispoziţie legală este în vigoare şi prevede plata anumitor beneficii, iar condiţiile stipulate sunt respectate, autorităţile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispoziţiile legale rămân în vigoare.
24. În prezenta cauză, dispoziţiile care confereau reclamantului dreptul la o creştere salarială de 20 % şi la anumite stimulente anuale au fost introduse în 1996 şi suspendate ulterior, în iunie 1999. Pretenţiile reclamantului cu privire la aceste beneficii ar trebui separate în două părţi, iar Curtea le va examina individual.

A. Perioada anterioară datei de 1 ianuarie 1999 şi perioada ulterioară datei de 23 iunie 1999

25. Curtea observă că deciziile instanţelor interne de a respinge pretenţiile reclamantului privind beneficiile pentru aceste perioade erau întemeiate pe legislaţia internă. Curtea nu a putut examina pe fond pretenţiile reclamantului privind beneficiile pentru perioada cuprinsă între 1997 şi 1998 deoarece erau prescrise (a se vedea pct. 11 şi 16). De asemenea, instanţele au respins pretenţiile reclamantului pentru perioada ulterioară datei de 23 iunie 1999, întrucât dreptul său fusese suspendat prin legea privind învăţământul secundar (a se vedea pct. 11 şi 18). Curtea nu observă caracterul arbitrar al deciziilor instanţelor cu privire la aceste perioade. În consecinţă, nu a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce priveşte acest capăt de cerere.

B. Perioada cuprinsă între 1 ianuarie şi 23 iunie 1999

26. Curtea observă că cererea reclamantului introdusă în faţa autorităţilor interne cu privire la perioada cuprinsă între 1 ianuarie şi 23 iunie 1999 se întemeia pe dispoziţiile explicite şi eficiente ale legislaţiei interne la momentul respectiv (a se vedea supra, pct. 17). Creşterea salarială era plătită în funcţie de o condiţie unică, obiectivă - durata în care reclamantul a lucrat ca profesor. Din moment ce reclamantul a îndeplinit condiţia privind vechimea de zece ani, se poate afirma că acesta avea o speranţă legitimă, dacă nu un drept, de a primi plata în cauză. Totuşi, plata unui stimulent pentru rezultate deosebite depindea de factori mai subiectivi şi necesita efectuarea unei evaluări cu privire la activitatea reclamantului. Curtea nu acceptă argumentul Guvernului privind bugetul, întrucât o autoritate de stat nu poate invoca o lipsă de fonduri ca pretext pentru a nu-şi îndeplini obligaţiile (a se vedea, mutatis mutandis, Burdov împotriva Rusiei, nr. 59498/00, pct. 35, CEDO 2002‑III).
27. Curtea observă că, în timpul celei de-a doua examinări a cauzei, instanţele interne au aplicat retroactiv legea privind învăţământul secundar în cazul acestei perioade. Curtea reiterează că legislaţia civilă care are un efect retroactiv nu este interzisă în mod explicit de convenţie şi ar putea fi justificată în anumite circumstanţe [a se vedea, mutatis mutandis, cererea nr. 8531/79, decizia Comisiei din 10 martie 1981, Decizii şi rapoarte (DR) 23, p. 203-211]. Totuşi, legea privind învăţământul secundar nu conţine, în sine, dispoziţii retroactive şi, prin urmare, Curtea nu înţelege motivele în temeiul cărora instanţele interne au aplicat această lege în cazul cererii reclamantului privind creşterea salarială de 20 % pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie şi 23 iunie 1999. În concluzie, contestarea finală din partea autorităţilor interne a dreptului reclamantului la acest beneficiu pentru perioada în cauză apare ca fiind arbitrară şi nefondată.
28. Prin urmare, a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenţie în ceea ce priveşte perioada cuprinsă între 1 ianuarie şi 23 iunie 1999.

Obligaţia pozitivă în temeiul art. 8 în cauze privind punerea în aplicare a dreptului unuia din părinţi de vizitare a copilului

2011-01-25T14:28:00.005+02:00

CAUZA FUŞCĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
(Cererea nr. 34630/07)

Obligaţia autorităţilor naţionale de a lua măsuri care să faciliteze întâlnirea cu copilul a părintelui căruia nu i-a fost încredinţat copilul după divorţ nu este absolută.

1. Principii relevante

32. Curtea observă că dreptul părintelui şi al copilului de a se bucura unul de compania celuilalt constituie un element fundamental al „vieţii de familie” în sensul art. 8 din Convenţie (a se vedea, printre altele, Monory împotriva României şi Ungariei, nr. 71099/01, pct. 70, 5 aprilie 2005).
33. În plus, deşi scopul principal al art. 8 este de a apăra persoanele împotriva actelor arbitrare ale autorităţilor publice, există şi obligaţii pozitive inerente „respectării” efective a vieţii de familie. În ambele contexte, trebuie avut în vedere echilibrul ce trebuie realizat între interesele contradictorii ale persoanei şi cele ale comunităţii, iar în ambele contexte statul beneficiază de o anumită marjă de apreciere (a se vedea Keegan împotriva Irlandei, 26 mai 1994, pct. 49, seria A nr. 290).
34. În ceea ce priveşte obligaţia statului de a pune în aplicare măsuri pozitive, Curtea a hotărât că art. 8 include dreptul părinţilor de a se întâlni cu copiii lor şi obligaţia autorităţilor naţionale de a facilita aceste întâlniri (a se vedea, printre altele, Ignaccolo-Zenide împotriva României, citată anterior, pct. 94; Nuutinen împotriva Finlandei, nr. 32842/96, pct. 127, CEDO 2000-VIII, şi Iglesias Gil şi A.U.I. împotriva Spaniei, nr. 56673/00, pct. 49, CEDO 2003‑V). Acesta nu se aplică doar în cazurile în care copilul este luat în îngrijirea statului şi sunt puse în aplicare măsuri de îngrijire (a se vedea, inter alia, Olsson împotriva României, nr. 2, 27 noiembrie 1992, pct. 90, Seria A nr. 250), ci şi în cazurile în care, între părinţi şi/sau alţi membri din familia copilului, apar dispute cu privire la întâlnirile şi locuinţa copiilor (a se vedea, de exemplu, Hokkanen împotriva Finlandei, 23 septembrie 1994, pct. 55, Seria A, nr. 299).
35. Totuşi, obligaţia autorităţilor naţionale de a lua măsuri care să faciliteze întâlnirea cu copilul a părintelui căruia nu i-a fost încredinţat copilul după divorţ nu este absolută (a se vedea, mutatis mutandis, Hokkanen, citată anterior, pct. 58). Este posibil ca stabilirea întâlnirilor să nu se realizeze imediat şi să necesite măsuri pregătitoare sau graduale. Cooperarea şi înţelegerea între toţi cei implicaţi va fi întotdeauna un element important. Deşi autorităţile naţionale trebuie să facă tot posibilul pentru a facilita o astfel de cooperare, orice obligaţie de a aplica măsuri coercitive în această privinţă trebuie limitată, întrucât trebuie luate în considerare atât interesele, cât şi drepturile şi libertăţile persoanelor implicate, în special interesul copilului şi drepturile lui sau ale ei în temeiul art. 8 din Convenţie [a se vedea Hokkanen, citată anterior, pct. 58; Olsson (nr. 2), citată anterior, pct. 90]. 36. Ceea ce este decisiv este dacă autorităţile naţionale au luat toate măsurile necesare pentru a facilita punerea în executare care poate fi solicitată în mod rezonabil în circumstanţele specifice ale fiecărei cauze (a se vedea, mutatis mutandis, Hokkanen, citată anterior, pct. 58; Ignaccolo-Zenide, citată anterior, pct. 96; Nuutinen, citată anterior, pct. 128, şi Sylvester împotriva Austriei, nr. 36812/97 şi 40104/98, pct. 59, 24 aprilie 2003). 37. În acest context, o măsură este considerată adecvată în funcţie de promptitudinea punerii sale în aplicare, deoarece trecerea timpului poate avea consecinţe iremediabile pentru relaţia dintre copil şi părintele care nu locuieşte cu el (a se vedea Ignaccolo-Zenide, citată anterior, pct. 102).
38. De asemenea, Curtea reaminteşte concluzia la care a ajuns în cauza Glaser împotriva Regatului Unit, (nr. 32346/96, pct. 70, 19 septembrie 2000) şi anume că participarea activă a părinţilor în procedurile ce îl privesc pe copil este obligatorie în temeiul art. 8 din Convenţie pentru a asigura protecţia intereselor acestuia şi că atunci când un reclamant, precum în acest caz, solicită punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti, atât comportamentul acestuia, cât şi cel al instanţelor reprezintă un factor relevant ce trebuie luat în considerare.

2. Motivarea Curţii

39. Curtea observă că este de la sine înţeles ca legătura dintre reclamant şi copilul acestuia să intre sub incidenţa „vieţii de familie”, în sensul art. 8 din Convenţie.
40. În ceea ce priveşte fondul prezentei cauze, Curtea subliniază că reclamantului i-a fost acordat, prin hotărâri judecătoreşti, dreptul de vizitare periodică a copilului care locuia cu mama lui. Se pare că problemele privind punerea în executare a acestui drept de vizitare au apărut imediat după ce acesta a fost stabilit de instanţele interne, iar reclamantul a fost nevoit să apeleze la serviciile unui executor judecătoresc pentru executarea dreptului său de vizitare.
41. În acest sens, instanţele interne au admis cererile reclamantului de punere în executare a hotărârii fără punere în întârziere; cererea sa, introdusă la 8 decembrie 2005, a fost admisă la 14 decembrie 2005, iar cererea introdusă la 17 februarie 2006 a fost admisă la 24 februarie 2006. Executorul judecătoresc a luat măsuri imediate de punere în aplicare a hotărârilor, prin emiterea notificărilor şi prin însoţirea reclamantului la domiciliul copilului, la datele stabilite pentru vizite.
42. Cu toate că este adevărat că încercările de punere în executare nu au avut succes, Curtea observă că atitudinea mamei nu a fost singurul motiv pentru care vizitele au eşuat, deşi aceasta a contribuit semnificativ la împiedicarea copilului să îşi vadă tatăl. Rapoartele întocmite de executorul judecătoresc precizează că eşecul ultimelor încercări s‑a datorat în parte şi împotrivirii copilului de a se întâlni cu tatăl lui. De asemenea, executorul judecătoresc a respectat dorinţa reclamantului de a nu-l lua pe copil împotriva voinţei sale.
43. Într-o asemenea situaţie delicată, Curtea consideră dificil de crezut că orientarea privind procedura normală de punere în executare în dreptul civil ar fi putut îmbunătăţi situaţia. Curtea consideră că situaţia concretă a indicat în mod clar că era necesară o apropiere de copil mai uşoară şi mai sensibilă pentru punerea în executare cu succes a dreptului de vizitare.
44. În acest sens, Curtea reiterează concluziile sale din cauza Lafargue (citată anterior, pct. 97), conform cărora statul pârât avea la dispoziţie mijloacele necesare pentru a facilita legătura dintre părinte şi copil, astfel cum s-a demonstrat prin întâlnirile organizate de serviciile sociale între reclamantul în cauză şi copil, în prezenţa psihologilor.
45. Curtea reaminteşte că, de obicei, este în interesul copilului să păstreze legătura cu ambii părinţi (Gnahoré împotriva Franţei,nr. 40031/98, pct. 59, CEDO 2000‑IX). Ţinând seama de faptele din prezenta cauză, Curtea consideră că ar fi fost important să se analizeze toate căile disponibile pentru a facilita păstrarea acestor legături, prin implicarea serviciilor sociale sau în alt mod. Dată fiind vârsta fragedă a copilului, Curtea consideră că se poate apela cu succes la servicii de consiliere sau sprijin psihologic pentru a se asigura păstrarea unei relaţii între copil şi reclamant în viitor. Această concluzie este susţinută şi de opinia Curţii conform căreia autorităţile naţionale, prin avantajul contactului direct cu toate persoanele implicate, sunt mai în măsură să hotărască ce este în interesul copilului şi să ia măsurile necesare în acest sens. Se poate ca reclamantul să nu fi încercat să folosească asemenea servicii pentru îmbunătăţirea legăturii sale cu copilul [a se vedea, mutatis mutandis, D. împotriva Poloniei (dec.), nr. 8215/02], solicitând asistenţa serviciilor sociale.
46. În ceea ce priveşte procedura civilă de punere în executare, se pare că reclamantul a renunţat la asistenţa executorului judecătoresc, fără să fi discutat în prealabil cu acesta din urmă despre motivele pentru care nu s-a prezentat la întâlnirea stabilită sau despre existenţa altor opţiuni disponibile pentru punerea în executare. Curtea înţelege sentimentul de frustrare generat de eşecul acţiunii de punere în executare, care, de asemenea, a început să fie dificilă pentru reclamant, atât din motive financiare, cât şi de altă natură. Cu toate acestea, obligaţia ce trebuia pusă în executare necesita prezenţa tatălui în timpul încercărilor de punere în executare. Nu era posibil ca executorul judecătoresc, persoană necunoscută pentru copil, să meargă singur la domiciliul copilului, să îl ia pe acesta şi să îl ducă apoi la domiciliul reclamantului. Aşa cum s-a menţionat de mai multe ori, obligaţia autorităţilor naţionale de a lua măsuri care să faciliteze legătura nu este absolută.
47. În plus, Curtea subliniază că nu are alte informaţii concrete despre încercările de punere în executare efectuate după 4 august 2006, în afară de declaraţiile reclamantului cu privire la eşecul vizitelor la domiciliul copilului. La această dată, în lipsa unei alte informări din partea reclamantului, executorul judecătoresc a suspendat cauza. Pe de altă parte, din declaraţiile reclamantului nu reiese că autorităţile ar fi fost înştiinţate în vreun fel de dificultăţile constante cu care s-a confruntat în punerea în executare a dreptului său de vizitare a copilului. Subliniind faptul că autorităţile publice au obligaţii pozitive în ceea ce priveşte asigurarea punerii în executare a dreptului de vizitare a copilului şi, prin urmare, protejarea dreptului reclamantului la viaţa de familie, Curtea apreciază în acelaşi timp că restabilirea legăturii cu copilul, în circumstanţe atât de delicate, necesită eforturi pe termen lung din partea tuturor persoanelor implicate, inclusiv din partea reclamantului.
48. În plus, Curtea ţine seama de faptul că procurorul a aplicat două amenzi mamei pentru nerespectarea dreptului de vizitare al reclamantului. Chiar dacă valoarea amenzilor în ambele cazuri nu a fost semnificativă în termeni reali, Curtea consideră că amenzile aplicate nu pot fi considerate extrem de mici, având în vedere venitul ei şi faptul că nişte amenzi mai mari ar fi putut ameninţa bunăstarea copilului [a se vedea D. împotriva Poloniei (dec.), citată anterior]. În plus, plângerile menţionate au fost examinate de procuror destul de prompt.
49. Având în vedere cele de mai sus, deşi înţelege situaţia dificilă a reclamantului, Curtea nu poate să constate decât că, în speţă, autorităţile şi-au îndeplinit obligaţiile de a proteja dreptul reclamantului la respectarea vieţii sale de familie. În consecinţă, în circumstanţele din prezenta cauză, nu a fost încălcat art. 8 din Convenţie.

OPINIA SEPARATĂ A DOAMNEI JUDECĂTOR ZIEMELE

1. Nu pot fi de acord cu constatarea majorităţii, conform căreia art. 8 nu a fost încălcat în cauză. În opinia mea, problema principală a fost dacă statul roman a stabilit un sistem de instituţii şi proceduri adecvat şi eficient pentru protejarea dreptului la viaţa de familie. Am îndoieli mari în ceea ce priveşte existenţa unui asemenea sistem.
2. Sunt de acord cu majoritatea că obligaţia pozitivă în temeiul art. 8 în cauze privind punerea în aplicare a dreptului unuia din părinţi de vizitare a copilului nu este un rezultat, ci un mijloc. Totuşi, aceasta nu înseamnă că eficienţa instituţiilor competente şi a procedurilor disponibile nu ar trebui examinată de Curte. Dimpotrivă, principiul ce stă la baza Convenţiei, conform căruia drepturile omului trebuie respectate nu numai în teorie, ci şi în practică, impune Curţii să examineze aceste proceduri şi să observe dacă formează un sistem coerent, capabil să ofere protecţie nu numai în teorie, ci şi în practică.
3. Din faptele cauzei reiese destul de clar că executarea hotărârii care îi acorda reclamantului dreptul de vizitare a copilului, prin procedura obişnuită de punere în executare prin intermediul executorului judecătoresc, nu a funcţionat. Dimpotrivă, s-a dovedit că a durat, fapt care, în cauze în care este implicat un copil, aduce, de obicei, atingere intereselor copilului şi ale părintelui cu care nu locuieşte. De asemenea, a fost costisitor pentru reclamant. Iau act de faptul că executorul judecătoresc poate acţiona numai la cererea reclamantului şi că acesta a făcut asemenea cereri de mai multe ori. Faptul că nicio încercare a reclamantului de a îşi vedea copilul în prezenţa executorului judecătoresc nu s-a materializat arată că o asemenea procedură, cel puţin dacă este aplicată singură, este nepotrivită pentru problemele complexe dintr-o familie.
4. Majoritatea i-a reproşat reclamantului că nu a apelat la serviciile de asistenţă socială şi că a renunţat la serviciile executorului judecătoresc. Conform jurisprudenţei sale privind obligaţia de a înapoia copilul, Curtea a hotărât că „înţelegerea şi cooperarea tuturor persoanelor implicate reprezintă întotdeauna un element important” (Ignaccolo-Zenide împotriva României, nr. 31679/96, pct. 94, CEDO 2000‑I). „În plus, atunci când apar dificultăţi, în special ca rezultat al refuzului părintelui cu care locuieşte copilul de a se conforma hotărârii [...], autorităţile competente trebuie să aplice sancţiuni adecvate pentru această lipsă de cooperare şi, deşi măsurile coercitive împotriva copiilor nu sunt de dorit în această situaţie delicată, aplicarea sancţiunilor nu trebuie să fie exclusă în cazul unui comportament, în mod vădit contrar legii, al părintelui cu care locuieşte copilul” (Maumousseau şi Washington împotriva Franţei, nr. 39388/05, pct. 83, CEDO 2007‑XIII). Aceste principii se aplică şi în cazul punerii în executare a unei hotărâri prin care se acordă dreptul de vizitare a copilului.
5. Iau act de faptul că, în cauze similare împotriva României, s-a stabilit că serviciile sociale nu au fost prea eficiente în facilitarea executării unei hotărâri (Amanalachioai împotriva României, nr. 4023/04, pct. 95, 26 mai 2009). Se pare că lipseşte într-adevăr o cooperare între diversele instituţii cu scopul de a pune în executare hotărârea instanţei în cazurile art. 8. Lipsa unui sistem coerent de instituţii şi proceduri nu poate fi imputată reclamantului. Pot fi de acord cu majoritatea că, în absenţa unor încercări relevante din partea reclamantului de a apela la aceste servicii în problema lui, Curtea se află într-o poziţie dificilă, de vreme ce trebuie să facă speculaţii dacă ineficienţa şi lipsa de diligenţă, stabilite cu alte ocazii, se pot aplica şi prezentei cauze. Dar chiar şi atunci, aş considera-o mai mult o problemă de epuizare a căilor de atac interne decât un caz clar în care se constată că nu a fost încălcat art. 8.

Expertiză medico-legală. Obligatia de a motiva avizele şi de a coopera cu organele judiciare ori de câte ori este necesar pentru anchetă.

2011-01-14T10:40:00.007+02:00

Eugenia Lazar c. Romaniei

(Cererea nr. 32146/05)

CU PRIVIRE LA NESEMNAREA CERERII ADRESATE CURTII

55. Guvernul invocă, cu titlu preliminar, faptul că formularul de cerere nu a fost semnat de reclamantă, motiv pentru care acesta are îndoieli cu privire la faptul că a avut într-adevăr intenţia de a sesiza Curtea. În ceea ce o priveşte, persoana în cauză recunoaşte că a comis o eroare omiţând să semneze prima corespondenţă cu Curtea, dar afirmă că a remediat situaţia în corespondenţa sa ulterioară. În această privinţă, ea invocă faptul că toate celelalte scrisori expediate în numele său poartă semnătura avocatului pe care l-a împuternicit să o reprezinte în scopul procedurii urmate în faţa Curţii.
56. Curtea reaminteşte că, în temeiul art. 45 din regulamentul Curţii, orice cerere introdusă în baza art. 33 sau 34 din convenţie trebuie prezentată în scris şi semnată de reclamant sau de reprezentantul său. În cazul în care un reclamant este reprezentat, reprezentantul sau reprezentanţii acestuia trebuie să prezinte o procură sau o împuternicire scrisă.
57. În cauză, dacă este adevărat că ultima pagină a formularului de cerere anexat primei corespondenţe a persoanei în cauză, pe care grefa a primit-o la 2 septembrie 2005, nu era semnată, corespondenţa în cauză era totuşi însoţită de un formular de împuternicire semnat atât de reclamantă, cât şi de avocatul său, care avea ca obiect reprezentarea acesteia în procedura în faţa Curţii. În plus, a doua corespondenţă a persoanei în cauză, adresată grefei la cererea acesteia, era semnată corespunzător de reprezentantul reclamantei şi indica în mod expres faptul că viza completarea cererii iniţiale. În sfârşit, toate scrisorile pe care persoana în cauză le-a adresat ulterior grefei din proprie iniţiativă sau la cererea acesteia au fost semnate corespunzător de reprezentantul reclamantei.
58. Având în vedere că omisiunea iniţială a fost amplu remediată în cursul etapelor ulterioare ale procedurii urmate în faţa Curţii, nimic nu permite să ne îndoim, după cum face Guvernul, de intenţia reală a reclamantei de a introduce o cerere în faţa Curţii în temeiul art. 34 din convenţie.

CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 2 DIN CONVENŢIE

66. Curtea reaminteşte că art. 2 prima teză, care se numără printre articolele primordiale ale convenţiei în sensul că acesta consacră una dintre valorile fundamentale ale societăţilor democratice care formează Consiliul Europei (a se vedea, de exemplu, McCann şi alţii împotriva Regatului Unit, hotărârea din 27 septembrie 1995, seria A nr. 324, p. 45-46, pct. 147), obligă statul nu numai să nu provoace „intenţionat” moartea unei persoane, ci şi să ia măsurile necesare pentru a proteja viaţa persoanelor aflate sub jurisdicţia sa [L.C.B. împotriva Regatului Unit, hotărârea din 9 iunie 1998, Culegere de hotărâri şi decizii 1998-III, pct. 36, Calvelli şi Ciglio împotriva Italiei (GC), nr. 32967/96, pct. 48, CEDO 2002‑I]. Aceste principii se aplică şi în domeniul sănătăţii publice, în care obligaţiile pozitive enunţate mai sus implică instituirea, de către stat, a unui cadru de reglementare care impune spitalelor, publice sau private, adoptarea de măsuri care să asigure protecţia vieţii bolnavilor lor [a se vedea, în special, Šilih c. Slovénie (GC), nr. 71463/01, pct. 192, 9 aprilie 2009, Calvelli şi Ciglio citată anterior, pct. 49, Byrzykowski împotriva Poloniei, nr. 11562/05, pct. 104, 27 iunie 2006, Erikson împotriva Italiei (dec.), nr. 37900/97, 26 octombrie 1999, şi Powell împotriva Regatului Unit (dec.), nr. 45305/99, CEDO 2000-V].
67. Curtea evidenţiază că reclamanta nu pretinde că fiul său a fost ucis intenţionat de medicii spitalului public care îl îngrijeau în noaptea în care a decedat. În schimb, din perspectiva aspectului material al art. 2 citata anterior, persoana în cauză susţine că medicii învinuiţi nu şi-au îndeplinit datoriile profesionale prin faptul că nu au luat măsurile urgente care se impuneau pentru salvarea fiului său atunci când acesta era în grija lor. Ţinând seama de principiile enunţate supra la pct. 66, art. 2 din convenţie se poate aplica.
68. Curtea nu poate exclude faptul că actele sau omisiunile autorităţilor în cadrul politicilor de sănătate publică pot, în anumite circumstanţe, angaja răspunderea lor din perspectiva aspectului material al art. 2. Totuşi, aceasta a considerat deja că, atunci când un stat contractant a făcut ceea ce trebuia să facă pentru a asigura un nivel înalt de competenţă în ceea ce priveşte cadrele medicale şi pentru a garanta protejarea vieţii pacienţilor, nu se poate admite că aspecte precum o eroare de judecată din partea unui cadru medical sau o proastă coordonare a cadrelor medicale în tratamentul unui pacient în particular sunt suficiente în sine pentru a obliga un stat contractant să dea explicaţii în baza obligaţiei pozitive de apărare a dreptului la viaţă care îi revenea în temeiul art. 2 din convenţie [Byrzykowski, citată anterior, pct. 104, Erikson (dec.), citată anterior, şi Powell (dec.), citată anterior].
69. În speţă, existenţa unor disfuncţionalităţi în coordonarea secţiilor medicale ale Spitalului Public din Deva a fost constatată de anumite rapoarte şi decizii pronunţate de serviciile de medicină legală şi de organele disciplinare care trebuiau să exprime o opinie cu privire la cauzele decesului lui Adrian, printre care se numără Laboratorul de Medicină Legală din Deva (supra, pct. 8), Institutul de Medicină Legală din Timişoara (supra, pct. 9) şi Consiliul Naţional al Medicilor (supra, pct. 13).
70. Dacă existenţa unei astfel de lipse de coordonare într-un spital public pare complet îngrijorătoare, Curtea nu poate totuşi specula cu privire la cauzele decesului fiului reclamantei. Aceasta consideră că trebuie mai degrabă examinate evenimentele care au condus la moartea tragică a acestuia şi eventuala răspundere a personalului medical implicat în această cauză verificând dacă căile de atac care ar fi putut face lumină cu privire la cursul evenimentelor la nivel naţional şi supune faptele în cauză unui control public aveau un caracter corespunzător [a se vedea, mutatis mutandis, Powell (dec.), citată anterior].
71. În această privinţă, ea acordă o importaţă deosebită obligaţiei procedurale incluse implicit la art. 2 din convenţie care, în circumstanţele cauzei, se aplică necesităţii, pentru stat, de a institui un sistem judiciar eficient şi independent care să permită stabilirea cauzei decesului unei persoane care se afla sub răspunderea personalului medical – fie in sectorul public, fie privat – şi, dacă este cazul, obligarea acestuia să răspundă pentru actele sale [a se vedea, în special, Calvelli şi Ciglio citată anterior, pct. 49, Byrzykowski, citată anterior, pct. 104, Erikson (dec.), citată anterior, şi Powell (dec.), citată anterior]. Este vorba, aici, de o obligaţie care nu vizează rezultatul, ci mijloacele (Paul şi Audrey Edwards împotriva Regatului Unit, nr. 46477/99, pct. 71, CEDO 2002II).
72. În cauză, Curtea evidenţiază că persoana în cauză a folosit în primul rând – şi în principal – o acţiune internă de natură penală pentru a se plânge de ceea ce considera drept neîndeplinirea, de către medicii spitalului din Deva, a obligaţiei lor de a acţiona cu celeritate pentru a salva viaţa fiului său. În primul rând, Curtea urmează să examineze dacă investigaţiile efectuate de autorităţi în urma plângerii penale a reclamantei răspund cerinţelor de promptitudine, eficienţă şi diligenţă rezonabilă care rezultă din latura procedurală a art. 2. Apoi, aceasta abordează întrebarea de a şti dacă sistemul judiciar naţional îi oferea persoanei în cauză, dacă era cazul, alte tipuri de acţiune care să permită, în circumstanţele speţei, stabilirea eventualei răspunderi a medicilor în cauză.

a) Cu privire la acţiunea penală a reclamantei

i. Durata anchetei penale desfăşurate de autorităţi

73. Curtea evidenţiază că instrumentarea cauzei iniţiate în urma plângerii penale a reclamantei a durat aproape patru ani. În hotărârea sa din 15 octombrie 2004, în care a criticat puternic modul în care parchetele implicate în cauză au condus urmărirea penală, Tribunalul Deva a considerat inadmisibil ca urmărirea penală să se întindă pe o durată atât de lungă şi ca mai multe decizii de reluare a urmăririi penale care dispuneau o anchetă suplimentară să fie ignorate în ciuda caracterului lor obligatoriu (supra, pct. 34).
74. Curtea este pe deplin de acord cu această constatare. În această privinţă, ea reaminteşte că, pentru cauzele de neglijenţă medicală care intră sub incidenţa art. 2, o cerinţă de promptitudine şi diligenţă rezonabilă este implicită. În cazul în care obstacole sau dificultăţi împiedică evoluţia unei anchete într-o situaţie particulară, înseamnă că reacţia promptă a autorităţilor este capitală pentru păstrarea încrederii publicului şi a adeziunii acestuia la statul de drept şi pentru prevenirea oricărei aparenţe de tolerare a actelor ilegale sau de înţelegere privind perpetuarea lor (Silih, citată anterior, pct. 195, Paul şi Audrey Edwards, citată anterior, pct. 72). Cunoaşterea faptelor şi a erorilor eventual comise în acordarea de îngrijri medicale este esenţială pentru a permite instituţiilor în cauză şi personalului medical să remedieze potenţialele deficienţe şi să prevină erori similare. Astfel, examinarea promptă a unor astfel de cauze este importantă pentru siguranţa beneficiarilor de servicii de sănătate (Silih, citată anterior, pct. 196, Byrzykowski, citată anterior, pct. 117).
75. Curtea evidenţiază că procedura criticată a durat în total aproximativ patru ani şi cinci luni pentru două grade de jurisdicţie şi că doar ancheta desfăşurată de parchet a durat aproape patru ani. Ea consideră că această durată încalcă cerinţa unei examinări prompte şi fără întârzieri inutile a cauzei.

ii. Eficienţa anchetei penale desfăşurate de autorităţi

1. Lipsa de cooperare între experţii în medicină legală şi organele de anchetă

76. În ciuda duratei acestei perioade în care cauza a rămas pendinte în faţa diferitelor parchete, reiese că organele de anchetă au fost incapabile să ofere un răspuns coerent şi dovedit ştiinţific la întrebările care se puneau. În această privinţă, Curtea evidenţiază că cele formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia – care a considerat, la 15 august 2002, că avizele diferitelor instituţii de medicină legală erau confuze şi contradictorii şi că desfăşurarea faptelor nu a fost stabilită suficient pentru a putea aprecia eventuala răspundere a medicilor în deplină cunoştinţă de cauză (supra, pct. 20) – au rămas fără răspuns. În special, autorităţile nu au răspuns niciodată la întrebarea, esenţială în speţă, de a şti dacă asfixierea care a stat la originea decesului lui Adrian a survenit accidental în timpul traheotomiei, fapt de natură să excludă eroarea medicală, sau dacă aceasta rezulta din întârzierea realizării acestei operaţii, circumstanţă care putea avea consecinţe importante, chiar decisive, în planul răspunderii penale a personalului medical învinuit.
77. Curtea ia act de faptul că parchetele au încercat în repetate rânduri să lămurească aceste întrebări esenţiale, după cum le permit - cel puţin în teorie - art. 124 şi 125 C. proc. pen. (supra, pct. 50). Totuşi, toate încercările lor s-au lovit de rezistenţa instituţiilor de medicină legală, care au refuzat să răspundă la întrebările lor, făcând trimitere la dispoziţiile speciale ale Regulamentului de aplicare a OG nr. 1/2000 care, în opinia lor, le împiedicau să accepte noi expertize dispuse de parchet având în vedere că autoritatea naţională supremă în materie de expertiză medico-legală a pronunţat un aviz şi/sau că niciun element nou nu a apărut (supra, pct. 21-24 şi 28-29).
În ceea ce o priveşte, jurisdicţia care s-a pronunţat în ultimă instanţă a adăugat încredere avizului pronunţat de Comisia superioară – deşi judecătorii l-au considerat incomplet şi au solicitat un nou aviz (supra, pct. 40) – pe motiv că acest document a fost emis de cea mai înaltă autoritate naţională în materie de expertize medico-legale şi că, în circumstanţele speţei, aceasta era împiedicată de legea specială care reglementa activitatea instituţiilor de medicină legală să efectueze o nouă expertiză în lipsa unor elemente noi (supra, pct. 36 şi 37).
78. Rezultă în mod necesar din raţionamentul acestei ultime instanţe că un element de probă dobândeşte forţă de probă atunci când nu i se poate substitui un element nou sau când nu poate fi combătut de un alt element de probă cu aceeaşi valoare ştiinţifică. O astfel de concluzie este complet contrară obligaţiei procedurale incluse implicit la art. 2 din convenţie, care impune tocmai autorităţilor naţionale să ia măsuri pentru a asigura obţinerea de probe care să ofere un raport complet şi precis privind faptele şi o analiză obiectivă a constatărilor clinice, în special a cauzei decesului. Orice neregulă a anchetei care îi slăbeşte capacitatea de stabilire a cauzei decesului sau a responsabilităţilor riscă să conducă la concluzia că nu corespunde acestui standard [a se vedea, mutatis mutandis, Slimani împotriva Franţei, nr. 57671/00, pct. 32, CEDO 2004‑IX (fragmente), McKerr împotriva Regatului Unit, nr. 28883/95, pct. 113, CEDO 2001-III şi Paul şi Audrey Edwards, citată anterior, pct. 71].
79. Bineînţeles, în temeiul principiului liberei aprecieri a probelor care reglementează procedura penală în România (supra, pct. 51), instanţele pot respinge o probă care nu le pare credibilă sau concludentă. Totuşi, o astfel de posibilitate rămâne pur teoretică dacă li se interzice instanţelor judiciare să dispună efectuarea unei expertize în afara reţelei de institute de medicină legală autorizate de lege şi ale căror avize sunt singurele admisibile ca elemente de probă în cadrul unui proces penal (supra, pct. 45), sau să solicite acestor instituţii să îşi reconsidere concluziile în cazul în care acestea le par incomplete sau insuficient de clare pentru a le permite o alegere clară şi a le ajuta să ia o decizie.
80. Fie că prezenta cauză reprezintă un caz izolat sau că reflectă o practică curentă a Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici” care constă în a se sustrage de la cererile pe care i le adresează autorităţile judecătoreşti în vederea obţinerii de informaţiile de care acestea au nevoie pentru a lua decizii obiectiv fondate în deplină cunoştinţă de cauză, Curtea consideră că simpla existenţă, în legislaţia naţională, a dispoziţiilor care autorizează instituţiile de medicină legală competente să emită avize care să eludeze cererile autorităţilor judecătoreşti şi să refuze astfel să coopereze cu ele de fiecare dată când nevoile anchetei impun acest lucru nu este conformă cu principala datorie a statului de a garanta dreptul la viaţă prin instituirea unui cadru juridic şi administrativ eficient, care să permită stabilirea cauzei decesului unui individ care se afla sub răspunderea personalului medical [Powell (dec.), citată anterior, Byrzykowski, citată anterior, pct. 104, 27 iunie 2006, şi Erikson (dec.), citată anterior].

2. Absenţa motivării avizelor medico-legale

81. La nivel naţional, avizele pronunţate de cabinetele şi serviciile de medicină legală judeţene pot fi supuse, la cererea organelor judiciare, unor controale succesive din partea celorlalte institute de medicină legală ierarhic superioare şi, în ultimă instanţă, Comisiei superioare (supra, pct. 45). Nu Curtea trebuie să aprecieze in abstracto eficienţa unei astfel de structuri publice verticale şi ierarhizate. Dacă interesul unei bune administrări a justiţiei poate justifica încredinţarea efectuării unei expertize unor instituţii publice specializate în cauze privind acuzaţiile de atingere adusă dreptului la viaţă, este la fel de adevărat că şi cadrul legislativ instituit de stat pentru reglementarea exercitării medicinei legale trebuie să presupună garanţii suficiente împotriva arbitrarului pentru a consolida încrederea justiţiabililor în acţiunea justiţiei şi credibilitatea sistemului în ansamblu.
82. În cauză, Curtea evidenţiază că Laboratorul de Medicină Legală din Deva, care îşi exercită activitatea în vecinătatea locului decesului, a constatat clar în raportul său că au existat disfuncţionalităţi în protocolul de asistenţă medicală de urgenţă de la spitalul din Deva, ceea ce a dus la o întârziere a efectuării intervenţiei chirurgicale. Această concluzie pare să fi fost confirmată, cel puţin parţial, la finalul controlului efectuat de Institutul de Medicină Legală al centrului universitar din Timişoara. Totuşi, Comisia superioară, a cărei misiune constă în a emite avize doar în baza rapoartelor institutelor de rang inferior fără a se deplasa la faţa locului (supra, pct. 45), s-a mulţumit să respingă această concluzie fără a preciza motivele (supra, pct. 10). După cum a evidenţiat în mod corect Judecătoria Deva (supra pct. 36 şi 37), aceasta s-a limitat să descrie protocolul medical aplicabil în cazul în care aceasta trebuia să se pronunţe şi să exonereze de orice răspundere medicii învinuiţi. Era vorba aici de un aviz decisiv pentru elucidarea cauzelor decesului lui Adrian şi stabilirea răspunderi medicilor, comisia în cauză fiind autoritatea naţională supremă în materie de medicină legală.
83. Fără a contesta competenţa profesională a celor doisprezece medici care alcătuiesc Comisia superioară, care trebuie să aibă o vastă experienţă în medicină în termenii legii (supra, pct. 45), Curtea consideră că doar un raport aprofundat dovedit ştiinţific, care includea o soluţie motivată în raport cu eventualele contradicţii între avizele institutelor de rang inferior şi care răspunde întrebărilor adresate de parchet au fost de natură să le inspire justiţiabililor încredere în acţiunea justiţiei şi să asiste organele judiciare în exercitarea funcţiilor lor (mutatis mutandis, Tysiąc împotriva Poloniei, nr. 5410/03, pct. 117, CEDO 2007‑IV).
Curtea evidenţiază că nici OG nr. 1/2000, nici normele privind procedura de realizare a expertizelor medicale şi a celorlalte acte medico-legale nu includ precizări cu privire la eventualele informaţii obligatorii pe care aceste avize trebuie să le includă (supra, pct. 46). Dacă presupunem că dispoziţiile Codului de procedură penală referitoare la condiţiile privind forma rapoartelor de expertiză se aplică avizelor în cauză prin efectul trimiterii generale la acest text, trimitere efectuată de o dispoziţie a OG nr. 1/2000 (supra, pct. 46 şi 48), trebuie să se constate că, în avizul pe care l-a pronunţat în speţă, Comisia superioară nu a reprodus întrebările la care trebuia să răspundă, nu a descris operaţiile efectuate în cadrul controlului său şi nu a precizat motivele concrete pe care s-a bazat pentru a ajunge la aceste concluzii. Dacă obligaţia de a motiva actele medico-legale le revenea doar instituţiilor competente să întocmească primele constatări şi rapoarte de expertiză şi nu instanţelor de control, această garanţie care viza consolidarea credibilităţii avizelor şi a eficienţei întregului sistem de expertiză medico-legală este inutilă deoarece acestea au puterea să modifice în totalitate concluziile instituţiilor în cauză (supra, pct. 46).
84. Curtea consideră că obligaţia de motivare a avizelor ştiinţifice este cu atât mai importantă în cauză cu cât, conform dispoziţiilor interne care reglementează expertiza medico-legală, formularea unui aviz de către autoritatea naţională supremă în domeniu – Institutul „Mina Minovici” – împiedică institutele de rang inferior să efectueze noi expertize şi să le completeze pe cele efectuate (supra, pct. 21-24 şi 28-29). La aceasta se adaugă faptul că instanţele naţionale şi justiţiabilii care au, ca şi reclamanta, calitatea de parte la o procedură penală privind acuzaţiile de atingere adusă dreptului la viaţă nu puteau - şi nu pot în continuare - să se prevaleze, cu titlu de element de probă, de avizele ştiinţifice emise de instituţii independente, altele decât instituţiile publice de medicină legală enumerate de OG nr. 1/2000. În această ultimă privinţă, Curta observă că întrebarea de a şti dacă trebuie extinsă competenţa de efectuare a actelor medico-legale la instituţiile private şi/sau la alţi experţi independenţi autorizaţi legal a fost ridicată la nivel intern (supra, pct. 48).
85. Bineînţeles, nu intră în atribuţiile Curţii să intervină în aceste dezbateri exprimându-şi preferinţa pentru una sau alta dintre soluţiile posibile.
Nu este mai puţin important faptul că având în vedere circumstanţele cauzei prezente, sistemul intern de expertiză medico-legală trebuie să beneficieze de garanţii suficiente, de natură să păstreze credibilitatea şi eficacitatea, mai ales obligând experţii – fie că provin din sectorul public sau privat – să motiveze avizele şi să coopereze cu organele judiciare ori de câte ori este necesar pentru anchetă.

b) Cu privire la celelalte tipuri de acţiune existente la nivel naţional la momentul faptelor

86. Guvernul pretinde că reclamanta putea să solicite comisiilor mixte din cadrul Ministerului Justiţiei şi din cadrul Ministerului Sănătăţii să verifice avizele emise de institutele de medicină legală, acestea fiind competente să controleze legalitatea unor astfel de acte. Pe de altă parte, acesta precizează că persoana în cauză putea exercita împotriva lui C. o acţiune în despăgubire distinctă în temeiul răspunderii civile delictuale (supra, pct. 52 şi 61).
87. Bineînţeles, în cazul în care, precum în speţă, atingerea adusă dreptului la viaţă sau la integritate fizică nu este voluntară, obligaţia procedurală care rezultă de la art. 2 de a institui un sistem judiciar eficient nu impune neapărat în toate cazurile o acţiune de natură penală [Mastromatteo împotriva Italiei (GC), nr. 37703/97, pct. 90, CEDO 2002‑VIII]. În contextul specific al neglijenţelor medicale, o astfel de obligaţie poate fi îndeplinită şi, de exemplu, dacă sistemul juridic în cauză le oferă persoanelor în cauză posibilitatea unei acţiuni în faţa instanţelor civile, singură sau coroborată cu o acţiune în faţa instanţelor penale, care să permită stabilirea răspunderii eventuale a medicilor în cauză şi, dacă este cazul, obţinerea aplicării oricărei sancţiuni civile corespunzătoare, precum plata daunelor-interese şi publicarea hotărârii. De asemenea, pot fi avute în vedere măsuri disciplinare [Calvelli şi Ciglio, citată anterior, pct. 51 şi Vo împotriva Franţei (GC), nr. 53924/00, pct. 90, CEDO 2004‑VIII].
88. În speţă, Curtea evidenţiază faptul că reclamanta a exercitat fără succes o acţiune disciplinară împotriva lui C. Pe de altă parte, aceasta observă că judecătoria a anulat pur şi simplu decizia prin care Comisia Superioară de Disciplină a Consiliului Naţional al Miniştrilor a mustrat-o pe C., pe motiv că persoana în cauză trebuia să prezinte plângerea în faţa Consiliului Judeţean Hunedoara, care trebuia să transmită documentele de la dosar instanţei superioare. Un astfel de exces de formalism pare greu de înţeles în speţă deoarece reiese clar din documentele de la dosar că reclamanta a informat în mod necorespunzător cele două organe disciplinare cu privire la recursul pe care l-a introdus în faţa Comisiei Superioare de Disciplină a Consiliului Naţional al Medicilor (supra, pct. 12) şi că această instanţă s-a pronunţat în deplină cunoştinţă de cauză a documentelor din dosarul medical, ceea ce reiese clar din decizia, amplu motivată, pe care a pronunţat-o la 19 octombrie 2001 (supra, pct. 13).
89. În ceea ce priveşte eventuala acţiune în faţa comisiilor mixte, Curtea evidenţiază că este vorba de instanţe alcătuite din medici şi funcţionari desemnaţi de Ministerul Justiţiei şi nu de autorităţi judecătoreşti independente şi imparţiale (supra, pct. 43). Deşi legea le dădea acestor comisii puterea de a sesiza justiţia sau Consiliul Medicilor la finalul verificărilor lor, aceasta nu prevedea nicio sancţiune şi nicio procedură de control în caz de refuz din partea lor de a folosi această putere. În plus, acestea nu puteau sesiza autoritatea judecătorească decât în cazul în care constatau că legea a fost încălcată (supra, pct. 43). În aceste condiţii, o acţiune introdusă în faţa acestor comisii ar fi fost lipsită de orice eficienţă având în vedere că însăşi legea autoriza instituţiile de medicină legală să nu dea curs cererilor de expertiză sau de anchete suplimentare formulate de autoritatea judecătorească după pronunţarea avizului Comisiei superioare.
90. În sfârşit, în ceea ce priveşte calea unei acţiuni civile în daune-interese indicată de Guvern, nu se contestă faptul că o astfel de acţiune era teoretic posibilă în baza art. 998 şi 1999 C. proc. pen. Totuşi, după cum reaminteşte Curtea, obligaţia statului în raport cu art. 2 din convenţie nu poate fi considerată îndeplinită decât dacă mecanismele de protecţie prevăzute în drept funcţionează efectiv în practică [Calvelli şi Ciglio, citată anterior, pct. 53, Lazzarini şi Ghiacci împotriva Italiei (dec.), nr. 53749/00, 7 noiembrie 2002, şi Byrzykowski, citată anterior, pct. 117].
În această privinţă, este constant faptul că la momentul faptelor, răspunderea medicală avea, în dreptul român, un caracter subiectiv şi se baza pe eroarea medicală a persoanei învinuite (supra, pct. 52 şi 53). Rezultă că eficienţa anchetei efectuate de parchetele şi instanţele interne pe care reclamata le-a sesizat pentru a se plânge de faptul că medicul C. nu şi-a îndeplinit obligaţia de a acţiona cu celeritate pentru menţinerea fiului său în viaţă era în mod sigur determinantă pentru ca o astfel de acţiune să aibă şanse să reuşească. Curtea tocmai a constatat că investigaţiile penale desfăşurate în prezenta cauză au fost incomplete şi insuficiente în sensul că nu au permis autorităţilor să ajungă la o concluzie clară cu privire la chestiunea de a şti dacă o eroare medicală a fost comisă sau nu (a se vedea, în special, supra, pct. 76-85). În aceste condiţii, o acţiune civilă, dacă nu destinată eşecului, era cel puţin foarte aleatorie. Curtea evidenţiază că Guvernul nu a prezentat nicio decizie a unei instanţe naţionale care să demonstreze că, la momentul faptelor, un membru al personalului medical putea fi condamnat la plata de daune-interese în absenţa oricărei erori medicale din partea sa. Prin urmare, trebuie respinsă această excepţie preliminară a Guvernului.
91. Pe de altă parte, Curtea ia act de evoluţia legislaţiei naţionale în domeniul sănătăţii publice, care leagă de atunci răspunderea medicului de noţiunea de risc legat de exercitarea profesiei (supra, pct. 54), temei obiectiv care reprezintă punctul de plecare al unei căi legale mai eficiente în vederea reparării atingerii aduse vieţii sau sănătăţii pacienţilor. Totuşi, ea observă că modificările survenite nu se aplicau retroactiv situaţiei reclamantei.

c) Concluzie

92. Având în vedere toate elementele de mai sus, şi, în special, incapacitatea instanţelor naţionale de a se pronunţa în deplină cunoştinţă de cauză privind motivele decesului fiului reclamantei şi răspunderea eventuală a medicilor care l-au îngrijit în noaptea decesului (supra, pct. 76-85), Curtea concluzionează că a fost încălcat art. 2 din convenţie sub aspect procedural.

Motivarea hotararii. Obligatia de a prezenta motive concrete care sa sustina concluziile.

2011-01-14T09:52:00.002+02:00

Dumitru c. Romaniei
(Cererea nr. 4710/04)

Cu privire la pretinsa lipsă a motivării hotărârii din 29 mai 2003

30. Curtea reaminteşte în primul rând principiile stabilite prin jurisprudenţa sa în ceea ce priveşte participarea efectivă a părţilor la procedură şi obligaţia instanţelor de a „audia” argumentele acestora şi de a realiza o examinare efectivă a motivelor, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii (a se vedea, printre multe altele, Albina împotriva României, nr. 57808/00, pct. 30 şi 32, 28 aprilie 2005 şi Boldea, citată anterior, pct. 28-30).
31. În speţă, Curtea observă că reclamantul contestă hotărârea pronunţată de Tribunalul Arad. Prin această hotărâre, definitivă şi irevocabilă, reclamantul a fost condamnat, după ce fusese achitat de către judecătorie pentru acuzaţia de calomnie. Tribunalul şi-a motivat hotărârea, făcând referire la atingerea adusă demnităţii victimei şi subliniind că urmărirea penală nu confirmase susţinerile reclamantului.
32. Dacă este adevărat că obligaţia de a-şi motiva hotărârile, pe care art. 6 § 1 o impune instanţelor, nu poate fi înţeleasă ca o obligaţie de a formula un răspuns detaliat pentru fiecare argument, atunci trebuie să se constate că, în speţă, condamnându-l pe reclamant, tribunalul nu a prezentat niciun motiv concret pentru a-şi susţine concluzia. Astfel, acesta nu a examinat elementele materiale şi intenţionale constitutive ale infracţiunii de calomnie şi nu a făcut nicio referire concretă la elementele de fapt care ar fi putut justifica concluzia de vinovăţie şi caracterul public al faptelor reţinute (a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis, Albina, pct. 33 şi Boldea, pct. 33, citate anterior).
33. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul este îndreptăţit să susţină că hotărârea din 29 mai 2003 a Tribunalului Arad nu era suficient motivată şi că, din acest motiv, în cadrul procedurii pentru calomnie îndreptată împotriva sa, finalizată prin această hotărâre, cauza sa nu a fost examinată în mod echitabil.
Prin urmare, a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenţie cu privire la acest punct.

Cu privire la modificările intervenite în cadrul completelor de judecată ale Tribunalului Arad

34. Curtea a examinat celelalte aspecte ale capătului de cerere formulat de reclamant în temeiul art. 6 § 1. Aceasta consideră că cerinţa dreptului intern care impune ca judecătorii participanţi la dezbateri să pronunţe, de asemenea, hotărârea, este suficientă în speţă şi că a fost respectată [P.K. împotriva Finlandei (dec.), nr. 37442/97, 9 iulie 2002 şi Pitkänen împotriva Finlandei, nr. 30508/96, pct. 65, 9 martie 2004]. Prin urmare, aceasta consideră că nu există nicio problemă în ceea ce priveşte modificările intervenite în cadrul completelor de judecată. Curtea subliniază în plus că reclamantul nu şi-a susţinut afirmaţiile referitoare la lipsa de independenţă şi de imparţialitate a instanţelor.
35. Rezultă că acest capăt de cerere este în mod vădit nefondat şi că trebuie respins în temeiul art. 35 § 3 şi 4 din Convenţie.

CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 10 DIN CONVENŢIE

46. Curtea observă că informaţiile furnizate de reclamant se refereau la subiecte de interes general, cât se poate de actuale pentru societatea românească, confruntată cu probleme care decurg din modul de funcţionare a sistemului de restituire a proprietăţii (a se vedea, printre multe altele, Viaşu, citată anterior). Aceasta observă, de asemenea, că susţinerile reclamantului nu se refereau la calitatea de poliţist a lui B.T., ci mai degrabă la pretinsele sale încercări de ocupa fără drept un iaz, folosind mecanismul instituit prin legile de restituire. Curtea subliniază, în acelaşi timp, că termenii folosiţi de reclamant nu au fost consideraţi de partea vătămată sau de instanţele interne ca fiind în mod vădit jignitori (Mamère împotriva Franţei, nr. 12697/03, pct. 25, CEDO 2006-XII).
47. În plus, Curtea, în mod similar judecătoriei, apreciază că reclamantul a furnizat documente justificative în ceea ce priveşte susţinerile sale asupra faptelor. Desigur, în articolele publicate, jurnalistul a transformat aceste informaţii în judecăţi de valoare. Trebuie totuşi subliniat că reclamantul nu a fost cercetat pentru faptele jurnalistului, ci numai pentru propriile fapte, adică pentru că a făcut afirmaţiile în litigiu şi pentru că a furnizat informaţii presei.
Curtea consideră că întrucât şi-a dovedit susţinerile prin elemente de probă, reclamantul a furnizat o bază factuală suficientă afirmaţiilor sale. În plus, caracterul moderat al afirmaţiilor făcute, faptul că susţinerile sale au fost însoţite de documente justificative şi că s-a manifestat în cadrul unei dezbateri care era deja în curs, dovedită de publicarea anterioară a unui articol al aceluiaşi jurnalist pe acelaşi subiect, sunt elemente care atestă buna sa credinţă [a se vedea, a contrario, Cumpănă şi Mazăre, citată anterior, pct. 104; Stângu şi Scutelnicu împotriva României, nr. 53899/00, pct. 51, 31 ianuarie 2006; Ivanciu împotriva României (dec.), nr. 18624/03, 8 septembrie 2005 şi Titei împotriva României (dec.) nr. 1691/03, 23 mai 2006].
48. Faptul că reclamantul a prezentat jurnalistului elemente dintr-o anchetă în desfăşurare nu poate schimba această concluzie, mai ales în măsura în care acesta nu a divulgat informaţii confidenţiale din dosarul de anchetă, nici nu a adus prejudiciu, prin faptele sale, bunei desfăşurări a procedurii în curs [Sunday Times împotriva Regatului Unit (nr. 1), 26 aprilie 1979, pct. 63-66, seria A nr. 30].
49. Curtea reaminteşte, de asemenea, că pentru protejarea intereselor concurente pe care le reprezintă libertatea de exprimare şi libertatea dezbaterilor, este esenţial să fie asigurate, într-o anumită măsură, o procedură echitabilă şi egalitatea mijloacelor (Steel şi Morris, citată anterior, pct. 95). În plus, aceasta subliniază că lipsa motivării unei hotărâri definitive, care privează procedura pentru calomnie de echitate, cu încălcarea art. 6 § 1, atrage după sine şi încălcarea art. 10 (Boldea, citată anterior, pct. 61). Întrucât, în speţă, a fost constatată încălcarea art. 6 § 1 prin lipsa motivării, Curtea nu observă niciun motiv pentru a se îndepărta de concluziile sale precedente.
50. Curtea evidenţiază, în cele din urmă, că reclamantul a fost sancţionat cu o amendă penală, care conform dispoziţiilor Codului penal în vigoare la momentul faptelor, se putea transforma în zile de închisoare şi că a fost obligat să plătească despăgubiri victimei. Curtea subliniază că valoarea totală a acestor obligaţii nu poate fi neglijată.
51. Având în vedere consideraţiile precedente, Curtea apreciază că respectiva condamnare a reclamantului era disproporţionată în raport cu scopul legitim urmărit şi că autorităţile naţionale nu au oferit motive relevante şi suficiente pentru justificarea acesteia. Aşadar, imixtiunea suferită de reclamant nu poate fi considerată „necesară” într-o societate democratică.
Prin urmare, a fost încălcat art. 10.

CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1 LA CONVENŢIE

57. Curtea observă că, în prezenta cauză, deşi reclamantul a obţinut la 20 septembrie 2001 o hotărâre internă definitivă în baza căreia comisia locală era obligată la punerea acestuia în posesia unui bun imobil şi deşi ulterior a făcut demersuri în vederea executării hotărârii, hotărârea nu a fost executată în integralitatea sa şi nici anulată sau modificată ca urmare a exercitării unei căi de atac prevăzute de lege.
58. Curtea reaminteşte că a concluzionat, în nenumărate cauze ce ridicau probleme asemănătoare celei din prezenta speţă, că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (a se vedea, în special, hotărârile citate la pct. 56 din prezenta hotărâre).
59. După ce a examinat toate elementele care au fost înaintate, Curtea consideră că Guvernul nu a prezentat niciun fapt şi niciun argument care să poată conduce la o concluzie diferită în prezenta speţă.
În cele din urmă, în pofida titlului de proprietate eliberat reclamantului la 30 aprilie 2004, acesta nu a intrat niciodată în posesia efectivă a bunului său. În plus, acest titlu este în prezent contestat de autorităţile administrative, care urmăresc să îl anuleze şi să elibereze un nou titlu care ar fi în conformitate cu dispozitivul hotărârii definitive din 20 septembrie 2001.
60. Având în vedere jurisprudenţa sa în materie şi elementele existente la dosar, Curtea consideră că, în speţă, prin intermediul organelor sale specializate, statul nu a depus toate eforturile necesare pentru executarea hotărârii judecătoreşti pronunţate în favoarea reclamantului.
Prin urmare, a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1.

Agenţi de poliţie sub acoperire.Provocare. Distinctie intre conceptul de înscenare şi utilizarea tehnicilor legale ale activităţilor sub acoperire.

2011-01-14T09:45:00.003+02:00

Cauza Bulfinsky c. României-M.Of. nr. 21 din 10 ianuarie 2011

2. Aprecierea Curţii
40. Curtea reiterează jurisprudenţa sa recentă referitoare la art. 6 din Convenţie, în care a făcut o distincţie detaliată între conceptul de înscenare şi utilizarea tehnicilor legale ale activităţilor sub acoperire şi a reafirmat obligaţia instanţelor interne de a face o analiză atentă a materialului aflat la dosar atunci când un acuzat invocă o înscenare din partea poliţiei. În acest context, Curtea a mai stabilit şi că rolul său, potrivit art. 6 § 1 din Convenţie, nu este să stabilească dacă anumite mijloace de probă au fost obţinute ilegal, ci mai degrabă să analizeze dacă o astfel de "ilegalitate" a avut drept consecinţă încălcarea unui alt drept protejat prin Convenţie; astfel, Curtea trebuie să analizeze calitatea aprecierilor făcute de instanţele interne cu privire la pretinsa înscenare şi să se asigure că acestea au asigurat în mod adecvat dreptul la apărare al inculpatului, în special dreptul la proceduri contradictorii şi la egalitatea armelor (vezi Ramanauskas, menţionată mai sus, §§ 49-61; Malininas împotriva Lituaniei, nr. 10.071/04, §§ 34-35, 1 iulie 2008, şi Bykov împotriva Rusiei [MC], nr. 4.378/02, §§ 88-93, 10 martie 2009).
41. Pentru a stabili dacă, în cauza de faţă, agenţii de poliţie sub acoperire s-au limitat sau nu la "investigarea activităţii infracţionale într-un mod esenţialmente pasiv" (vezi Ramanauskas, menţionată mai sus, § 55), Curtea ţine seama de o serie de considerente. Nu există niciun indiciu că reclamantul sau coinculpaţii ar fi fost implicaţi anterior în infracţiuni legate de droguri. Curtea observă că autorităţile nu au oferit detalii şi nu au făcut trimitere la nicio probă obiectivă referitoare la comportamentul infracţional al suspecţilor înainte de incidentele din data de 29 aprilie 2002. Mai mult chiar, nu s-au găsit droguri nici în posesia reclamantului, nici la el acasă (vezi paragraful 16 de mai sus).
42. De asemenea, Curtea observă că părţile au dat interpretări diferite evenimentelor ce au avut loc la data de 29 aprilie 2002. În opinia autorităţilor, reclamantul şi coinculpaţii săi acceptaseră să intermedieze tranzacţia. Cu toate acestea, reclamantul, susţinând că a fost vorba despre o înscenare a poliţiei, a declarat că nu ştia ce conţine punga, care, de fapt, îi aparţinea colaboratorului poliţiei, Bogdan; de asemenea, reclamantul a mai susţinut că drogurile din pungă aparţineau poliţiei.
43. În lumina acestor interpretări divergente, este esenţial pentru Curte să analizeze procedura în care a fost invocat capătul de cerere privind provocarea, pentru a se asigura că drepturile apărării au fost asigurate în mod adecvat, în special dreptul la o procedură contradictorie şi la egalitatea armelor [vezi Ramanauskas, §§ 60-61, şi Malininas, § 34, ambele menţionate mai sus, şi Khudobin împotriva Rusiei, nr. 59.696/00, § 133, CEDO 2006-XII (extrase)].
44. În condamnarea reclamantului şi a coinculpaţilor săi, instanţele s-au bazat exclusiv pe probele obţinute în cadrul urmăririi penale, şi anume pe rapoartele scrise ale agenţilor sub acoperire şi pe declaraţiile suspecţilor, precum şi pe mărturiile inculpaţilor în faţa primei instanţe.
Instanţele nu au răspuns cererilor apărării de a se administra probe, în special cu privire la implicarea şi rolul lui Bogdan, nici solicitării de a fi prelevate amprente digitale de pe pungile ce conţineau drogurile sau de a analiza înregistrările evenimentelor. În plus, instanţele nu i-au audiat pe agenţii sub acoperire. Astfel, apărarea nu a avut nicio ocazie de a adresa întrebări martorilor. De asemenea, instanţele au hotărât să acorde prioritate declaraţiilor obţinute de anchetatori şi au considerat că cele date în faţa instanţei de fond au fost false.
45. În lumina susţinerilor inculpaţilor cu privire la implicarea poliţiei, instanţele interne nu ar fi putut să asigure respectarea principiului echităţii şi, în special, a celui al egalităţii armelor fără a-i audia pe Bogdan şi pe agenţii de poliţie sub acoperire şi fără a le permite pârâţilor să adreseze întrebări acestor persoane, măcar în scris. Mai mult chiar, instanţa ar fi trebuit să analizeze sau cel puţin să ofere explicaţii mai detaliate cu privire la motivul respingerii celorlalte cereri de administrare de probe.
46. Curtea nu poate reţine in abstracto prioritatea ce ar trebui acordată declaraţiilor date de un martor în şedinţă publică şi sub jurământ în raport cu declaraţiile aceluiaşi martor date în cursul urmăririi penale, chiar dacă cele două sunt contradictorii (vezi Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, § 78, Culegere de hotărâri şi decizii 1996-II). Totuşi, Curtea consideră că motivarea oferită de tribunal pentru justificarea priorităţii acordate declaraţiilor lui D.C. în faţa anchetatorilor ar putea ridica o problemă în ceea ce priveşte respectarea drepturilor apărării.
47. În fine, Curtea observă maniera sumară în care instanţele interne au respins susţinerile privind înscenarea de către poliţie. Aceasta reţine că elementul comun al interpretărilor divergente ale părţilor asupra situaţiei de fapt din cauză este că reclamantul şi prietenii săi au negociat cu Gotti/Bogdan şi apoi s-au întâlnit cu Sven.
48. În concluzie, deşi ţine seama de importanţa şi de dificultăţile sarcinii anchetatorilor, Curtea consideră, ţinând cont de cele de mai sus, că instanţele interne nu au cercetat suficient susţinerile referitoare la înscenare. Pentru aceste motive, procedura reclamantului a fost lipsită de caracterul echitabil cerut de art. 6 din Convenţie.
Prin urmare, a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie din acest punct de vedere.

La multi ani!

2010-12-28T09:00:00.000+02:00

Multumesc din suflet tuturor celor care au trecut, trec sau vor trece pe aici!
Va doresc ca anul 2011 sa va aduca multa lumina in suflete si va daruiesc cateva ganduri exprimate de cineva care si-a dorit sa ramana anonim si pe care le-am gasit colindand prin blogosfera.

SURSA: Intre viata si moarte

Daca am fi iubire neconditionata...

Aud mereu povesti despre tot felul de lucruri rele care s-ar intampla oamenilor buni, despre sacrificiile pe care le fac unii oameni pentru altii etc. Nu cred nimic din toate astea.Recent am citit o poveste despre un arbore care se zice ca se daruia neconditionat si care ar fi fost distrus tocmai de cel pe care l-ar fi iubit cel mai mult. Ceva nu mi s-a parut a fi corect in povestea asta. Era trista, doar atat. Simteam ca daca arborele a fost distrus, atunci nu iubea cu adevarat. De fapt lucrurile sunt foarte simple, cand esti iubire neconditionata, sa fim seriosi, nu rezonezi cu nimic altceva in afara de iubirea neconditionata si nicio energie care ar putea sa creeze dizarmonie in tine si in jurul tau, nici nu ajunge macar pe aproape de tine.Daca am fi iubire neconditionata, daca am manifesta aceasta energie, atunci nu ne-ar fi nici frig nici cald, nu ne-ar fi foame sau sete, nu am putea fi tristi si nici raniti. Cum sa poata fi ranita, lovita, distrusa, energia iubirii neconditionate? E comic sa crezi ca se poate intampla asa ceva. Nu exista nicio energie, comparabila ca forta cu energia iubirii neconditioanate. Aceasta energie nu are nevoie de nimic, nu cere nimic, nu are niciun fel de pretentii. Doar se manifesta firesc, ca un râu care isi implineste destinul fara a cere nimanui nimic pentru a curge, care daruieste dar nu asteapta si nici nu vrea nimic in schimb pentru ca nu are nevoie de nimic. Isi ajunge sie insasi. Fiind energia iubirii neconditionate armonizam automat mediul in care traim si ajungem in punctul dinainte de momentul in care Adam si Eva au fost tentati sa muste din fructele pomului cunoasterii binelui si raului, in punctul dinainte de a cadea in lumea duala, in punctul in care nicio structura umana nu te mai poate tine prizonier ademenindu-te cu lucruri care au o existenta efemera si care seamana cu aurul prostilor.

Putem oare?

Nu stiu dar merita incercat, poate cumva, candva....

Obligatia de discretie si libertatea de exprimare. Poyraz c. Turcia

2010-12-14T08:08:00.004+02:00

In cauza Poyraz c. Turcia (nr. 15966/06), din 7 decembrie 2010, CEDO s-a pronuntat asupra obligatiei de discretie pe care trebuie sa o exercite functionarii si a compatibilitatii ei cu dreptul la libera exprimare, in cauza fiind vorba de un raport intocmit de catre un inspector din cadrul ministerului de justitie privind comportamentul neadecvat al unui magistrat, raport ce ulterior a ajuns in presa.

SURSA: Asociatia de studii in dreptul constitutional si drepturile omului

.....

Art.10

Curtea a reiterat ca protectia acordata de art. 10 se extindea la sfera profesionala in general si functionarilor in particular. Desi era o masura legitima pentru un stat sa impuna o obligatie de discretie functionarilor, acestia ramaneau totusi persoane apte sa beneficieze de protectia art. 10.Incalcarea autoritatilor a dreptului la libertate de exprimare a reclamantului prin hotararea pronuntata in civil impotriva sa bazata pe raportul cu privire la Y.K.D., precum si a comentariilor acestuia facute in presa, a fost prevazuta de codul de obligatii si de codul civil si urmarea scopul legitim de a proteja reputatia sau drepturile altora. Curtea a retinut ca dl. Poyraz a fost condamnat ca urmare a unei proceduri civile, in considerarea persoanei sale si nu datorita statutului profesional.Desi tonul general al declaratiilor sale facute presei a fost neutru, acestea au culminat intr-o aprobare tacita a continutului informatiilor dezvaluite. Mai mult, reclamantul a facut propriul sau comentariu subiectiv, pe langa informatia respectiva, si anume ca o eventuala dezvaluire a numelor victimelor hartuirilor ar “rezulta in decese”.Reclamantul a “aparat”, de asemenea, continutul raportului ce fusese divulgat – desi el insusi nu a dezvaluit continutul in media – si astfel, pana la un anumit punct, l-a sustinut. Astfel, acesta nu a luat o pozitie neutra fata de continutul raportului astfel incat sa evite atingerea onoarei altora si, prin urmare, nu a dat dovada de discretia ceruta unei autoritati judiciare. Raportul in cauza relata despre infractiuni grave ce ar fi fost comise de Y.K.D., membru al Curtii de Casatie, si care trebuia sa beneficieze de increderea publicului pentru a putea sa isi desfasoare activitatea.Persoanele investite cu responsabilitati publice, care se aflau intr-o pozitie privilegiata in ceea ce priveste accesul la media, trebuiau sa dovedeasca abilitatea de a se abtine pentru a nu crea situatii de inegalitate atunci cand faceau declaratii oficiale privind cetatenii obisnuiti, a caror acces la media era mult mai limitat. Mai mult, o atentie sporita era ceruta functionarilor publici atunci cand acestia erau insarcinati cu efectuarea de investigatii privind informatii protejate de o clauza oficiala de confidentialitate menita sa asigure o buna administrare a justitiei.Asadar, ingerinta autoritatilor in libertatea de exprimare a reclamantului a fost “necesara pentru o societate democratica” iar mijloacele folosite au fost proportionale scopului urmarit, in special “protectia reputatiei sau drepturilor tertilor”. Astfel, nu a existat o violare a art. 10.

Plangerea intemeiata pe art. 8 coroborat cu art. 14 a fost respinsa ca fiind tardiva, ca si cea in temeiul art. 41.

Reducerile salariale si unele hotarari CEDO. Interpretari posibile

2010-11-29T10:07:00.001+02:00

Roxana RIZOIU, Bianca TANDARESCU, Mihai SELEGEAN, Dragos BOGDAN

Reducerea cu 25% a salariilor in sectorul bugetar, realizata prin Legea nr. 118/2010 a dat nastere unor controverse pe terenul dreptului de proprietate, astfel cum este el garantat de Conventia Europeana a Drepturilor Omului (Conventia). Au aparut opinii potrivit carora, de plano, dreptul de proprietate ar include dreptul de a primi de la stat un salariu in cuantumul stabilit de actele normative anterioare Legii nr. 118/2010.

Juridice.ro

Reguli stabilite în jurisprudenta Curtii EDO cu privire la accesul la instanta in materie civila

2010-11-14T10:10:00.002+02:00

In Hotărârea Golder impotriva Regatului Unit al Marii Britanii, Curtea a declarat ca art. 6 alin. 1 din convenţie "consacra (...) «dreptul la instanta», în cadrul căruia dreptul de acces, adică dreptul de a sesiza instanta în materie civilă, nu constituie decât un aspect (...)" (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 21 februarie 1975, seria A, nr. 18, p. 18, paragraful 36).

Dreptul la instanta poate fi invocat de către orice persoana care are motive serioase sa considere ilegala ingerinta în exercitarea unuia dintre drepturile sale cu caracter civil sau de către oricine doreşte ca o instanta sa statueze asupra însăşi existenţei unui drept cu caracter civil (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea Le Compte, Van Leuven şi De Meyere impotriva Belgiei din 23 iunie 1981, seria A, nr. 43, p. 22 paragraful 49 în fine).

Litigiul sau conflictul trebuie sa fie
"real" şi
"serios"
(a se vedea Curtea Europeană, Hotărârea Benthem impotriva Ţărilor de Jos din 23 octombrie 1985, seria A, nr. 97, p. 14, paragraful 32).

Dreptul de acces la instanta nu este absolut; el poate fi supus unor limitări în mod implicit admise, întrucât "cere prin insesi natura sa o reglementare din partea statului, reglementare putând varia în timp şi în spaţiu în funcţie de nevoile şi de resursele comunităţii şi ale indivizilor" (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea Ashingdane impotriva Regatului Unit al Marii Britanii din 28 mai 1985, seria A, nr. 93, p. 24, paragraful 57).

Elaborand o astfel de reglementare, statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere. Cu toate acestea, limitarile aplicate nu pot restrânge accesul deschis individului într-un mod în care sau pana într-atât încât dreptul respectiv sa fie încălcat în însăşi substanta sa (hotărârile Golder şi Ashingdane, precitate, ibidem).

O lacrima pentru ADRIAN PAUNESCU

2010-11-06T12:53:00.000+02:00

Tatiana Stepa-Durerea femeiasca

Sanoma Uitgevers B.V. c. Tarile de Jos. Divulgarea surselor jurnalistice.

2010-09-20T08:59:00.003+03:00

Prin Hotararea Marii Camere din data de 14 septembrie 2010 in cauza Sanoma Uitgevers B.V. c. Tarile de Jos, Curtea a decis ca a existat o incalcare a art. 10 din Conventie, prin impunerea divulgarii surselor jurnalistice, fara a exista o procedura de control care sa asigure suficiente garantii pentru ca intervenţia autorităţilor in dreptul la protectia surselor, să nu poată fi exercitată în mod abuziv.

Prin Hotararea din 31 martie 2009, Curtea a decis cu patru voturi contra trei ca nu a fost incalcat art. 10.

In Hotararea Marii Camere s-a reţinut ca:
· Dreptul jurnalistilor de a-si proteja sursele este o parte componenta esenţiala, de baza, a libertatii de a primi si comunica informatii sau idei, fără amestecul autorităţilor publice, in lipsa caruia „sursele” ar fi reticente în a ajuta presa sa faca publice informatiile în probleme de interes general.
· In speta, a existat o ingerinta din partea autoritatilor, care au impus comunicarea informatiilor, intr-o modalitate care a facut posibila identificarea surselor;
· Ingerinta nu are o baza legala suficienta în dreptul intern, avand în vedere cã nu ofera garanţii adecvate şi suficiente care sa permita o apreciere din partea unui judecator (sau din partea altei autoriati independente si impartiale) cu privire la respectarea cerintei jurisprudentei constante a Curtii, ca divulgarea surselor sa fie absolut necesara pentru a proteja un interes public.

Supravegherea unei persoane prin GPS. CEDO, Uzun vs. Germania,

2010-09-20T07:59:00.003+03:00

Prin hotărârea Uzun c. Germaniei, din 2 septembrie 2010, CEDO s-a pronunţat în premieră cu privire la posibilitatea de a supraveghea prin intermediul GPS-ului o persoană bănuită de comiterea unor infracţiuni grave.

CEDO a decis cu unanimitate de voturi că nu există o violare a articolului 8 din Convenţie.

O traducere sintetica aici.
In limba franceza.
In limba engleza.

Incălcarea liberului acces la justiţie prin impunerea de către instanţele judecătoreşti a unor obligaţii greu sau imposibil de îndeplinit

2010-05-04T16:56:00.004+03:00

NOTA: lucrarea a fost publicata in revista Dreptul nr. 6/2007 (cu un alt titlu)

1. Consideraţii preliminare. Liberul acces la justiţie, fără a fi în mod expres reglementat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, constituie o condiţie esenţială şi prealabilă funcţionării sistemului de garanţii procedurale enunţate de art. 6 alin. 1 din Convenţie, care asigură respectarea dreptului la un proces echitabil.
In cauza Goldier contra Regatului Unit al Marii Britanii, Curtea a statuat că toate garanţiile procedurale enunţate de 6 alin. 1 din Convenţie, respectiv echitatea, publicitatea şi celeritatea procedurii, nu ar avea nici un sens în lipsa dreptului de acces la un tribunal.[1]
In dreptul nostru intern, liberul acces la justiţie este consacrat prin art. 21 din Constituţia României, care prevede că orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime şi garantează că exercitarea acestui drept nu poate fi îngrădită prin nici o lege.
2. Limitări permise. Dreptul de acces la justiţie, pe care Convenţia îl recunoaşte fără a-l defini, nu este un drept absolut[2] şi presupune prin natura sa o reglementare din partea legiuitorului intern. In elaborarea acestor reglementări, statele contractante se bucură de o anumită marjă de apreciere, dar limitările impuse în exerciţiul acestui drept trebuie să urmărească un scop legitim, să păstreze un raport rezonabil între mijloacele folosite şi scopul legitim urmărit şi nu trebuie să restrângă exerciţiul dreptului în aşa măsură încât dreptul de acces la justiţie să fie atins în însăşi substanţa sa[3].
3. Regula unanimităţii.
In cauza Lupaş şi alţii împotriva României[4], Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în sensul că a fost încălcat art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin respingerea ca inadmisibile a acţiunilor în revendicare introduse de petenţi cu încălcarea regulii unanimităţii.
Starea de fapt reţinută de Curtea Europenă a fost următoarea:
Printr-o hotărâre pronunţată în data de 16 aprilie 1937, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că N.L. a cumpărat de la o parte dintre moştenitorii defunctului A.N.S., cote-părţi dintr-un imobil (teren şi construcţii), devenind coproprietar pentru o cotă de 249,6/360, alături de 12 persoane, moştenitori ai defunctului A.N.S.
Ulterior, N.L. a mai achiziţionat şi cotele altor coproprietari, ajungând în final coproprietar asupra unei cote de 264/360.
Imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 102/1950.
Scopul exproprierii, respectiv construirea unei baze militare, nu a fost realizat şi terenul a fost ocupat în mare parte de o instituţie publică. Terenul liber a fost parcelat şi atribuit unor persoane fizice pentru construcţia de locuinţe.
In anul 1998, moştenitorii lui N.L., decedat în anul 1959, au revendicat de la soţii B. o porţiune de 638 mp din terenul expropriat.
Pârăţii s-au apărat invocând faptul că terenul revendicat fiind expropriat înainte de decesul lui N.L., nu mai era în patrimoniul acestuia la data decesului iar reclamanţii nu au făcut dovada acceptării succesiunii. In plus, pârâţii au invocat şi inadmisibilitatea acţiunii, pe motiv că a fost introdusă doar de moştenitorii unuia dintre foştii coproprietari, fără a avea acordul tuturor coproprietarilor.
O parte dintre moştenitorii celorlalţi coproprietari au formulat cereri de intervenţie voluntară principală.
Din informaţiile furnizate de reclamanţi, unul dintre moştenitorii unui fost coproprietar a refuzat să intervină în cauză iar moştenitorii altui coproprietar nu au putut fi identificaţi.
In data de 30 martie 2000, Tribunalul Galaţi a respins primul argument invocat de pârâţi în apărare dar, constatând că terenul în litigiu nu a aparţinut în exclusivitate defunctului N.L. şi că nu a existat un acord al tuturor coproprietarilor pentru promovarea acţiunii în revendicare, a respins ca inadmisibile atât cererea principală cât şi cererile de intervenţie, cu motivarea că acţiunea în revendicare fiind un act de dispoziţie, nu este admisibilă decât dacă a fost introdusă cu acordul tuturor coproprietarilor.
Apelul reclamanţilor a fost respins de către Curtea de Apel Galaţi, cu motivarea că prin Decizia Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în data de 16 aprilie 1937, s-au stabilit numai cotele părţi ce revin fiecărui coproprietar, aceştia rămânând în continuare în indiviziune, situaţie în care acţiunea în revendicare fiind promovată numai de o parte dintre coproprietari este inadmisibilă.
Curtea de Apel Galaţi a mai arătat reţinut în considerente şi că acţiunea în revendicare nu constituie doar un mijloc de apărare a dreptului de proprietate asupra cotelor părţi ci urmăreşte recunoaşterea dreptului de proprietate asupra întregului bun revendicat şi restituirea posesiei acestuia.
In recursul promovat împotriva acestei hotărâri, reclamanţii au invocat faptul că fiind în imposibilitate de a obţine acordul tuturor coproprietarilor (unul refuzând să intervină în cauză iar moştenitorii altui fost coproprietar fiind plecaţi din ţară fără a li se cunoaşte adresa), respingerea acţiunii ca inadmisibilă pentru încălcarea regulii unanimităţii echivalează cu o încălcare a dreptului de acces la justiţie.
Printr-o decizie pronunţată în data de 24 aprilie 2001, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul.
In anul 1999, moştenitorii defunctului N.M. au introdus o altă acţiune în revendicare împotriva unei societăţi comerciale, revendicând o parcelă de 405 mp din terenul expropriat prin Decretul nr. 102/1950.
Prin aceeaşi acţiune au solicitat şi anularea contractului prin care pârâta a cumpărat acest teren de la un terţ.
Si această acţiune a fost respinsă de Tribunalul Constanţa, cu motivarea că acţiunea în revendicare nu poate fi promovată decât cu acordul tuturor coproprietarilor.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Galaţi şi de Curtea Supremă de Justiţie.
Tot în anul 1999 moştenitorii defunctului N.M. au mai introdus încă o acţiune în revendicare pentru alte două parcele din terenul expropriat prin Decretul nr. 102/1950.
In acest dosar s-au formulat cereri de intervenţie voluntară de către o parte dintre foştii coproprietari şi de către moştenitorii coproprietarilor decedaţi, fără a se realiza însă nici de această dată acordul tuturor coproprietarilor.
Tribunalul Constanţa a respins acţiunea cu motivarea că acţiunea în revendicare nu poate fi promovată decât cu acordul tuturor coproprietarilor.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Constanţa şi de Curtea Supremă de Justiţie.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost sesizată prin trei cereri (nr. 1434/02, 35370/02 şi 1385/03) introduse împotriva Românei de către 19 petenţi enumeraţi în anexa hotărârii.
Prin hotărârea pronunţată în data de 14 decembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis conexarea celor trei cereri pe care le-a declarat admisibile şi a constatat că a fost încălcat art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin respingerea ca inadmisibile a acţiunilor în revendicare introduse de petenţi cu încălcarea regulii unanimităţii.
In esenţă, Curtea a reţinut următoarele:
Regula unanimităţii deşi nu se bazează pe un text expres de lege, fiind o creaţie a practicii, inspirată din acţiunea în revendicare, îndeplineşte totuşi condiţiile de accesibilitate şi claritate iar aplicarea ei în speţă era previzibila, practica judiciară internă fiind consecventă în sensul respingerii acţiunilor în revendicare introduse de o parte dintre coproprietari[5].
Curtea a mai reţinut că această regulă, urmărea un scop legitim şi anume protejarea drepturilor tuturor moştenitorilor vechilor coproprietari.
Totuşi, în speţă, având în vedere că terenul a fost expropriat cu mulţi ani în urmă, dificultăţile întâmpinate de reclamanţi în privinţa identificării moştenitorilor unui fost coproprietar, refuzul moştenitorului unui alt fost coproprietar de se alătura reclamanţilor în acţiunile formulate, aplicarea strictă a regulii unanimităţii a impus petenţilor o sarcină excesivă care a avut ca finalitate privarea de orice posibilitate clară şi concretă de a le fi analizate pe fond cererile formulate în faţa instanţelor interne, ceea ce a adus atingere substanţei dreptului lor de acces la justiţie[6].
4. Incălcarea dreptului de acces la justiţie prin impunerea de către instanţele judecătoreşti a obligaţiei de a indica numele şi adresele persoanelor posibil interesate într-o procedură judiciară.
Prin Hotărârea pronunţată în data de 24 octombrie 2006, în Cauza Szwagrun-Baurycza împotriva Poloniei[7], Curtea Europeană a Drepturilor Omului, constatând că reclamantei i-a fost imposibil sa se conformeze dispoziţiilor instanţei de a indica numele şi adresele tuturor persoanelor posibil interesate într-o procedura judiciară care avea ca obiect constatarea dobândirii de către părinţii petentei, prin posesie îndelungată (peste 15 ani), a dreptului de proprietate cu privire la un teren, a concluzioant că s-a încălcat dreptul de acces la justiţie.
In speţă, părinţii petentei s-au adresat instanţei în luna noiembrie 1975 pentru a se constata că au dobândit dreptul de proprietate prin posesie îndelungată. Procedura a fost suspendată în luna iulie 1976 pe motiv că nu au comunicat adresele tututor persoanelor posibil interesate în respectiva procedură[8].
In anul 1977 părinţii petentei au decedat iar în luna octombrie 1990 petenta, arătând că este în imposibilitate de a indica numele şi adresele tuturor persoanelor posibil interesate, a solicitat instanţei să finalizeze procedură, după publicarea unei note informative în presă.
In luna septembrie 1993 instanţa a decis să numească un curator absenti pentru persoanele care ar fi putut fi afectate prin respectiva procedură dar a căror adresă nu era cunoscută şi a dispus comunicarea unei note informative în presă.
In aprile 1994, instanţa, constatând că o parte dintre persoanele deja implicate în procedura în curs decedaseră, a pus în vedere petentei să indice adresele succesorilor.
Cum petenta a fost în imposibilitate de a se conforma, procedura nu s-a putut finaliza şi după mai multe încercări nereuşite de a face să avanseze procedura, în luna februarie 2005 s-a dispus suspendarea procedurii, astfel încât cererea petentei nu a putut fi soluţionată pe fond deşi au trecut 30 de ani de la data la care părinţii acesteia se adresaseră instanţei.
Curtea a apreciat că regula potrivit căreia în astfel de proceduri, cel care se adresează instanţei trebuie să indice numele şi adresele persoanelor posibil interesate, nu este în sine incompatibilă cu dreptul de acces la justiţie[9] având în vedere faptul că urmăreşte un scop legitim (protejarea intereselor persoanelor care ar putea fi afectate de o astfel de procedură). Având însă în vedere particularităţile speţei, respectiv faptul că petenta nu cunoştea nici măcar numele succesorilor vechilor proprietari, informând în numeroase rânduri instanţele în legătură cu imposibilitatea de indica numele şi adresele tuturor persoanelor posibil interesate, faptul că numărul acestor persoane era foarte mare şi că datorită perioadei lungi de timp pe care s-a întins procedura, numărul acestora a crescut, obligaţiile stabilite în sarcina petentei au constituit un obstacol de nedepăşit pentru examinarea pe fond acţiunii.
In acestă situaţie, Curtea a concluzionat că a fost încălcat art. 6 alin. 1 din Convenţie prin negarea accesului efectiv la justiţie.[10]

[1] A se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 21 februarie 1975 în cauza Goldier contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, paragr. 28-36.
[2] A se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 21 februarie 1975 în cauza Goldier contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, paragr. 38.
[3] A se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28 mai 1985 în cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, paragr. 57.
[4] A se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 14 decembrie 2006 în cauza Lupaş şi alţii împotriva României.
[5] A se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 14 decembrie 2006 în cauza Lupaş şi alţii împotriva României, parag. 68-69.
[6] A se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 14 decembrie 2006 în cauza Lupaş şi alţii împotriva României, parag. 73.
[7] A se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 24 octombrie 2006 în cauza Szwagrun-Baurycza împotriva Poloniei
[8] Conform legislaţiei poloneze, o astfel de procedură are caracter necontencios dar petenţii trebuie sa identifice persoanele care pot fi afectatate de hotărârea instanţei. Dacă aceste persoane se declară interesate de procedura în curs, pot deveni părţi în respectiva procedură (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 24 octombrie 2006 în cauza Szwagrun-Baurycza împotriva Poloniei , parag. 31)
[9] Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 24 octombrie 2006 în cauza Szwagrun-Baurycza împotriva Poloniei , parag. 50.
[10] Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 24 octombrie 2006 în cauza Szwagrun-Baurycza împotriva Poloniei, parag. 57.

Coordonate jurisprudentiale europene privind eutanasia

2010-01-06T08:18:00.002+02:00

Cristian Stan -Medic primar legist, INML ,,Mina Minovici" Bucuresti

Recomandarea 1418 (1999) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei incurajeaza statele membre sa respecte si sa protejeze demnitatea bolnavilor incurabili si a muribunzilor, sub toate aspectele, in special mentinand interdictia absoluta de a pune in mod intentionat capat vietii acestora, tinand cont ca dreptul lor la viata este garantat de art. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ca dorinta de a muri exprimata de ei nu poate niciodata sa constituie fundamentul juridic al mortii cauzate de un tert si ca dorinta de a muri exprimata de acestia nu poate servi drept justificare legala a executarii actiunilor destinate sa antreneze moartea.

Textul integral al acestui articol, foarte interesant dupa parerea mea, poate fi citit Revista Romana de Bioetica.

Curtea EDO a respins cererea de trimitere la Marea Camera a cauzei Schmidt c. României

2010-01-06T08:13:00.001+02:00

In data de 10.12.2009 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a respins cererea de trimitere la Marea Camera a cauzei Schmidt c. României (cererea nr. 2877/03).
Prin hotãrârea Curţii din data de 30 iunie 2009 s-a constatat încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1, ca urmare a imposibilităţii reclamantului de a utliliza timp de aproximativ trei ani, sau de a încasa chirie pentru un imobil închiriat de statul neproprietar, unor terte persoane.
Statul român a fost obligat să plătească reclamantului despăgubiri în valoare totală de 52.000 Euro si cheltuieli de judecata in valoare de 1800 Euro.

La multi ani!

2009-12-30T09:57:00.000+02:00

Multumesc tuturor celor care au trecut si celor care, din cand in cand, au si ramas pentru un timp pe blogul meu.
Va doresc un an nou cu multe bucurii, sa vi se implineasca visele, sa simtiti in fiecare zi miracolul rasaritului de soare si magia fiecarui apus!

Si o poezie foarte draga mie:

N-ai dezmierda -Radu Gyr

N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.
Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta, n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa un colt de rai,
De n-ai purta un strop de iad in tine.
Ca nu te-nalti de ...jos
Pana nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amara,
Si de re-nvii in cantecul de azi,
E c-ai murit in plansetul de-aseara.

Cu mult drag,

Sonia Cososchi

Durata rezonabila procedura judiciara. Situatii imputabile reclamantului.

2009-09-22T19:50:00.001+03:00

In cauza Bican c. României (cererea nr. 37338/02), prin hotărârea din 22 septembrie 2009, Curtea a declarat admisibilă cererea reclamantului sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil şi sub aspectul dreptului la viaţă privată, dar a decis că nu a fost încălcat nici art. 6 alin. 1 din Convenţie si nici art. 8 din Convenţie.
Reclamantul a invocat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie, sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil, pe motiv că procedura revizuirii unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a revocat adopţia sa, începută în anul 1991, s-a finalizat doar în 26 martie 2002.
Curtea a reamintit că revizuirea fiind o cale de atac extraordinară, în mod normal, nu intră sub incidenţa art. 6 alin. 1 din Convenţie.
In speţă însă, instanţele naţionale au analizat cauza pe fond, motiv pentru care Curtea a declarat admisibilă cerererea.
Perioada luată în calcul de Curtea a fost 20 iunie 1994 (data ratificării Convenţiei de către România) - 26 martie 2002.
Curtea a reţinut că hotărârea a cărei revizuire s-a cerut şi prin care a fost revocată adopţia reclamantului, a rămas definitivă în anul 1959 iar datorită vechimii faptelor, cauza prezenta o anumită complexitate care a justificat într-o oarecare măsură durata procedurii de revizuire.
Curtea a constatat că termenele de judecată au avut o durată rezonabilă şi că nu au existat perioade mari de inactivitate a instanţelor.
In schimb, Curtea a reţinut culpa reclamantului care nu s-a prezentat la un termen de judecată, motiv pentru care procedura judiciară a fost suspendată în perioada 22 septembrie 1994-7 februarie 1995.
In cauză au mai fost şi alte perioade pentru care s-a dispus supendarea la cererea reclamantului, respectiv în perioada 19 februarie 1998-18 mai 1998, ca urmare a depunerii unei plângeri penale şi în perioada 23 iunie 1999-29 martie 2001, pe motiv că s-a depus un memoriu pentru promovarea unui recurs în anulare.
Curtea a mai remarcat şi faptul că reclamantul, după ce a sesizat tribunalul cu soluţionarea cauzei, a invocat ulterior excepţia necompetenţei materiale, pentru ca în final, conflictul negativ de competenţă să fie tranşat în sensul stabilirii competenţei tribunalului.
Faţă de aceste constatări, Curtea a decis că nu a fost încălcat dreptul la judecată într-un termen rezonabil, întârzierile fiind imputabile reclamantului.
Reclamantul a invocat încălcarea art. 8 din Convenţie, susţinând că pe perioada în care a durat procedura judiciară care s-a finalizat cu o soluţie favorabilă, a fost expus dispreţului autorităţilor şi terţilor A.P. şi I.P. care l-au considerat un impostor care foloseşte un nume la care nu are dreptul.
Curtea a reţinut că situaţia invocată de reclamant, este strâns legată de durata procedurii şi că nu se pun alte probleme, distincte de ceea ce s-a analizat sub aspectul art. 6 alin. 1 din Convenţie.

SC Pilot Service S.A. Constanţa c. României. Neexecutare hotarari judecatoresti. Satisfactie echitabila.

2009-09-22T18:53:00.001+03:00

In cauza SC Pilot Service S.A. Constanţa c. României (cererea nr. 1477/02) prin hotărârea din data de 3 iunie 2008 (hotărârea principală) Curtea a reţinut că autorităţile române au refuzat să permită reclamantei să-şi exercite activitatea deşi existau două hotărâri judecătoreşti definitive prin care se recunoscuse dreptul acesteia de a-şi continua activitatea şi a constatat încălcarea art. 6 § 1 şi art. 1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţie. Deasemenea Curtea a constatat încălcarea art. 6 § 1 şi art. 1 din Protocolul nr.1 şi prin admiterea recursului în anulare şi desfiinţarea hotărârilor judecătoreşti irevocabile favorabile reclamantei.
Referitor la daunele pretinse de reclamantă Curtea a invitat Guvernul şi reclamanta să-i comunice în scris observaţiile cu privire la această problemă, şi să o informeze în legătură cu orice acord la care ar ajunge, în termen de trei luni de la rămânerea definitivă a hotărârii Curţii.
Prin hotărârea din data de 22 septembrie 2009, Curtea a obligat statul român să plătească reclamantei suma de 400.000 Euro daune şi 1500 Euro cheltuieli de judecată.
Statul român a fost obligat deasemenea să plătească suma de 2000 Euro avocaţilor reclamantei.

Vânzarea de către stat a unui bun al altuia, unor terţe persoane.

2009-09-16T15:54:00.002+03:00

In cauza Tamir şi alţii c. României (cererea nr. 42194/05, Hotărârea din 15 septembrie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1, ca urmare a vânzării de către Statul Român, unor terţe persoane, în baza Legii nr. 112/1995, a unui imobil naţionalizat de la antecesorii reclamanţilor.
Curtea a reamintit că s-a pronunţat deja în multe alte cauze anterioare similare celei în speţă (a se vedea Străin şi alţii c. României, 21 iulie 2005, cererea nr. 57.001/00, §§ 39, 43 şi 59 şi Porteanu c. României, nr. 4596/03, §§ 32-35, 16 februarie 2006) şi a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1.
Curtea a reafirmat că în contextul legislaţiei în vigoare în România, care reglementează acţiunile în revendicarea imobilelor şi restituirea bunurilor naţionalizate de regimul comunist, vânzarea de către Stat a unui bun al altuia unor terţe persoane de bună-credinţă, chiar dacă este anterioară confirmării în justiţie, în mod definitiv a dreptului de proprietate, se analizează că o privare de proprietate. O astfel de privare, combinată cu lipsa vreunei despăgubiri, este contrară articolului 1 din Protocolul nr. 1
Curtea a remarcat că până în prezent, Guvernul nu a demonstrat că sistemul de despăgubiri reglementat de Legea nr. 247/2005 permite beneficiarilor acestei legi să primească o despăgubire la valoarea de piaţă a imobilelor, conform unei proceduri şi unui calendar previzibil.
Având în vedere jurisprudenţa sa în materie, Curtea a apreciat că în speţă, nerestituirea imobilului reclamanţilor, combinată cu absenţa vreunei indemnizaţii timp de mai mult de 6 ani a constituit o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Curtea a obligat Statul Român să plătească reclamanţilor, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, suma de 181.000 Euro daune materiale şi 1000 Euro cheltuieli de judecatã.

Nepunerea în execuatare a unei hotãrâri judecãtoreşti irevocabile

2009-09-16T15:44:00.000+03:00

In cauza Rasidescu c. României (cererea nr. 39761/03, Hotărârea din 15 septembrie 2009) Curtea a costatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1, prin nepunerea în execuatare a unei hotãrâri judecãtoreşti irevocabile, favorabile reclamanţilor, prin care li se recunoscuse dreptul de proprietate asupa unei suprafeţe de 2 ha teren.
In speţã, hotãrârea judecãtoreascã nu a fost pusã în executare datoritã faptului cã pentru acelaşi teren s-au eliberat titluri de proprietate altor persoane.
Curtea a apreciat că problema aplicării art. 41 din Convenţie nu este în stare de judecată, motiv pentru care a invitat Guvernul şi reclamanţii să trimită observaţii scrise şi să-i aducă la cunoştinţă, în termen de trei luni, orice acord la care ar ajunge.

Sinteza hotărârilor pronunţate de Curtea Europena a Drepturilor Omului în cauze împotriva României în luna iunie 2009

2009-07-08T15:35:00.004+03:00

In luna iunie 2009 Curtea Europena a Drepturilor Omului a făcut publice 19 hotărâri împotriva României. Valoarea totală a despăgubirilor pe care trebuie să le plătească statul român este de 596.438 Euro.

1. Codarcea c. României. Ineficienţa procedurilor judiciare interne pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o serie de erori medicale comise într-un spital public.

In cauza Codarcea c. României (cererea nr. 31675/04, hotărârea din 2 iunie 2009), Curtea a decis cu unanimitate de voturi că a fost încălcat art. 6 alin. 1 din Convenţie sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil şi cu şase voturi contra unu, că a fost încălcat art. 8 din Convenţie, ca urmare a ineficienţei procedurilor judiciare interne angajate de reclamantă pentru a obţine repararea prejudiciului foarte grav, cauzat printr-o serie de erori medicale comise într-un spital public.
Statul român a fost obligat la plata de despăgubiri în valoare de 20.000 Euro.

2. In cauza Czaran şi Grofcsik c. României (cererea nr. 11388/06, hotărârea din 03.06. 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, ca urmare a neacordării de despăgubiri pentru un imobil trecut în proprietatea statului în anul 1947.
Dreptul reclamanţilor deşi nu fusese recunoscut prin dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti, a fost confirmat în motivările hotărârilor prin care li se respinseseră acţiunile dar se reţinuse că terenurile au fost preluate de stat fără titlu valabil.

Curtea a constatat, la fel ca şi în cauzele Viaşu c. României, Faimblat c. României, Katz c. României, Denes c. României şi Elias c. României existenţa unor deficienţe structurale, arătând că statul trebuie să adopte în cel mai scurt termen, măsurile legislative, administrative şi bugetare necesare pentru a se asigura că procedura reglementată de legile reparatorii (în prezent Legea nr. 10/2001 şi Legea 247/2005) funcţionează coerent, accesibil, rapid şi previzibil.

Curtea a obligat statul să achite reclamanţilor suma de 151.000 Euro daune materiale şi 2.000 Euro daune morale

3. Draica c. României. Satisfacţie echitabilă.

In cauza Draica c. României (cererea nr. 35102/02) prin hotărârea din data de 3 iunie 2008 (hotărârea principală) Curtea, constatând că au fost emise două titluri de proprietate pentru a acelaşi teren a decis că a fost încălcat art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie.
Referitor la daunele pretinse de reclamant Curtea a invitat Guvernul şi reclamantul să-i comunice în scris observaţiile cu privire la această problemă, şi să o informeze în legătură cu orice acord la care ar ajunge, în termen de trei luni de la rămânerea definitivă a hotărârii Curţii.
In data de 13 octombrie 2008 reclamantul a informat Curtea că printr-o hotărâre irevocabilă în data de 24 ianuarie 2007, a fost respinsă acţiunea vecinilor săi R.E şi R.C. având ca obiect anularea titlului său de proprietate iar printr-o hotărâre irevocabilă în data de 2 septembrie 2008 s-a admis cererea reclamantului împotriva vecinilor, având ca obiect delimitarea terenurilor şi s-a respins cererea faţă de comisia locală. R.E şi R.C. au formulat o contestaţie în anulare împotriva acestei din urmă hotărâri, cauza fiind pe rolul instanţelor interne.
Prin hotărârea din data de 2 iunie 2009, Curtea a obligat statul român să plătească reclamantului suma de 3000 Euro daune morale si 250 Euro cheltuieli de judecată.

4. Enyedi c. României. Vânzarea de către statul neproprietar. Durata rezonabilă

In cauza Enyedi c. României (cererea nr. 32211/02, hotărârea din 02.06. 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, ca urmare a vânzării de către stat a unui apartament, în privinţa căruia instantele naţionale au recunoscut indirect dreptul de proprietate al reclamantului.
Curtea a reamintit că potrivit jurisprudenţei sale, vânzarea de către stat a bunului altuia, terţilor de bună credinţă, chiar anterioară confirmării în justiţie printr-o hotărâre definitivă a dreptului de proprietate, se analizează ca o privare de proprietate. O astfel de privare combinată cu absenţa totală a unei indemnizaţii contravine prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Străin şi alţii c. României, 21 iulie 2005, cererea nr. 57.001/00, §§ 39, 43 şi 59, Porteanu c. României, cererea nr. 4596/03, § 36, 16 februarie 2006).
In speţă nu s-a expus niciun fapt şi nu s-a adus niciun argument care să poată duce la o concluzie diferită în prezenta cauză.
Curtea a constatat şi încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil.
Statul a fost obligat să plătească succesorilor reclamantului (decedat în cursul procedurii) 30.000 Euro daune materiale.

5. In cauza Glatz c. României (cerererea nr. 15269/03, hotărârea din 2 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, obligând Statul român să restituie reclamantului Alexandru Mihai Glatz un apartament şireclamanţilor Alexandru Mihai Glatz, Bogdan-Nicolae Alexandru, Ioana-Cezara Nadrag şi d-nei Anca Eufrosina Elena Popescu, moştenitoarea reclamantei Sanda-Iuliana Florescu, decedată în cursul procedurii, un alt apartament, ambele apartamente naţionalizate în timpul regimului comunist.
In speţă s-a recunoscut caracterul nelegal al naţionalizări prin hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Curtea a constatat, la fel ca şi în cauzele Viaşu c. României, Faimblat c. României, Katz c. României, Denes c. României şi Elias c. României existenţa unor deficienţe structurale, arătând că statul trebuie să adopte în cel mai scurt termen, măsurile legislative, administrative şi bugetare necesare pentru a se asigura că procedura reglementată de legile reparatorii (în prezent Legea nr. 10/2001 şi Legea 247/2005) funcţionează coerent, accesibil, rapid şi previzibil.

Curtea a dispus ca cazul în care nu va fi posibilă restituirea să achite primului reclamant suma de 95.000 Euro (pentru un apartament) şi tuturor reclamanţilor, suma de 75.000 Euro pentru celălalt apartament, cu titlul de daune materiale şi, indiferent de modul în care se va executa obligaţia de despăgubire materială, să achite reclamanţilor suma de 4000 Euro daune morale şi 500 Euro cheltuieli de judecată (reclamanţii cerusera cheltuieli de judecată de 5192 Euro).
In speţă, imobilele fuseseră vândute chiriaşilor iar instanţele naţionale au constatat că aceştia au fost cumpărători de bună credinţă.

6. In cauza Groza şi Marin c. României (cererea nr. 21246/03, hotărârea din 2 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, obligând statul român să achite reclamantei Eugenia Marin şi d-nei Maria Groza moştenitoarea reclamantului Romulus Groza, decedat în cursul procedurii câte 5500 Euro reprezentând daune materiale şi câte 700 Euro reprezenând cheltuieli de judecată.

Curtea a reţinut că statul român, prin autorităţile de specialitate, nu a depus toate eforturile necesare, pentru executarea integrală şi rapidă a hotărârilor judecătoreşti prin care se reconstituise dreptul de proprietate în favoarea reclamanţilor, în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991.

7. In cauza Silviu Marin c. României (cererea nr. 35482/06, hotărârea din 2 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a faptului că instanţele interne, aplicând o lege care a fost adoptată ulterior, au constatat nulitatea abolută a unor acte administrative prin care reclamantului i se atribuise un teren pentru a edifica o casă, după ce acesta edificase construcţiile.
Guvernul s-a apărat invocând faptul că reclamantul foloseşte şi în prezent terenul pe care şi-a edificat construcţiile şi că are posibilitatea să solicite concesionarea terenului în temeiul art. 13 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 50/2991.
Curtea a rezervat problema despăgubirilor invitând Guvernul şi reclamantul să prezinte observaţii scrise în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii şi să o informeze în legătură cu un eventual acord la care ar ajunge.

8. In cauza Soare c. României (cererea nr. 72430/01, hotărârea din 16 iunie 2009, Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie, sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil şi art. 13 din Convenţie pentru inexistenţa unei căi eficiente pentru a contesta durata procedurii.
Curtea a obligat statul român să achite reclamantului suma de 4.000 Euro daune morale.
Perioada luată în calcul de Curte a început în data de 4 februarie 1997 când reclamantul a fost audiat de poliţie şi reţinut 24 de ore şi s-a finalizat în data de 29 octombrie 2003, când reclamantului i s-a comunicat soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
In total procedura a durat şase ani şi opt luni.

9. In cauza Vişan c. României (cererea nr. 5181/04, hotărârea din 23 iunie), Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, obligând statul român să achite reclamantului suma de 8828 Euro reprezentând daune materiale şi 1000 Euro daune morale.
In speţă, fosta Curte Supremă de Justiţie, admiţând un recurs în anulare, a desfiinţat o hotărâre judecătoresacă favorabilă reclamantului.

10. In cauza Athanasiu Marshall c. României (cererea nr. 21305/05, hotărârea din 23 iunie), Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, obligând statul român să achite reclamantului suma de 150.000 Euro reprezentând daune materiale, 2.000 Euro daune morale şi 460 Euro cheltuieli de judecată.
In speţă, reclamantului i se respinseseră acţiunile prin care solicitase împreună cu sora sa, anularea contractelor de vânzare cumpărare a două apartamente naţionalizate. In considerentele hotărârilor se reţinuse însă caracterul nelegal al naţionalizărilor.

11. In cauza Babei şi Clucerescu c. României (cererea nr. 27444/03, hotărârea din 23 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, ca urmare a nepunerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantului Paul Babei.
In speţă, reclamantului Paul Babei i s-a recunoscut printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă dreptul de a i se vinde un apartament în care a locuit tatăl celor doi reclamanţi, în calitate de chiriaş.
Acest apartament a fost însă închiriat de către Primăria Suceava, după decesul tatălui reclamanţilor şi apoi vândut altei persoane.
Instanţele interne au reţinut că atât contractul de închiriere cât şi cel de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu o terţă persoană, cu încălcarea legislaţiei în vigoare.
In cauză nu s-a formulat nicio cerere de despăgubiri în termenul stabilit de Curte.

12. In cauza Paula Constantinescu c. României (cererea nr. 28976/03, hotărârea din 23 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, ca urmare a nepunerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantei.
Curtea nu s-a pronuntat cu privire la despăgubiri, invitând părţile să soluţioneze problema pe cale amiabilă şi să comunice în termen de 3 luni, întelegerea la care au ajuns sau să comunice observaţii scrise cu privire la această problemă.

13. In cauza Brumărescu c. României, nr. 2 (cererea nr. 28106/03, hotărârea din 23 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art.1 din Protocolul adiţional nr. 1 ca urmare a imposibilităţii reclamantului de a utliliza timp de aproximativ opt ani, sau de a încasa chirie pentru un imobil închiriat de statul neproprietar.
Statul român a fost obligat să plătească reclamantului despăgubiri în valoare totală de 12.000 Euro.
Cauza este similară cauzei Radovici şi Stănescu c. României cererile nr. 68479/01, 71351/01 şi 71352/01 conexate, hotărârea din 2 noiembrie 2006).

14. In cauza Artimenco c. României (cererea nr. 12535/04, hotărârea din 30 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 3 din Convenţie şi a obligat statul român să plătească reclamantei suma de 2500 Euro reprezentând daune morale si 500 Euro cheltuieli de judecată.
Curtea a calificat ca tratamente degradate, condiţile de detenţie ale reclamantei, în special suprapopularea celulei, faptul că la Penitenciarul Târgusoru Nou, iarna, reclamanta era nevoită să facă duş într-o altă clădire, exterioară celei în care era deţinută şi era transportată la sedinţele de judecată fără a i se asigura hrana.
15. In cauza Viorel Burzo c. României (cererile nr. 75109/01 şi 12639/02, hotărârea din 30 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 3, art. 5 alin. 3 şi art. 8 din Convenţie şi a obligat statul român să plătească reclamantului suma de 10.000 Euro reprezentând daune morale si 1.500 Euro cheltuieli de judecată.
Curtea a constatat încălcarea art. 3 din Convenţie datorită condiţiilor în care a fost deţinut reclamantul în Penitenciarul Cluj şi în Penitenciarul Jilava, încălcarea art. 5 alin. (3) datorită întârzierii cu care reclamantul a fost prezentat în faţa instanţei (19 zile) şi încălcarea art. 8, sub două aspecte, respectiv pentru că la data faptelor, în dreptul intern, nu existau suficiente garanţii pentru a asigura un nivel minim de protecţie cu privire la interceptarea convorbirilor telefonice şi pentru că reclamantului, condamnat pentru trafic de influenţă, i-au fost interzise automat drepturile părinteşti, deşi această infracţiune nu avea nicio legătură cu problema autorităţii parentale.
Reclamantul s-a plâns şi de încălcarea dreptului la un proces echitabil ca urmare a folosirii ca probe a îngregistrărilor convorbirilor telefonice pe care le-a avut cu G.L. şi cele dintre V.A. şi terţe persoane şi încălcarea prezumţiei de nevinovătie ca urmare a declaraţiilor procurorului care instrumenta cauza, făcute în cadrul unei conferinţe de presă, înainte de a se dispune arestarea sa şi datorită popularizării excesive a cazului, înainte de a fi fost judecat definitiv .
Curtea a respins aceste cereri, reţinând ca ancheta autorităţilor a început în baza declaraţiei date de V.A, urmată de declaraţiile date de G.L. şi G.M. şi nu în baza înregistrărilor la care se referă reclamantul, care nu au fost singurele probe în baza cărora s-a dispus condamnarea acestuia.
Curtea a remarcat că în speţă se justifica interesul deosebit al presei şi comentariile severe, având în vedere poziţia pe care o ocupa reclamantul fost judecător, preşedinte al secţiei penale în cadrul Curţii de Apel Cluj şi acuzaţiei care i se aducea cu privire la săvârşirea de fapte de corupţie
Referitor la declaraţiile procurorului, Curtea a constatat că nu s-a făcut dovada că s-ar fi făcut afirmaţii cu privire la vinovătia reclamantului dar chiar şi în acest caz exista posibilitatea că afirmaţiile să fi fost în realitate doar o modalitate de exprimare a faptului că existau probe suficiente care să justifice începerea urmăririi penale.
In plus, Curtea a mai reţinut că instanţele fiind formate din judecători de profesie, care, spre deosebire de membrii curţilor cu juri, au experienţă şi pregătire profesională care le permite să soluţioneze cauzele fără a fi influenţaţi de elemente exterioare procedurii judiciare, nu se poate reţine că popularizarea cauzei ar fi putut influenţa în vreo formă soluţia instanţelor naţionale.

16. In cauza Daniel Constantin c. României (cererea nr. 17034/03, hotărârea din 30 iunie 2009), Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin.1 din Convenţie, obligând statul român să achite recalamantului daune morale în cuantum de 3000 Euro
In speţă, reclamantului i s-a anulat ca netimbrată acţiunea având ca obiect obligarea statului reprezentat prin Ministerul Finanţelor la plata de daune materiale şi morale.
Taxa de timbru în cuantum de 25.645.000 lei vechi, a fost calculată în cotă procentuală, fără a se ţine cont de situaţia concretă a reclamantului, respectiv că nu realiza niciun fel de venituri şi fusese obligat şi la plata unei pensii de întreţinere.

17. In cauza Octavian Popescu c. României (cererea nr. 20589/04, hotărârea din 30 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, reţinând că statul român, prin autorităţile de specialitate, nu a depus toate eforturile necesare, pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantului.

Curtea a rezervat problema despăgubirilor invitând Guvernul şi reclamantul să prezinte observaţii scrise în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii şi să o informeze în legătură cu un eventual acord la care ar ajunge.

18. In cauza Priotese c. României (cererea nr. 2916/04, hotărârea din 30 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, reţinând că statul român, prin autorităţile de specialitate, nu a depus toate eforturile necesare, pentru punerea în executare rapidă a unor hotărâri judecătoreşti favorabile reclamanţilor.

Curtea a obligat statul român să ahite fiecărui reclamant câte 600 Euro, reprezentând daune morale.
Judecătorii Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra şi Ann Power au formulat opinie separată.

19. In cauza Schmidt c. României (cererea nr. 28777/03, hotărârea din 30 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art.1 din Protocolul adiţional nr. 1 ca urmare a imposibilităţii reclamantului de a utliliza timp de mai mult de trei ani, sau de a încasa chirie pentru un imobil închiriat de statul neproprietar.
Statul român a fost obligat să plătească reclamantului despăgubiri în valoare totală de 5.000 Euro, despăgubiri şi suma de 1800 Euro cheltuieli de judecată.
Cauza este similară cauzei Radovici şi Stănescu c. României cererile nr. 68479/01, 71351/01 şi 71352/01 conexate, hotărârea din 2 noiembrie 2006).

Soare c. României. Inexistenţa unei căi eficiente pentru a contesta durata procedurii

2009-06-16T20:00:00.001+03:00

In cauza Soare c. României (cererea nr. 72430/01, hotărârea din 16 iunie 2009, Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie, sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil şi art. 13 din Convenţie pentru inexistenţa unei căi eficiente pentru a contesta durata procedurii.
Curtea a obligat statul român să achite reclamantului suma de 4.000 Euro daune morale.
Perioada luată în calcul de Curte a început în data de 4 februarie 1997 când reclamantul a fost audiat de poliţie şi reţinut 24 de ore şi s-a finalizat în data de 29 octombrie 2003, când reclamantului i s-a comunicat soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
In total procedura a durat şase ani şi opt luni.

Silviu Marin c. României. Nulitate absoluta acte administrative de constituire a dreptului de proprietate. Legea în vigoare la data emiterii actelor.

2009-06-16T19:52:00.001+03:00

In cauza Silviu Marin c. României (cererea nr. 35482/06, hotărârea din 2 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a faptului că instanţele interne, aplicând o lege care a fost adoptată ulterior, au constatat nulitatea abolută a unor acte administrative prin care reclamantului i se atribuise un teren pentru a edifica o casă, după ce acesta edificase construcţiile.
Guvernul s-a apărat invocând faptul că reclamantul foloseşte şi în prezent terenul pe care şi-a edificat construcţiile şi că are posibilitatea să solicite concesionarea terenului în temeiul art. 13 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 50/2991.
Chiar dacă s-ar aprecia însă că există o ingerinţa, Guvernul arată că ingerinţa era prevăzută de lege (Legea fondului funciar nr. 18/1991), urmărea un scop legitim (acela de a respecta legea) şi a păstrat un just echilibru între interesele în conflict.
Curtea a reţinut că reclamantului i s-a atribuit terenul pentru a construi o casă. Chiar dacă iniţial terenul i-a fost atribuit doar în folosinţă, ulterior, în data de 25 februarie 1992 şi 29 ianuarie 1993, i s-a constituit dreptul de proprietate pentru acest teren, pe care reclamantul şi l-a înregistrat în registrele de publicitate imobiliară şi şi-a edificat construcţii iar o lungă perioadă de timp nu l-a tulburat nimeni în exerciţiul dreptului de proprietate.
Prin urmare, reclamantul avea un « bun » în sensul art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1
Ca urmare a constatării nulităţii absolute a actelor administrative prin care i s-a atribuit terenul, prin hotărârea Tribunalului Ialomiţa din data de 16 februarie 2006, reclamantul este într-o stare de incertitudine şi nu mai are vreun drept de dispoziţie asupra terenului, fiind privat de un element esenţial al dreptului de proprietate.
Faţa de această situaţie, Curtea a decis că hotărârea din data de 16 februarie 2006 a avut ca efect privarea de proprietate în sensul celei de-a doua fraze a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 iar pentru a fi justificată ar trebui făcută dovada că privarea s-a făcut pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege. In plus, trebuie respectata si cerinta proporţionalităţii.
In speţă însa, instanţele şi-au întemeiat soluţia pe dispoziţii care nu erau în vigoare la data emiterii actelor administrative prin care s-a atribuit terenul reclamantului (art. III din Legea nr. 169/1997), şi, atât timp cât reclamantul nu a acţionat de o manieră ilegală cu scopul de a obţine terenul, iar autorităţile administrative aveau obligaţia de a verifica dacă au fost respectate cerinţele legislaţiei în vigoare la momentul emiterii deciziilor, acesta nu s-ar fi putut aştepta ca actele să fie anulate după mai mult de treisprezece ani, în baza unei legi noi.
Curtea a concluzionat că ingerinţa nu era « prevăzută de lege » şi prin urmare a fost încălcat art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1
Curtea a rezervat problema despăgubirilor invitând Guvernul şi reclamantul să prezinte observaţii scrise în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii şi să o informeze în legătură cu un eventual acord la care ar ajunge.

Enyedi c. României. Vânzarea de către statul neproprietar. Durata rezonabilă

2009-06-15T17:19:00.000+03:00

In cauza Enyedi c. României (cererea nr. 32211/02, hotărârea din 02.06. 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, ca urmare a vânzării de către stat a unui apartament, în privinţa căruia instantele naţionale au recunoscut indirect dreptul de proprietate al reclamantului.
Curtea a reamintit că potrivit jurisprudenţei sale, vânzarea de către stat a bunului altuia, terţilor de bună credinţă, chiar anterioară confirmării în justiţie printr-o hotărâre definitivă a dreptului de proprietate, se analizează ca o privare de proprietate. O astfel de privare combinată cu absenţa totală a unei indemnizaţii contravine prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Străin şi alţii c. României, 21 iulie 2005, cererea nr. 57.001/00, §§ 39, 43 şi 59, Porteanu c. României, cererea nr. 4596/03, § 36, 16 februarie 2006).
In speţă nu s-a expus niciun fapt şi nu s-a adus niciun argument care să poată duce la o concluzie diferită în prezenta cauză.
Curtea a constatat şi încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil.
Statul a fost obligat să plătească succesorilor reclamantului (decedat în cursul procedurii) 30.000 Euro daune materiale.

Draica c. României. Satisfacţie echitabilă.

2009-06-15T17:18:00.000+03:00

In cauza Draica c. României (cererea nr. 35102/02) prin hotărârea din data de 3 iunie 2008 (hotărârea principală) Curtea, constatând că au fost emise două titluri de proprietate pentru a acelaşi teren a decis că a fost încălcat art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie.
Referitor la daunele pretinse de reclamant Curtea a invitat Guvernul şi reclamantul să-i comunice în scris observaţiile cu privire la această problemă, şi să o informeze în legătură cu orice acord la care ar ajunge, în termen de trei luni de la rămânerea definitivă a hotărârii Curţii.
In data de 13 octombrie 2008 reclamantul a informat Curtea că printr-o hotărâre irevocabilă în data de 24 ianuarie 2007, a fost respinsă acţiunea vecinilor săi R.E şi R.C. având ca obiect anularea titlului său de proprietate iar printr-o hotărâre irevocabilă în data de 2 septembrie 2008 s-a admis cererea reclamantului împotriva vecinilor, având ca obiect delimitarea terenurilor şi s-a respins cererea faţă de comisia locală. R.E şi R.C. au formulat o contestaţie în anulare împotriva acestei din urmă hotărâri, cauza fiind pe rolul instanţelor interne.
Prin hotărârea din data de 2 iunie 2009, Curtea a obligat statul român să plătească reclamantului suma de 3000 Euro daune morale si 250 Euro cheltuieli de judecată.

Czaran şi Grofcsik c.României. Art. 46. Drept recunoscut implicit în motivarea hotărârii prin care s-a respins acţiunea reclamanţilor.

2009-06-04T07:06:00.004+03:00

In cauza Czaran şi Grofcsik c. României (cererea nr. 11388/06, hotărârea din 02.06.2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, ca urmare a neacordării de despăgubiri pentru un imobil trecut în proprietatea statului în anul 1947.
Dreptul reclamanţilor deşi nu fusese recunoscut prin dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti, a fost confirmat în motivările hotărârilor prin care li se respinseseră acţiunile. In motivare se reţinuse că terenurile au fost preluate de stat fără titlu valabil.

Curtea a constatat, la fel ca şi în cauzele Viaşu c. României, Faimblat c. României, Katz c. României, Denes c. României şi Elias c. României existenţa unor deficienţe structurale, arătând că statul trebuie să adopte în cel mai scurt termen, măsurile legislative, administrative şi bugetare necesare pentru a se asigura că procedura reglementată de legile reparatorii (în prezent Legea nr. 10/2001 şi Legea 247/2005) funcţionează coerent, accesibil, rapid şi previzibil.

Scurtă descriere a stării de fapt :
In anul 1947 au fost trecute în proprietatea statului două parcele de teren, aflate în proprietatea familiei reclamanţilor.
In anul 2001, Agenţia Domeniilor Statului a vândut societăţii comerciale « A » acţiunile reprezentând majoritatea capitalului social al societăţii agricole A.F. care avea în patrimoniu terenurile preluate de la antecesorii reclamanţilor.
Acţiunea reclamanţilor având ca obiect restituirea terenurilor a fost respinsă irevocabil de instanţele interne.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut în motivare că terenurile au fost preluate de stat fără titlu valabil dar că restituirea nu mai este posibilă pentru că au trecut în proprietatea unui terţ de bună credinţă.
Din informaţiile comunicate de Guvern, a rezultat că în februarie 2007, procedura de acordare a despăgubirilor era încă în curs.

Cu privire la pretinsa încălcare a art. 1 din Protocolul adiţional nr.1

Guvernul, reiterând argumentele din cauza Reichardt c. României, §§ 14-15, 13 noiembrie 2008 şi Popescu şi Dimeca c. României, §§ 14-15, 9 decembrie 2008, a invocat excepţia incompatibilităţii ratione materiae, arătând că în absenţa unei recunoaşterii dreptului reclamanţilor sau a constatării caracterului nelegal al trecerii terenului în proprietatea statului, în dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, aceştia nu au un « bun » în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie.
Curtea a unit excepţia cu fondul.
Pe fond, Guvernul a arătat în plus, faţa de argumentele referitoare la admisibilitate că legile nr. 10/2001 şi 247/2005, prevăd posibilitatea acordării de despăgubiri pentru terenurile trecute în proprietatea statului şi că o eventuală întârziere în plata despăgubirilor nu poate conduce la concluzia ruperii justului echilibru între interesele în conflict.
Curtea a reamintit că a tratat numeroase alte cauze similare (ex : Străin c. României, Porteanu c. României etc), în care a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie.
In privinţa aplicării acestui text în speţă, Curtea a arătat că instanţele interne au reţinut în motivare că terenurile au trecut în proprietatea statului fără titlu, recunoscând astfel, într-o modalitate indirectă şi cu efect retroactiv dreptul de proprietate al reclamanţilor.
Faptul că dreptul reclamanţilor nu a fost recunoscut în dispozitivul hotărârilor nu prezintă relevanţă şi nu poate conduce la concluzia că aceştia nu ar avea un « bun » în sensul Convenţiei ( a se vedea în acelaşi sens Reichardt c. României, §§ 17-20 şi Popescu şi Dimeca c. României, §§ 22-24).
Prin urmare, având în vedere că Inalta Curte şi Casaţie, a reţinut în motivarea deciziei din 15 septembrie 2005 că terenurile au fost preluate de stat fără titlu valabil, se poate concluziona că reclamanţii sunt beneficiarii unei « valoari patrimoniale », relevante sub aspectul aplicării art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Curtea, examinând toate informaţiile ce i-au fost furnizate, a constatat că Guvernul nu a expus niciun fapt şi niciun argument care să conducă la o altă concluzie faţă de cea la care a ajuns în alte cauze similare în care s-a pronunţat anterior.
Curtea a reafirmat că în contextul legislaţiei în vigoare în România care reglementează acţiunile în revendicarea imobilelor şi restituirea bunurilor naţionalizate de regimul comunist, vânzarea de către Stat a unui bun al altuia unor terţe persoane de bună-credinţă, chiar dacă este anterioară confirmării în justiţie, în mod definitiv a dreptului de proprietate, se analizează că o privare de proprietate. O astfel de privare, combinată cu lipsa vreunei despăgubiri, este contrară articolului 1 din Protocolul nr. 1 (Străin şi alţii c. României, , §§ 39, 43 şi 59, şi Reichardt c. României, § 24).
Faptul că în speţă imobilele au fost modernizate nu este relevant sub aspectul aplicării art. 1 din Protocolul adiţonal nr. 1 ci doar sub aspectul aplicării art. 41 din Convenţie.
Curtea a mai reţinut că Guvernul nu a demonstrat că sistemul de despăgubiri reglementat de Legea nr. 247/2005 permite beneficiarilor acestei legi să obţină despăgubiri la valoarea de piată, în baza unei proceduri şi unui calendar pevizibil, adăugând însă că această concluzie la care a ajuns în prezenta cauză, nu însemană că sistemul nu poate avea o evoluţie pozitivă.
Curtea concluzionat că a fost încălcat art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie.

Cu privire la aplicarea art. 46 din Convenţie
Curtea a constatat că încălcarea 1 din Protocolul nr. 1, îşi are originea într-o problemă frecventă rezultând din redcatarea defectuoasă a legislaţiei cu privire la restuirea imobilelor trecute în proprietatea statului care au fost vândute unor terţi.
Curtea a concluzionat că statul trebuie să adopte în cel mai scurt termen, măsurile necesare pentru a asigura că procedura reglementată de legile reparatorii (în prezent Legea nr. 10/2001 şi 247/2005) funcţionează coerent, accesibil, rapid şi previzibil (a se vedea mutatis mutandis, Viaşu c. României, nr. 75951/01, §§ 83, 9 decembrie 2008 ; Faimblat c. României, nr. 23066/02, §§ 48-54, 13 ianuarie 2009 şi Katz c. României, nr. 29739/03, §§ 30-37, 20 ianuarie 2009)

Cu privire la aplicarea art. 41

Curtea a obligat statul să achite reclamanţilor suma de 151.000 Euro daune materiale şi 2.000 Euro daune morale

Ineficienţa procedurilor judiciare interne pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o serie de erori medicale comise într-un spital public.

2009-06-02T19:58:00.001+03:00

In cauza Codarcea c. României (cererea nr. 31675/04, hotărârea din 2 iunie 2009), Curtea a decis cu unanimitate de voturi că a fost încălcat art. 6 alin. 1 din Convenţie sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil şi cu şase votut contra unu, că a fost încălcat art. 8 din Convenţie, ca urmare a ineficienţei procedurilor judiciare interne angajate de reclamantă pentru a obţine repararea prejudiciului foarte grav, cauzat printr-o serie de erori medicale comise într-un spital public.
Statul român a fost obligat la plata de despăgubiri în valoare de 20.000 Euro.

Referitor la art. 6 din Convenţie. Dreptul la judecată într-un termen rezonabil.
Curtea a apreciat că termenul a început să curgă la data de 5 iunie 1998 atunci când reclamanta a depus o plângere penală împotriva medicului care a operat-o, prin care s-a constituit parte civilă.
Procedura penală s-a finalizat în data de 24 iunie 2004, după şase ani de la data depunerii plângerii, prin hotărârea Tribunalului Mureş care a respins plângerea împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale pe motiv că a intervenit prescripţia răspunderii penale.
In data de 18 octombrie 2004, reclamanta a introdus o acţiune civilă împotriva doctorului B.
Acţiunea a fost admisă de Tribunalul Mureş.
Soluţia a fost confirmată de Curtea de Apel Târgu Mureş în data de 18 aprilie 2008.
Prin urmare durata totală a procedurilor a fost de nouă ani, şase luni şi 23 de zile (perioada 24 iunie 2004-18 octombrie 2004, nu a fost luată în calcul).

Referitor la art. 8

Curtea a reamintit că problemele legate de integritatea fizică şi psihică a persoanelor, precum şi consimţământul în privinţa intervenţiilor medicale, intră în sfera de aplicare a art. 8 din Convenţie.
Statul are obligaţia de a asigura cadrul legal pentru ca în spitale, indiferent dacă sunt publice sau private, activităţile medicale să se desfăşoare în aşa fel încăt să fie respectată integritatea fizică a persoanei iar fiecare persoană să fie informată şi să decidă în cunoştinţă de cauză atunci când este supusă unei intervenţii medicale.
In lipsa informării pacientului, dacă intervenţia a avut loc într-un spital public, poate fi atrasă răspunderea directă a statului.
In speţă, Curtea a constatat că reclamanta a avut acces la o procedură judiciară care s-a finalizat cu o hotărâre prin care medicul a fost obligat la plata de despăgubiri dar datorită insolvabilităţii medicului, hotărârea nu a putut fi pusă în aplicare.
In plus, intanţele naţionale au respins acţiunea faţă de Spitalului Târgu Mureş, deşi opinia majoritară în jurisprudenţa instanţei supreme şi doctrină era în sensul că spitalele răspund în condiţiile art. 1000 alin. 3 Cod pr civila.
Judecătorul Myjer a exprimat o opinie parţial separată.

Sinteza hotărârilor pronunţate de Curtea Europena a Drepturilor Omului în cauze împotriva României în luna mai 2009

2009-05-31T19:10:00.000+03:00

In luna mai 2009, Curtea Europena a Drepturilor Omului a făcut publice 12 hotărâri împotriva României. Valoarea totală a despăgubirilor pe care trebuie să le plătească statul român este de 671.993,75 Euro.

1. In cauza Amanalachioai c. României, hotărârea din 26 mai 2009, Curtea a decis cu şase voturi pentru şi unul împotrivă că a fost încălcat art. 8 din Convenţie, ca urmare a faptului că reclamantul nu a putut obţine restituirea minorei în vârstă de şase ani la data faptelor, rămasă la bunicii materni după vacanţa petrecută la aceştia. Statul român a fost obligat la plata de daune morale de 20.000 Euro şi la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 3.000 Euro.
2. In cauza Damian-Burueana si Damian c. României, hotărârea din 26 mai 2009, Curtea a constatat că a fost încalcat art. 3 din Convenţie atât pe latura materială cât şi pe cea procedurală, art. 6 alin. 1 din Convenţie sub asoectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil şi art. 8, Curtea reţinând că există dubii că perchezitia domiciliară efectuată în cauză s-ar fi desfăşurat cu respectarea prevederilor legale interne, care, oricum, la data faptelor, nici nu oferea suficiente garanţii pentru a evita abuzurile autorităţilor. Curtea a obligat statul român să plătească daune morale fiecărui reclamant în cuantum de 15.000 Euro şi 8000 Euro cheltuieli de judecată. Judecătorul Egbert Myjer a formulat opinie separată cu privire la încălcarea art. 8 din Convenţie

3. In cauza Măciucă c. României (hotărârea din 26 mai 2009) Curtea a reţinut că în Penitenciarul Jilava, celulele sunt supraopulate, reclamantul fiind deţinut în celule în care a existat un excedent de 9-17 deţinuţi. In plus, reclamantul nu era scos în curte mai mult de 10-40 de minute pe zi şi nu avea acces la duşurile din închisoare decât o dată pe săptămână. Curtea a admis că în speţă, nu s-a acţionat cu intenţia de a-l umili pe reclamant, totuşi, lipsa intenţiei, nu înseamnă că nu a fost încălcat art. 3 din Convenţie, având în vedere faptul că reclamantul a trebuit să suporte timp aproape şase ani aceste condiţii de detenţie care exced nivelului inevitabil de suferinţă, inerent detenţiei. Curtea a concluzionat că a fost încălcat art. 3 din Convenţie şi a obligat statul român la plata de daune morale în cuantum de 5 000 Euro.

4.In cauza SC Aledani SRL c. României (cererea nr. 28874/04, hotărârea din 26 mai 2009) Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenţie, ca urmare a admiterii unui recurs în anulare prin care au fost desfiinţate două hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantei. Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantei suma de 2000 Euro daune morale şi 500 Euro cheltuieli de judecată.

5. In cauza Cârstea c. României (nr. 28998/04, hotărârea din 26 mai 2009), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 alin.1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie.
Curtea a constatat că deşi reclamanta a obţinut în data de 4 aprilie 2003 o hotărâre internă definitivă, prin care s-a dispus autorităţilor administrative să o pună în posesia unui teren situat în localitatea Semlac, jud. Arad, abia în data de 15 mai 2008, respectiv după mai bine de cinci ani, autorităţile administrative au luat iniţiativa punerii în executare a hotărârii şi au făcut o ofertă reclamantei. Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantei suma de 4.000 Euro daune morale.

6. In cauza Mureşan c. României (cererea nr. 8015/05, hotărârea din 26 mai 2009) Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenţie, ca urmare a admiterii unui recurs în anulare prin care a fost desfiinţată o hotărâre judecătorească favorabilă reclamantului. Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantului suma de 3000 Euro daune morale şi 2300 Euro cheltuieli de judecată.

7. In cauza Tănase şi alţii c. României (cererea nr. 62954/00, hotărârea din 26 mai 2009), s-a dispus radierea cauzei de pe rol, Guvernul recunoscând că au fost încălcate prevederile art. 3, 6, 8, 13 şi 14 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1.Guvernul a oferit reclamanţilor suma de 565.193,75 Euro, despăgubiri şi s-a obligat să achite suma de 5.000 Euro cheltuieli de judecată. Reclamanţii nu au fost mulţumiţi de ofera făcută dar Curtea a decis radierea cauzei de pe rol în baza declaraţiei unilaterale a Guvernului.

8. In cauza Tănase c. României, (cererea nr. 5269/02, hotărârea din 12 mai 2009), Curtea a constatat încălcarea art. 3 din Convenţie datorită menţinerii reclamantului în stare de detenţie provizorie deşi acesta suferea de afecţiuni grave (cancer, tulburări de personalitate şi afecţiuni urologice), incompatibile cu regimul de detenţie şi datorită faptului că i s-au aplicat cătuşe cu care a fost legat de patul de spital în timpul internării într-un spital civil, deşi natura infracţiunilor săvârşite (non-violente) şi starea de sănătate nu justificau măsura încătuşării, cu atât mai mult cu cât paza era asigurată de un gardian. Curtea a constatat şi încălcarea art. 5 alin. 3 din Convenţie datorită duratei excesive a arestării (aproximativ 2 ani).Statul român a fost obligat la plata de daune morale în cuantum de 8000 Euro.

9. In cauza Elias c. României (cererea nr. 32800/02, hotărârea din 12.05 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, ca urmare a neacordării de despăgubiri pentru un imobil trecut în proprietatea statului în anul 1983.
Dreptul reclamanţilor la despăgubiri în valoare de 249.077.947 lei, fusese recunoscut printr-o hotărâre din data de 31 ianuarie 2002, a societăţii M. care avea în administrare imobilul. Curtea a constatat, la fel ca şi în cauzele Vişu c. României, Faimblat c. României, Katz c. României şi Denes c. României, existenţa unor deficienţe structurale, arătând că statul trebuie să adopte măsurile legislative, administrative şi bugetare necesare pentru a se asigura că procedura reglementată de legile reparatorii (în prezent Legea nr. 10/2001 şi 247/2005) funcţionează coerent, accesibil, rapid şi previzibil. Curtea a obligat statul să achite reclamanţilor suma de 14.000 Euro pentru întregul prejudiciu.

10. In cauza Bindea c. României (cererea nr. 32297/04, hotărârea din 5 mai 2009) Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenţie, ca urmare a admiterii unui recurs în anulare prin care a fost desfiinţată o hotărâre judecătorească favorabilă reclamanţilor. Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamanţilor suma de 2000 Euro daune morale.

11. In cauza Forna c. României (cererea nr. 34999/03, hotărârea din 05.05.2009), Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie şi a art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1. Curtea a constatat că deşi reclamanta a obţinut în data de 3 februarie 2003 o hotărâre internă definitivă, prin care s-a dispus autorităţilor administrative să o pună în posesia unui teren precis identificat, această hotărâre nu a fost executată dar nici anulată sau modificată ca urmare a admiterii vreunei căi de atac prevăzute de lege. Numai o astfel de hotărâre de anulare sau înlocuirea obligaţiei iniţiale cu o alta echivalentă, arată Curtea, ar putea duce la încetarea situaţiei continue de neexecutare (a se vedea în acest sens Sabin Popescu c. României, nr. 48102/99, § 54, 2 martie 2004).A fost înlăturată apărarea Guvernului în sensul că în speţă ar fi existat o imposibilitate obiectivă de executare, ca urmare a faptului că terenul ar fi fost atribuit unor terţe persoane, Curtea arătând că autorităţile naţionale au obligaţia de a lua toate măsurile pentru a evita existenţa unor hotărâri contradictorii sau cel puţin sa ia măsuri pentru a rezolva situaţiile astfel create (a se vedea Popescu şi Daşoveanu c. României, nr. 24681/03, § 36) Curtea a constatat că problema despăgubirilor nu este în stare de judecată şi a invitat Guvernul şi reclamanta să prezinte, în termen de şase luni de la data la care hotărârea va fi definitivă, observaţii scrise în legătură cu această problemă şi în special, să informeze Curtea în legătură cu orice înţelegere la care s-ar ajunge.

12. In cauza Gavrileanu c. României (nr. 18037/02) prin hotărârea din data de 22 februarie 2007, hotărârea principală, Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, pentru executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantului (hotărâre din data de 2 octombrie 1997) şi neexecutarea altei hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantului (hotărâre din data de 25 februarie 1999). Curtea a decis că nu este în stare de judecată capătul de cerere referitor la daunele materiale si morale pentru lipsa de folosinţă a terenului şi a invitat Guvernul şi reclamantul să-i comunice în scris observaţiile cu privire la aceste probleme, şi să o informeze în legătură cu orice acord la care ar ajunge, în termen de trei luni de la rămânerea definitivă a hotărârii Curţii. Reclamantul a decedat în data de 17 octombrie 2007 iar în data de 2 noiembrie 2007, d-na Viorica Tritean, a comunicat Curţii intenţia de a continua procedura, prevalându-se de un testament prin care reclamantul instituise în favoarea sa un legat cu titlu particular pentru un imobil, altul decât cel ce a făcut obiectul cererii în faţa Curtii.
Curtea a solicitat d-nei Viorica Tritean să depună un certificat de moştenitor pentru a face dovada calităţii procesuale.
Aceasta a comunicat că succesiunea nu a fost dezbătută pentru că testamentul a fost contestat de către alţi doi moştenitori.
Curtea a solicitat, prin scrisori recomandate, celor doi moştenitori să comunice eventualele intenţii de a continua procedura.
Scrisoarea adresată unuia dintre moştenitori a fost returnată cu menţiunea « destinatar necunoscut » şi « adresă insuficientă » iar celălalt moştenitor, deşi a primit scrisoarea, nu a comunicat niciun răspuns.
Prin hotărârea din data de 05.05.2009, Curtea a dispus radierea cauzei de pe rol.

Incredinţarea creşterii şi educării unui minor, altor persoane decât părinţii biologici nu trebuie permisă decât în situaţii excepţionale.

2009-05-31T18:36:00.000+03:00

In cauza Amanalachioai c. României, hotărârea din 26 mai 2009, Curtea a decis cu şase voturi pentru şi unul împotrivă că a fost încălcat art. 8 din Convenţie, ca urmare a faptului că reclamantul nu a putut obţine restituirea minorei în vârstă de şase ani la data faptelor, rămasă la bunicii materni după vacanţa petrecută la aceştia.
Statul român a fost obligat la plata de daune morale de 20.000 Euro şi la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 3.000 Euro.
Scurtă descriere a stării de fapt:
Soţia reclamantului Valentin Amanalachioai, fiind bolnavă de leucemie, a decedat în anul 1999. In data de 27 ianuarie 2001, reclamantul şi-a dat acordul ca fiica lor D, născută în anul 1994, să-şi petreacă vacanţa la bunicii materni.
In data de 4 februarie 2001, bunicii materni l-au informat că nu intenţionează să mai restituie minora.
In data de 7 februarie, reclamantul a solicitat instanţei să dispună restituirea minorei pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Cererea sa a fost admisă dar, în ciuda insistenţelor reclamantului, ordonanţa nu a putut fi pusă în executare, ca urmare a opoziţiei categorice a bunicilor.
Incercând să ia minora, între reclamant şi bunici s-a petrecut un incident violent la care a asistat şi minora, care a fost rănită.
Au depus plângeri penale atât bunicii cât şi reclamantul dar ulterior toţi şi-au retras plângerile.
Acţiunea introdusă pe calea dreptului comun, pentru a obţine restituirea minorei, a fost respinsă, instanţele reţinând că reclamantul a încredinţat minora bunicilor fără a preciza perioada, aceştia oferă minorei condiţii mai bune de creştre şi educare din punct de vedere material şi moral, reclamantul a avut un comportament violent faţă de minora şi bunici, atunci când a încercat să ia minora, minora s-a ataşat puternic de bunici, s-a integrat în viaţa socială a comunităţii locale şi refuză să se întoarcă la tatăl său, astel încât “pentru moment” este în intersul acesteia să rămână la bunici.
Bunicii materni au încercat fără succes să obţină decăderea reclamantului din drepturile părinteşti.
Reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere pentru minoră.
Referitor la încălcarea art. 8 din Convenţie:
Curtea a arătat că încredinţarea creşterii şi educării unui minor, altor persoane decât părinţii biologici nu trebuie permisă decât în situaţii excepţionale.
Faptul că alte persoane pot oferi minorului condiţii mai bune de creştere şi educare, nu poate constitui o justificare pentru a încredinţa minorul altor persoane decât părinţii biologici.
Nici ataşamentul profund al minorului faţa de alte persoane nu constituie “situaţii excepţionale” care să justifice ruperea legăturilor familiale.
De altfel, Curtea a arătat că s-a ajuns ca minora să se ataseze de bunici şi să rupă legăturile cu tatăl, datorită faptului că nu s-a pus în aplicare imediat ordonanţa de restituire a minorei.
In privinţa pretinsului comportament violent al reclamantului, Curtea a arătat că instanţele au făcut trimitere la un incident izolat care nu s-a finalizat cu o condamnare. In plus, instanţele nu au cerut părerea unui specialist, cu privire la starea psihologică a reclamatului, cu privire la relaţiile acestuia cu minora, cu privire la influenta mediului asupra minorei etc.
Curtea a concluzionat că a fost încălcat art. 8 din Convenţie.
Judecătorul Fura-Sandström a exprimat o opinie separată.

Damian-Burueana si Damian c. României. Rele tratamente. Durata excesiva procedura acordare despăgubiri. Perchezitie.

2009-05-26T21:55:00.003+03:00

Scurtă descriere a stării de fapt :

În dimineaţa zilei de 29 ianuarie 1995, reclamanţii Marius Damian-Burueana şi Viorel Damian au comercializat în piaţa din Novaci produse aduse din Germania fără a putea prezenta agentului de poliţie C.I., documentele de provenienţă a mărfurilor,
Reclamanţii au fost conduşi la sediul Poliţiei Novaci unde au refuzat să predea marfa, fără a se întocmi un proces-verbal de confiscare şi, în ciuda opoziţiei agentului de poliţie, au părăsit sediul poliţiei.
In după amiaza aceleiaşi zile, sergentul-major M.M., îmbrăcat în civil s-a prezentat la domiciliul reclamantului Viorel Damian, în Turceni, şi i-a cerut să-l însoţească la sediul poliţiei.
Reclamantul Marius Damian-Burueana, prezent şi el, a cerut explicaţii iar sergentul-major M.M. i-a răspuns că execută ordinele superiorului său.
Ulterior s-au mai prezentat doi agenţi de poliţie, S.T. şi P.C.
Părţile, respectiv reclamanţii şi Guvernul, au prezentat versiuni diferite în legătură cu modul în care s-au desfăşurat lucrurile în continuare,
Guvernul a recunoscut că reclamanţii au fost conduşi forţat la sediul poliţiei, într-o maşină condusă de un civil (C.G.L), arătând că datorită stării de agitaţie a acestora şi datorită faptului că şoferul a frânat brusc, primul reclamant s-a lovit.
La sediul poliţiei s-a încheiat un proces-verbal în care s-a consemnat că reclamanţii au fost aduşi la sediul poliţiei iar cel de-al doilea reclamant a fost supus unei percheziţii corporale.
In seara aceleaiaşi zile, poliţia a efectuat o percheziţie la domiciliul celui de-al doilea reclamant.
In data de 30 ianuarie 1995 a început urmărirea penală împotriva reclamanţilor pentru infracţiunea de ultraj şi s-a dispus reţinerea acestora pentru 24 de ore.
Primul reclamant a cerut în scris, să fie ascultat în prezenţa unui avocat şi să fie examinat de un medic. Deasemenea s-a plâns de faptul că nici el şi nici fratele lui nu au primit de mâncare decât o bucată de salam cu pâine şi în timpul nopţii nu au primit apă.
In data de 31 ianuarie 1995 un procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu a audiat reclamanţii.
Primul reclamant a refuzat să semneze declaraţia, solicitând ca mai întâi să fie supus unui examen medical.
In data de 2 februarie 1995, primul reclamant a fost examinat de către un medic legist care a constatat existenţa mai multor excoriaţii şi echimoze, un edem dureros şi o fractură parţială a incisivului superior median stâng. In baza unei radiografii şi a unei audiograme, un medic specialist ORL a constatat că reclamantul prezintă o fractură distală a piramidei nazale şi o uşoară hipoacuzie.
In data de 6 februarie 1995 a fost examinat medical şi cel de-al doilea reclamant, constatându-se prezenta mai multor excoriaţii şi echimoze.
In data de 2 februarie 1995 au fost examinaţi şi agenţii de poliţie P.C. şi N.D., constatându-se, la primul, existenţa unei echimoze în regiunea epigastrică şi la cel de-al doilea o excoriaţie la tâmpla stângă.
In data de 31 ianuarie 1995, un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu a dispus arestarea preventivă a reclamanţilor.
Reclamanţii au fost puşi în libertate în data de 23 februarie 1995.
In data de 17 februarie 1995, reclamanţii au fost trimişi în judecată pentru infracţiuneile de ultraj şi tulburarea liniştii publice, iar cel de-al doilea reclamant şi pentru conducerea fără permis.
Printr-o hotărâre din 8 septembrie 1997, confirmată de Curtea de Apel Bucureşti în data de 10 iunie 1998, reclamanţii au fost achitaţi, instanţele reţinând că faptele ce li se impută nu au fost probate.
Ancheta împotriva agenţilor de poliţie, deschisă la cererea mamei reclamanţilor s-a finalizat cu o soluţie de neîncepere a urmării penale dată de un procuror militar.
Soluţia a fost confirmată de Parchetul Militar de pe lângă fosta Curte Supremă de Justiţie.
Plângerea formulată de primul reclamant împotriva acestei soluţii şi împotriva modului în care s-a efectuat percheziţia la domiciliul celui de-al doilea reclamant, a fost respinsă de Curtea Supremă de Justiţie în data de 13 august 2001. Referitor la perchezitie, s-a reţinut că a fost efectuată cu acordul celui de-al doilea reclamant şi că nu există nicio probă în sensul că ar fi fost efectuată după ora 22.
In data de 20 decembrie 2001, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 486/2 decembrie 1997, reclamanţii au sesizat Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti cu o plângere împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a respins plângerea reţinând că a intervenit prescripţia.
In data de 11 februarie 2003, Curtea Militară de Apel Bucureşti a admis recursul reclamanţilor şi a dispus începerea urmăririi penale faţa de poliţişti şi faţa de C.G.L.
In data de 18 iulie 2003, reclalamanţii au fost informaţi de către un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti că nu se va începe urmărirea penală.
In data de 19 ianuarie 2004, reclamanţii au sesizat Parchetul Militar de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu o plângere faţa de refuzul de a se începe urmărirea penală.
Ca urmare a unor modificări referitoare la competenţa, plângerea a fost soluţionată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova care a dispus neînceperea urmăririi penale pe motiv că a intervenit prescripţia.
Curtea de Apel Craiova a admis în parte plângerea reclamanţilor iar cauza a ajuns din nou la Parhetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova care a constatat că a intervenit prescripţia.
Plângerea reclamanţilor a fost respinsă de Tribunalul Gorj, în data de 20 februarie 2007.
In mai 2007 era pe rol recursul formulat de reclamanţi
In data de 23 octombrie 2001, primul reclamant a solicitat Parchetului Militar de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie să-i permită să studieze actele din dosarul referitor la ancheta împotriva poliţiştilor şi să facă fotocopii de pe acte.
Reclamantului i s-a permis să studieze actele dar i s-a interzis să facă copii de pe actele din dosar.
Acţiunea primului reclamant prin care a solicitat despăgubiri pentru privarea de libertate în mod nelegal a fost admisă de Tribunalul Bucureşti, care a acordat suma de 150.000 USD.
Suma a fost redusă în apel de către Curtea de Apel Bucureşti, la suma de 10.000 USD.
Soluţia a fost confirmată în recurs de Curtea Supremă de Justitie.
Acţiunea celui de-al doilea reclamant a fost admisă de prima instanta pentru suma de 100.000 USD daune morale şi 12.193.487 lei daune materiale.
După două casari cu trimitere spre rejudecare, în final în data de 7 martie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a redus suma la 43 168,11 EUR, soluţie confirmată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Referitor la art. 3 din Convenţie :

Potrivit prevederilor art. 3 din Convenţie, nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
In speţă, Curtea a constatat că reclamanţii au fost examinaţi după câteva zile de la data reţinerii, de către un medic care a constatat existenţa mai multor leziuni, care erau suficient de grave pentru a intra sub incidenţa art. 3 din Convenţie iar Guvernul nu a furnizat documente convingătoare şi credibile care ar fi putut explica şi justifica faptul că acestea au fost provocate de utlizarea normală a forţei cu ocazia reţinerii reclamanţilor.
In privinţa anchetei, Curtea a constatat că nu a fost o anchetă eficientă şi diligentă, reclamanţii fiind examinaţi doar după căteva zile şi numai la insistenţele acestora, ancheta a durat foarte mult, astfel încât la un moment dat s-a pus chiar problema prescripţiei, situaţie incompatibilă cu exigenţele art. 3 din Convenţie (a se vedea, printre altele Okkalı c. Turciei, nr. 52067/99, §§ 65 şi 66, 17 octobrie 2006 şi Huseyin Simsek c. Turciei, nr. 68881/01, § 67, 20 mai 2008), parchetul a refuzat să se conformeze unei hotărâri judecătoreşti iar Guvernul nu a fost în măsură să ofere nicio explicaţie pentru o astfel de atitudine, ancheta a fost efectuată în perioada 1995-2004 de către parchetul militar, a cărui independenţa faţă de poliţie poate fi pusă la îndoială (a se vedea Barbu Anghelescu c. României, §§ 67-70, 5 octombrie 2004 et Bursuc c. României, § 101) iar transferul la jurisdicţiile civile s-a făcut după ce acţiunea penală se prescrisese, deşi instanţele naţionale au admis cererile reclamanţilor referitoare la daune, despăgubirile au fost acordate pentru privarea de libertate şi nu pentru actele de violenţa ale căror victime au fost în perioada în care erau în custodia poliţiei.
Curtea a concluzionat că a fost încalcat art. 3 din Convenţie atât pe latura materială cât şi pe cea procedurală.

Referitor la art. 5 alin. 5 din Convenţie :
Potrivit prevederilor 5 alin. 5 din Convenţie , orice persoana care este victima unei arestari sau a unei detineri în condiţii contrare dispoziţiilor acestui articol are dreptul la reparaţii.
Curtea a constatat că reclamanţilor li s-au acordat despăgubiri în dreptul intern, motiv pentru care a respins acest capăt de cerere.

Referitor la art. 6 alin. 1 din Convenţie :

Potrivit prevederilor art. 6 alin. 1 din Convenţie, în partea relevantă în cauză, orice persoana are dreptul la judecarea (…) într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanta independenta şi impartiala (…) care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil (…)
Curtea a constatat că procedura referitoare la acordarea de despăgubiri a început în data de 10 iunie 1999 şi s-a finalizat în data de 28 februarie 2008, iar durata foarte mare este imputabilă exclusiv autorităţilor, motiv pentru care a decis că a fost încălcat dreptul reclamanţilor la judecată într-un termen rezonabil.

Referitor la art. 8 din Convenţie:

Reclamanţii au invocat încălcarea art. 8 ca urmare a percheziţiei corporale din data de 29 ianuarie 1995 şi ca urmare a percheziţiei domiciliare din 29 ianuarie 1995.
Referitor la această a doua situaţie s-a invocat şi încălcarea art. 13 din Convenţie.
Potrivit prevederilor art. 8 din Convenţie :
1. Orice persoana are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului sau şi a corespondentei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decît în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsura care, într-o societate democratica, este necesară pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunăstarea economică a tarii, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Referitor la percheziţia coroprală, Curtea constatând că reclamanţii nu au contestat în faţa instanţelor naţionale această măsură şi că nu au contestat nici în fata Curţii lipsa unei căi eficiente de atac împotriva măsurii, în termen de 6 luni de la data ingerinţei a admis excepţia neepuizării căilor interne de atac, invocată de Guvern.
Referitor la percheziţia domiciliară, Curtea, făcând trimitere la cauza Varga c. României, a reţinut că efectuarea unei percheziţii la domiciliul unei persoane fizice constituie o ingerinţa în sensul art. 8 din Convenţie.
Având în vedere circumstanţele speciale în care reclamantul şi-a dat acordul pentru efectuarea percheziţiei, Curtea a apreciat că nu poate fi vorba despre un consimţământ valabil.
In concluzie, a existat o ingerinţa.
In privinţa prevederii ingerinţei în lege, Curtea a constatat că datorită momentului în care a fost realizată, există dubii că perchezitia s-ar fi desfăşurat cu repectarea prevederilor legale interne.
In plus, dreptul intern, la data faptelor, nu oferea oricum suficiente garanţii pentru a evita abuzurile autorităţilor (a se vedea Varga c. României, § 72-74).

Aplicarea art. 41 din Convenţie

Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească daune morale fiecărui reclamant în cuantum de 15.000 Euro şi 8000 Euro cheltuieli de judecată.

Judecătorul Egbert Myjer a formulat opinie separată cu privire la încălcarea art. 8 din Convenţie

Cârstea c. României. Punerea în executare cu întârziere a unei hotărâri judecătoreşti

2009-05-26T21:53:00.000+03:00

In cauza Cârstea c. României (nr. 28998/04, hotărârea din 26 mai 2009), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 alin.1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie.
Curtea a constatat că deşi reclamanta a obţinut în data de 4 aprilie 2003 o hotărâre internă definitivă, prin care s-a dispus autorităţilor administrative să o pună în posesia unui teren situat în localitatea Semlac, jud. Arad, abia în data de 15 mai 2008, respectiv după mai bine de cinci ani, autorităţile administrative au luat iniţiativa punerii în executare a hotărârii şi au făcut o ofertă reclamantei.
Această ofertă, a fost urmată de o alta, în luna august 2008, ambele refuzate de reclamantă.
Curtea a apreciat că începând cu data de 15 mai 2008, neexecuatarea este imputabilă reclamantei dar, a reţinut totuşi încălcarea art. 6 alin.1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, ca urmare a faptului că Statul, prin organele sale de specialitate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a pune în executare hotărârea judecătorească definitivă favorabilă reclamantei, o perioadă de cinci ani.

Aplicarea art. 41 din Convenţie

Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantei suma de 4.000 Euro daune morale.

SC Aledani SRL c. României.Recurs în anulare.

2009-05-26T21:52:00.000+03:00

In cauza SC Aledani SRL c. României (cererea nr. 28874/04, hotărârea din 26 mai 2009) Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenţie, ca urmare a admiterii unui recurs în anulare prin care au fost desfiinţate două hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantei.

Aplicarea art. 41 din Convenţie

Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantei suma de 2000 Euro daune morale şi 500 Euro cheltuieli de judecată.

Mureşan c. României.Recurs în anulare.

2009-05-26T21:50:00.000+03:00

In cauza Mureşan c. României (cererea nr. 8015/05, hotărârea din 26 mai 2009) Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenţie, ca urmare a admiterii unui recurs în anulare prin care a fost desfiinţată o hotărâre judecătorească favorabilă reclamantului.

Aplicarea art. 41 din Convenţie

Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantului suma de 3000 Euro daune morale şi 2300 Euro cheltuieli de judecată.

Elias c. României. Măsuri generale pentru funcţionarea coerentă, accesibilă, rapidă şi previzibilă a procedurii de acordare a despăgubirilor.

2009-05-12T19:05:00.001+03:00

In cauza Elias c. României (cererea nr. 32800/02, hotărârea din 12.05 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, ca urmare a neacordării de despăgubiri pentru un imobil trecut în proprietatea statului în anul 1983.
Dreptul reclamanţilor la despăgubiri în valoare de 249.077.947 lei, fusese recunoscut printr-o hotărâre din data de 31 ianuarie 2002, a societăţii M., care avea în administrare imobilul.

Curtea a constatat, la fel ca şi în cauzele Viaşu c. României, Faimblat c. României, Katz c. României şi Denes c. României, existenţa unor deficienţe structurale, arătând că statul trebuie să adopte măsurile legislative, administrative şi bugetare necesare pentru a se asigura că procedura reglementată de legile reparatorii (în prezent Legea nr. 10/2001 şi 247/2005) funcţionează coerent, accesibil, rapid şi previzibil.

Cu privire la pretinsa încălcare a art. 1 din Protocolul adiţional nr.1
Curtea, constatând că dreptul reclamanţilor la plata de despăgubiri a fost recunoscut prin hotărârea societăţii M., a concluzionat că aceştia au un « bun » în sensul art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 iar neplata despăgubirilor constituie o ingerinţa în dreptul de proprietate.
In privinţa Fondului Proprietatea Curtea a reiterat constatările din cauzele anterioare în care a reţinut că acesta nu funcţionează în prezent de o manieră susceptibilă să conducă la o despăgubire efectivă a reclamanţilor (a se vedea, printre multe altele Tudor c. României, cererea nr. 29035/05, 17 ianuarie 2008, § 33).
Curtea a arătat că în acestă situaţie, chiar şi în cazul în care s-ar fi putut demonstra că ingerinţa ar fi fost prevăzută de lege şi ar fi putut fi justificată printr-o cauză de utilitate publică, oricum, nu s-a păstrat un just echilibru între interesele în conflict iar reclamanţii au suportat o sarcină specială şi exorbitantă.
Curtea a concluzionat că a fost încălcat art. 1 din Protocolul adiţional nr.

Cu privire la aplicarea art. 46 din Convenţie
Curtea a constatat că încălcarea 1 din Protocolul nr. 1, îşi are originea într-o problemă frecventă rezultată din disfuncţionalitatea mecanismului de aplicare a Legii nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, care nu asigură despăgubirea efectivă a persoanelor care, potrivit legii, au dreptul la despăgubiri.
Curtea a reaminitit că în cazul în care constată o încălcare, Statul pârât are obligaţia juridică, nu numai de a plăti reclamanţilor despăgubiri potrivit prevederilor art. 41, dar, deasemenea, de a alege sub controlul Comitetului de Miniştri, măsurile generale şi/sau, dacă este cazul, individuale, pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte şi pentru a înlătura, pe cât posibil, consecinţele încălcărilor. Statul pârât rămâne liber, sub controlul Comitetului de Miniştri, să aleagă mijoacele pentru a-şi îndeplini obligaţia juridică în conformitate cu articolul 46 din Convenţie, cu condiţia ca aceste mijloace, să fie în concordanţă cu concluziile cuprinse în hotărârea Curţii (Broniowski c. Poloniei [GC], nr 31443/96, § 192, CEDO 2004).

Cu privire la măsurile destinate să garanteze eficienţa mecanismului stabilit de Convenţie, Curtea a atras atenţia asupra Rezoluţiei (2004)3 şi Recomandării (2004)6 a Comitetului de Miniştri a Consiliului Europei adoptate în 12 mai 2004.

Deşi, în principiu, Curtea nu are competenţa de a defini care sunt măsurile adecvate pentru pentru ca Statul pârât să se achite de obligaţiile ce-i revin în baza art. 46 din Convenţie, având în vedere deficienţele de natură structulară constatate, Curtea constată că măsurile generale la nivel naţional se impun a fi luate, fără îndoială, cu ocazia punerii în aplicare a prezentei hotărâri (Broniowski, § 193).
Curtea a concluzionat că statul trebuie să adopte măsurile legislative, administrative şi bugetare necesare pentru a se asigura că procedura reglementată de legile reparatorii (în prezent Legea nr. 10/2001 şi 247/2005) funcţionează coerent, accesibil, rapid şi previzibil (a se vedea mutatis mutandis, Viaşu c. României, nr. 75951/01, §§ 82-83, 9 decembrie 2008 ; Faimblat c. României, nr. 23066/02, §§ 53-54, 13 ianuarie 2009 ; Katz c. României, nr. 29739/03, §§ 35-36, 20 ianuarie 2009, Deneş şi alţii c. României, nr. 25862/03, § 66, 3 martie 2009 ).

Cu privire la aplicarea art. 41

Curtea a obligat statul să achite reclamanţilor suma de 14.000 Euro pentru întregul prejudiciu.

Makfi c. Franţei (19.10.2004). Incălcarea dreptului la un proces echitabil.Starea de oboseală excesivă a părţilor, avocaţilor şi membrilor completului

2009-05-09T09:17:00.005+03:00

Scurtă descriere a situaţiei de fapt:

Reclamantul Abdemmazack Makhfi, acuzat de săvârşirea mai multor infracţiuni, a fost adus, împreună cu un alt inculpat, în faţa Curţii cu Juri Maine şi Loire.
Sedinţa de judecată a fost deschisă în data de 3 decembrie 1998, ora 9:15 şi s-a încheiat în data de 5 decembrie 1998,ora 8:30.
In data de 3 decembrie, şedinţa a fost suspendată de la ora 10:30 la ora 14, de la ora 16:10 la ora 16:35 şi apoi la ora 18:25 până a doua zi.
In prima zi, dezbaterile au durat, în total, 5 ore şi 15 minute.
In data de 4 decembrie, şedinţa a fost redeschisă la ora 9:15 şi apoi suspendată la ora 13 şi reluată la ora 14:30 până la ora 16:40, apoi de la ora 17 la 20 şi de la ora 21 la ora 00:30.
La ora 1:00, în dimineaţa zilei de 5 decembrie, când s-a redeschis şedinţa, avocatul reclamantului, invocând faptul că impunându-i-se să pledeze după atâtea ore de dezbateri, se încalcă dreptul la apărare al reclamantului, a solicitat suspendarea şedinţei şi reluarea a doua zi la ora 9.
Curtea, făcând trimitere la prevederile art. 307 din Codul de pr. penală, a respins cererea, arătând că şedinţa a fost suspendată de câteva ori pentru a permite părţilor să se odihnească.
Dezbaterile au continuat până la ora 4:00.
Inainte de a se acorda cuvântul avocaţilor pentru pledoarii, şedinţa a fost suspendată 25 de minute.
La ora 6:15, curtea s-a retras pentru deliberări, soluţia fiind pronunţată la ora 8:15.
Reclamantul a fost condamnat la 8 ani închisoare.
In recurs, reclamantul a invocat, printre altele, şi încălcarea dreptului la apărare ca urmare a faptului că avocatul său a fost nevoit să pledeze la ora 4:25 dimineaţa, după ce a asistat la dezbateri care au durat foarte multe ore.
Recursul a fost respins, Curtea de Casaţie reţinând referitor la acest motiv de recurs, că intră în competenţa preşedintelui curţii cu juri să aprecieze când se impune suspendarea şedinţei pentru a da posibilitatea părţilor, avocaţilor şi membrilor curţii să se odihnească.

Concluziile Curţii:

Curtea, făcând trimtere la hotărârea dată în cauza Barberà, Messegué et Jabardo c. Spaniei (6 decembrie 1998) a arătat că s-a mai pronunţat în sensul că se încalcă dreptul la un proces echitabil în cazul în care audierea persoanei acuzate de săvârşirea unei infracţiuni, are loc atunci când aceasta este foarte obosită. In această stare, arată Curtea, rezistenta fizică şi psihică este foarte scăzută şi, chiar dacă persoana este asistată de apărător calificat, care îşi poate prezenta argumentele, i se încalcă totuşi dreptul la apărare pentru că în momentul audierii, trebuie să i se dea ocazia să se poată concentra asupra apărării.
In continuare Curtea arată că este important ca nu numai persoanele învinuite de săvârşirea unei infracţiuni ci şi avocaţii acestora să fie odihniţi, pentru a putea urmări atent dezbaterile, pentru a interveni când este cazul, pentru a răspunde la întrebări şi penru a putea pleda.
Deasemenea este important ca şi judecătorii şi juraţii să-şi poată folosi întrega capacitate de concentrare şi atenţie pentru a urmări dezbaterile şi pentru a avea o judecată clară.
In speţă, arată Curtea, condiţiile în care s-a desfăşurat procedura judiciară finalizată printr-o hotărâre de condamnare a reclamantului la pedeapta închisorii de 8 ani, nu corespunde exigenţelor unui proces echitabil, fiind încălcat dreptul la apărare şi principiul egalităţii armelor.

Gavrileanu c. României. Satisfacţie echitabilă. Lipsa dovezii calitaţii de moştenitor. Radiere de pe rol

2009-05-05T19:35:00.002+03:00

In cauza Gavrileanu c. României (nr. 18037/02) prin hotărârea din data de 22 februarie 2007, hotărârea principală, Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, pentru executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantului (hotărâre din data de 2 octombrie 1997) şi neexecutarea altei hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantului (hotărâre din data de 25 februarie 1999).
Prin aceste hotărâri se dispusese punerea în posesie şi eliberarea unui titlulu de proprietate pentru o suprafaţă de 1,14 ha teren situat în intravilanul satului Volovăt, jud. Suceava.
Reclamantul a fost pus în posesie dar nu i s-a eliberat titlu de proprietate.
Curtea a apreciat că eliberarea titlului de proprietate ar pune reclamantul, pe cât posibil, într-o situaţie echivalentă celei în care s-ar găsi dacă ar fi fost respectate cerinţele art. 6 alin. 1 din Convenţie, motiv pentru care a obligat statul român să pună în executare hotărârea judecătorescă din data de 25 februarie 1999, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii Curţii.
Deasemenea, a obligat statul să plătească reclamantului suma de 250 euro cheltuieli de judecată.
Curtea a hotărât că nu este în stare de judecată capătul de cerere referitor la daunele materiale si morale pentru lipsa de folosinţă a terenului şi a invitat Guvernul şi reclamantul să-i comunice în scris observaţiile cu privire la aceste probleme, şi să o informeze în legătură cu orice acord la care ar ajunge, în termen de trei luni de la rămânerea definitivă a hotărârii Curţii.

Reclamantul a decedat în data de 17 octombrie 2007 iar în data de 2 noiembrie 2007, d-na Viorica Tritean a comunicat Curţii intenţia de a continua procedura, prevalându-se de un testament prin care reclamantul instituise în favoarea sa un legat cu titlu particular pentru un imobil, altul decât cel ce a făcut obiectul cererii în faţa Curtii.
Curtea a solicitat d-nei Viorica Tritean să depună un certificat de moştenitor pentru a face dovada calităţii procesuale.
Aceasta a comunicat că succesiunea nu a fost dezbătută pentru că testamentul a fost contestat de către alţi doi moştenitori.
Curtea a solicitat, prin scrisori recomandate, celor doi moştenitori să comunice eventualele intenţii de a continua procedura.
Scrisoarea adresată unuia dintre moştenitori a fost returnată cu menţiunea « destinatar necunoscut » şi « adresă insuficientă » iar celălalt moştenitor, deşi a primit scrisoarea, nu a comunicat niciun răspuns.
Prin hotărârea din data de 05.05.2009, Curtea a dispus radierea cauzei de pe rol.

Forna c. României. Autorităţile naţionale au obligaţia de a lua toate măsurile pentru a evita existenţa unor hotărâri contradictorii

2009-05-05T19:32:00.001+03:00

In cauza Forna c. României (cererea nr. 34999/03, hotărârea din 05.05.2009), Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie şi a art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1.

Curtea a constatat că deşi reclamanta a obţinut în data de 3 februarie 2003 o hotărâre internă definitivă, prin care s-a dispus autorităţilor administrative să o pună în posesia unui teren precis identificat, această hotărâre nu a fost executată dar nici anulată sau modificată ca urmare a admiterii vreunei căi de atac prevăzute de lege. Numai o astfel de hotărâre de anulare sau înlocuirea obligaţiei iniţiale cu o alta echivalentă, arată Curtea, ar putea duce la încetarea situaţiei continue de neexecutare (a se vedea în acest sens Sabin Popescu c. României, nr. 48102/99, § 54, 2 martie 2004).
A fost înlăturată apărarea Guvernului în sensul că în speţă ar fi existat o imposibilitate obiectivă de executare, ca urmare a faptului că terenul ar fi fost atribuit unor terţe persoane, Curtea arătând că autorităţile naţionale au obligaţia de a lua toate măsurile pentru a evita existenţa unor hotărâri contradictorii sau cel puţin sa ia măsuri pentru a rezolva situaţiile astfel create (a se vedea Popescu şi Daşoveanu c. României, nr. 24681/03, § 36)

Aplicarea art. 41 din Convenţie

Curtea a constatat că problema despăgubirilor nu este în stare de judecată şi a invitat Guvernul şi reclamanta să prezinte, în termen de şase luni de la data la care hotărârea va fi definitivă, observaţii scrise în legătură cu această problemă şi în special, să informeze Curtea în legătură cu orice înţelegere la care s-ar ajunge.

Bindea c. României.Recurs în anulare.

2009-05-05T19:31:00.000+03:00

In cauza Bindea c. României (cererea nr. 32297/04, hotărârea din 5 mai 2009) Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenţie, ca urmare a admiterii unui recurs în anulare prin care a fost desfiinţată o hotărâre judecătorească favorabilă reclamanţilor.

Aplicarea art. 41 din Convenţie

Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamanţilor suma de 2000 Euro daune morale.

Noţiunea de acces la justiţie şi limitele competenţei instanţelor judecãtoreşti prin raportare la atribuţiile celorlalte puteri.

2009-05-01T13:38:00.009+03:00

Judecător Sonia Cososchi

1. Consideraţii preliminare. Este de notorietate că instanţele judecătoreşti au rolurile din ce în ce mai încărcate iar resursele materiale şi umane sunt în mod cert insuficiente pentru a asigura funcţionarea eficientă a sistemului juridic, supraîncărcarea afectând calitatea actului de justiţie.
Există multe cauze care au dus în timp la supraîncărcarea rolului instanţelor judecătoreşti.
Una dintre cauze este aceea că instanţele au început la un moment dat să interpreteze noţiunea de acces la justiţie, într-un sens foarte larg, fără a ţine întotdeauna suficient cont de principiul separaţiei şi echilibrului puterilor-legislativă, executivă şi judecătorească, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituţia României.
Extinderea în practică a sferei de acţiune a puterii judecătoreşti în detrimentul celorlalte puteri, a făcut ca din ce în ce mai multe persoane să încerce să ocolească procedurile administrative care presupun reguli stricte şi taxe mai mari decât cele judiciare, solicitând direct instanţelor să dispună autorităţilor administrative să emită anumite acte sau să efectueze anumite operaţiuni, în proceduri care se desfăşoară, de regulă, fără participarea autorităţii respective.
Mai mult, în ultimul timp se remarcă şi tendinţa de a substitui actele notariale prin hotărâri judecătoreşti.

Puterea judecătorescă şi-a extins treptat sfera şi în detrimentul puterii legislative, fapt constatat de Curtea Constituţională prin câteva decizii relativ recente (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Curtea Constituţională, dec. nr. 818/2008, dec. 819/2008, dec. nr. 1325/2008).

O situaţie fără precedent în România este cea în care Curtea Constituţională a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele României, pe de o parte, şi puterea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, conflict generat de nesocotirea de către instanţa supremă a unei decizii a Curţii Constituţionale şi a dispoziţiilor legale în vigoare. Curtea Constituţională a decis că hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu este opozabilă Preşedintelui României (Curtea Constituţională, dec. nr. 1222/2008. Referitor la această decizie, se impune precizarea că instanţa de contencios constituţional a decis ca hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să nu fie opozabilă Preşedintelui României şi pentru că acesta nu a fost parte în procedura judiciară, în cursul judecăţii fiind citată Administraţia Prezidenţială).

Intrebarea firească pe care şi-o poate pune oricine analizează situaţia şi constată că, pe de o parte, instanţele judecătoreşti au ajuns să fie blocate de avalanşa de acţiuni într-o continuă creştere şi, pe de altă parte, că în aceste condiţii, instanţele continuă să soluţioneze pe fond acţiuni care exced competenţei generale a instanţelor judecătoreşti, este: de ce se procedează în acest mod?
Aşa cum am arătat deja, s-a ajuns în această situaţie, în parte, şi datorită interpretării greşite a noţiunii de „acces la justiţie”.

2. Noţiunea de acces la justiţie. Liberul acces la justiţie este consacrat prin art. 21 din Constituţia României, care prevede că orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

Dreptul de acces la justiţie este atât de evident încât nici nu a fost consacrat expres de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Golder contra Regatului Unit al Marii Britanii, Curtea fiind pusă în situaţia de a trebui să răspundă la întrebarea dacă art. 6 paragr. 1 din Convenţie doar garantează dreptul la un proces echitabil sau recunoaşte şi dreptul oricărei persoane de a avea acces la o instanţă judecătorească (a se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 21 februarie 1975 în cauza Golder contra Regatului Unit, în “Recueil…”, 1975, seria A nr. 18, paragr. 26-36;). Curtea, a arătat că toate garanţiile procedurale enunţate de art. 6 paragr. 1 din Convenţie, respectiv echitatea, publicitatea şi celeritatea procedurii, nu ar avea nici un sens în lipsa dreptului de acces la un tribunal dar a subliniat şi că accest drept nu este absolut, existând posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept (idem, paragr. 37-38;).

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la justiţie, implică, prin însăşi natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări sau condiţionări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului definitivă la data de 26 aprilie 2006, în cauza Lungoci împotriva României, publicată în “Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, paragr. 36;).

3. Exemple de situaţii concrete în care se pune problema depăşirii limitelor puterii judecătoreşti:

3.1 In practică, sunt relativ frecvente acţiunile prin care persoana care a vândut un autovehicul cheamă în judecată cumpărătorul solicitând instanţei să dispună radierea autovehiculului din circulaţie şi uneori şi din evidenţele fiscale.

Astfel de acţiuni sunt inadmisibile pentru că reclamantul invocându-şi propria culpă, respectiv că a înstrăinat autovehiculul fără a respecta prevederile art. 264 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal sau/şi prevederile art. 25 din Regulamentul privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, aprobat prin Ordinul nr. Administraţiei şi Internelor nr. 1501/2006, solicită instanţelor de judecată să dispună autorităţilor administrative radierea cu încălcarea prevederilor legale în vigoare.
In acest sens, prin Sentinţa civilă nr. 3293/03.09.2008, dată în Dosarul nr. 3879/221/2009, Judecătoria Deva a respins acţiunea reclamantei L.O. prin care a solicitat instanţei să dispună radierea unui autovehicul.
Soluţia a fost menţinută de Tribunalul Hunedoara iar recursul a fost anulat de Curtea de Apel Alba Iulia.
Soluţii identice sau similare au mai fost date de Judecătoria Deva şi în cauze mai recente.
Astfel în Dosarul nr. 6573/221/2008 prin Sentinţa civilă nr. 35728.01./2009 s-a respins acţiunea prin care s-a solicitat să se dispună radierea iar în Dosarul nr. 6949/221/2008, prin Sentinţa civilă nr. 730/18.02.2009 s-a respins capătul de cerere referitor la dispunerea radierii dar s-a admis obligarea pârâtului cumpărător la efectuarea demersurilor în vederea radierii.
Datorită practicii neunitare se întâmplă însă ca o acţiune respinsă de un anumit complet de judecată să fie admisă de altul.
In acest sens, spre exemplu, în Dosarul nr. 3283/221/2007, prin Sentinţa civilă nr. 5186/19.12.2007 s-a respins acţiunea.
Aceeaşi acţiune a fost însã reînregistrată pe rolul Judecătoriei Deva sub nr. 1191/221/2008 iar prin Sentinţa civilă nr. 2476/11.02.2008 s-a dispus radierea.

Dispunerea radierii din circulaţie şi din evidenţele fiscale de către instanţele de drept comun, sesizate cu acţiuni având ca obiect “obligaţia de a face” sau “în constatare” constituie insa un amestec în sfera puterii executive, hotărârile judecătoreşti fiind emise prin exces de putere.
Singura posibilitate legală a instanţelor judecătoreşti de a interveni în procedura administrativă a radierii/înmatriculării este doar în procedura contenciosului administrativ.

3.2 O altă situaţie în care se încearcă ocolirea procedurilor administrative este cea în care părţile, se înţeleg şi introduc acţiuni prin care solicită să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de “act de partaj” sau “de vânzare-cumpărare” şi cer instanţei să dispună şi întabularea în cartea funciară, pentru terenurile pentru care au fost emise titluri de proprietate în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 dar nu s-a întocmit documentaţia cadastrală şi nu s-a întabulat titlul de proprietate conform prevederilor art. 59 din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996.

4. Concluzii. Puterea judecătorească, pentru a fi respectată şi pentru a se putea impune ca o veritabilă putere trebuie să-şi exercite atribuţiile între limitele stabilite de legiuitor, respectând întotdeauna legislaţia în vigoare pentru că orice hotărâre dată cu încălcarea legii constituie o ingerinţă în atribuţiile puterii legislative.
Sigur că, în măsura în care o anumită dispoziţie legală vine în contradicţie cu pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului iar acestea conţin prevederi mai favorabile, având în vedere prevederile art. 20 din Constutuţia României, se va înlătura motivat prevederea internă.
Deasemenea, în temeiul art. 148 din Constituţie, vor fi înlăturate motivat dispoziţiile din legislaţia internă care contravin prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi celorlalte reglementăti comunitare cu caracter obligatoriu.
Orice hotărâre prin care se înlătură aplicarea unei dispoziţii în vigoare în legislaţia internă, va trebui temeinic motivată de judecător.
In privinţa procedurilor administrative reglementate de legiuitor, aşa cum s-a arătat deja, parcurgerea acestora este obligatorie, cu excepţia cazurilor în care nu sunt eficiente.

Sinteza hotărârilor pronunţate de Curtea Europena a Drepturilor Omului în cauze împotriva României în luna aprilie 2009

2009-04-28T17:45:00.002+03:00

In luna aprilie 2009, Curtea Europena a Drepturilor Omului a făcut publice 11 hotărâri împotriva României. Valoarea totală a despăgubirilor la care a fost obligat statul român a fost de 675.694 Euro.

1. Niţescu c. României. Autorităţile obligate să execute o hotărâre judecătorească nu pot crea ele însele situaţii de natură să facă imposibilă executarea.

In cauza Niţescu c. României (cererea nr. 20763/03, hotărârea din 21 aprililie 2009), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, ca urmare a neexecutării unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în funcţie a reclamantului şi plata salariilor până la reintegrarea sa în funcţie.
Curtea a înlăturat apărarea Guvernului în sensul că reclamantul nu a putut fi angajat pe acelaşi post pentru că secţia în care lucra a fost desfiinţată, arătând că, indiferent dacă se confirmă sau nu această susţinere, a accepta un astfel de motiv pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti ar însemna să se accepte că autorităţile obligate să execute hotărârea pot crea ele însele situaţii de natură să facă imposibilă executarea, respectiv să desfiinţeze postul în care ar trebui reintegrată persoana beneficiară a hotărârii judecătoreşti (Ioannidou-Mouzaka c. Greciei, nr. 75898/01, § 33, 29 septembrie 2005 ; Ştefănescu c. României, § 26).

2. Chibulcutean c. României. Neexecutatea unei hotarari judecătoreşti nu poate fi justificată invocând motive care nu au fost puse în discuţia instanţelor naţionale.

In cauza Chibulcutean c. României (nr. 19588/04, hotărârea din 21 aprilie 2009), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 alin.1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie ca urmare a nepunerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a dispus autorităţilor administrative să pună reclamanţii în posesia unui teren.
Curtea a înlăturat apărarea Guvernului privind imposibiliatea punerii în executare a hotărârii datorită faptului că pe acelaşi teren s-au emis titluri de proprietate în favoarea unor terţi, arătând că motivul invocat, deşi pertinent, nu poate fi reţinut de Curte pentru că nu a fost pus în discuţia instanţelor naţionale.

3. Răducu c. României. Restricţiile inerente oricărei situaţii privative de libertate. Punerea în libertate cu întârziere din motive imputabile autorităţilor.

In cauza Răducu c. României (cererea nr. 70787/01, hotărârea din 7 aprilie 2009) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 5 alin. 1 din Convenţie prin punerea în libertate a reclamantului cu întârziere, din motive imputabile autorităţilor care au comunicat greşit dispozitivul hotărârii şi nu au corectat greşeala decât după aproximativ 12 ore, punând reclamantul în situaţia de a petrece o noapte în plus în închisoare.
Deasemenea a constatat încălcarea art. 5 alin. 4 din Convenţie prin neanalizarea în termen scurt a legalităţii măsurii arestării preventive dispuse de procuror şi art. 8 din Convenţie, având în vedere faptul că legea internă în vigoare la data faptelor, în baza căreia au fost interceptate convorbirile telefonice ale reclamantului, nu oferea garanţii mininale necesare pentru a evita abuzul autorităţilor

Soţia reclamantului a invocat şi încălcarea art. 2 din Convenţie, imputând autorităţilor naţionale că datorită neacordării unui tratamen medical adecvat în timpul detenţiei provizorii, starea de sănătate a soţului ei s-a agravat.
Curtea a constatat că la data la care s-a luat măsura arestării preventive, reclamantul suferea de diabet de aproximativ 10 ani, de cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială de aproximativ 15 ani şi de boala Parkinson, iar în perioada în care a fost în arestul poliţiei (3-16 august 2000) nu a primit medicaţia corespunzătoare, dar a arătat că ulterior datei de 16 august 2000, reclamantul a primit medicaţia corespunzătoare.
Curtea a precizat că nu cotestă faptul că lipsirea de libertate a putut crea reclamantului o stare de stres şi angoasă, cu efecte nefavorabile asupra bolilor de care suferea, dar că restricţiile sunt inerente oricărei situaţii în care se dispune privarea de libertate.
In plus, Curtea a reţinut că reclamantul a decedat după mai mult de două luni după punerea sa în libertate si nicio expertiză nu a stabilit existenţa vreunei legături de cauzalitate între modul în care a fost tratat reclamantul în perioada detenţiei şi decesul acestuia.
Curtea a concluzionat că nu a fost încălcat art. 2 din Convenţie.
Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească soţiei reclamantului suma de 7.000 Euro daune morale şi 150 Euro cheltuieli de judecată.

4. In cauza Cristian Ionescu c. României (cererea nr. 17782/02, hotãrârea din 14 aprilie 2009), Curtea a constatat încãlcarea art. 6 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie ca urmare a faptului că datorită duratei mari a procedurii judiciare şi devalorizării monedei naţionale în perioada în care litigiul a fost pe rol, reclamantul a încasat o sumă care nu poate fi considerată o plată adecvată a creanţei sale care s-a depreciat semnificativ, din motive imputabile autorităţilor.

Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantei suma de 125.000 Euro pentru întregul prejudiciu.

5. In cauza Didu c. României (cererea nr. 34814/02, hotãrârea din 14 aprilie 2009) Curtea a constatat încãlcarea art. 6 § 1 din Convenţie, sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil (procedura penală în care reclamantul a fost inculpat a început în data de 20 octombrie 1995 şi s-a finalizat în data de 12 martie 2002) şi încălcarea art. 6 § 2 (prezumţia de nevinovăţie)

6. In cauza SC Ghepardul SRL c. României (cererea nr. 29268/03, hotărârea din 14 aprilie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie prin nepunerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantei prin care s-a constatat compensarea datoriilor reciproce ale reclamantei şi ale bugetului de stat.

Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantei suma de 6.000 Euro, pentru întregul prejudiciu.

7. In cauza Olteanu c. României (cererea nr. 71090/01, hotărârea din 14 aprilie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 3 din Convenţie, pe latura materială şi procedurală având în vedere rănile grave suferite de reclamant în data de 16 mai 1997, cu ocazia reţinerii de către doi agenţi de poliţie şi lipsa unei anchete eficiente în acest sens.
Deasemenea a constatat încălcarea art. 3 şi ca urmare a faptului că reclamantul, reţinut pentru o faptă care nu prezenta o gravitate deosebită, a fost dus la poliţie pentru a fi audiat în noaptea de 16-17 mai 1997, după ce a suferit o intervenţie chirugicală de cel puţin 80 de minute care necesita supraveghere medicală.

Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantului suma de 18.000 Euro daune morale şi 7.844 Euro cheltuieli de judecatã.

8. In cauza Stoişor şi alţii c. României (cererea nr. 16900/03, hotãrârea din 7 aprilie 2009) Curtea a constatat încãlcarea art. 6 şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 prin nerespectarea principiului securitãţii raporturilor juridice (ICCJ a admis un recurs în anulare prin care a desfiinţat o hotãrâre favorabilã reclamanţilor).

Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamanţilor suma de 480.000 Euro daune materiale, 6.000 Euro daune morale şi 700 Euro cheltuieli de judecatã.

9. Parohia Greco-Catolicã Sfântul Vasile Polonã c. României.Lipsa unei căi eficiente de atac pentru a contesta durata excesivă a procedurii judiciare

In cauza Parohia Greco-Catolicã Sfântul Vasile Polonã c. României (cererea nr. 65965/01, hotãrârea din 7 aprilie 2009, Curtea a constatat încãlcarea art. 6 din Convenţie sub aspectul dreptului la judecatã într-un termen rezonabil şi a art. 13 din Convenţie ca urmare a lipsei în dreptul intern a unei cãi eficiente de atac pentru remedierea situaţiei în care o procedurã judiciarã are o duratã excesivã.

Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantei suma de 4.400 Euro daune morale şi 4.600 Euro cheltuieli de judecatã.

10. In cauza Tiron c. României (cererea nr. 17689/03, hotãrârea din 7 aprilie 2009) Curtea a constatat încãlcarea art. 5 § 3 din Convenţie sub dublu aspect, respectiv pentru omisiunea autoritãţilor naţionale de a prezenta reclamantul arestat preventiv în baza unei ordonanţe a procurorului, în faţa unui judecãtor care sã se pronunţe cu privire la legalitatea şi temeinicia mãsurii şi pentru nemotivarea corespunzãtoare a încheierilor de menţinere a mãsurii detenţiei provizorii.

Aplicarea art. 41 din Convenţie Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantului suma de 6000 Euro daune morale şi 2.000 Euro cheltuieli de judecatã.

11. Brânduşe c. României. Atingeri grave de ordin imaterial (zgomote, mirosuri etc), aduse dreptului la viaţă privată. Suprapopularea celulelor

In cauza Brânduşe c. României (cererea nr. 6586/03, hotărârea din 7 aprilie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 3 şi 8 din Convenţie.

Aplicarea art. 41 din Convenţie Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantului suma de 8.000 Euro daune morale.

Restricţiile inerente oricărei situaţii privative de libertate. Punerea în libertate cu întârziere din motive imputabile autorităţilor.

2009-04-26T17:35:00.000+03:00

In cauza Răducu c. României (cererea nr. 70787/01, hotărârea din 7 aprilie 2009) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 5 alin. 1 şi 4 şi art. 8 din Convenţie.

Reclamantul Ion Răducu a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în data de 27decembrie 2000, invocând încălcarea unor drepturi protejate de Convenţie, prin executarea cu întârziere a hotării prin care s-a dispus punerea sa în libertate, neanalizarea în termen scurt a legalităţii măsurii arestării preventive dispuse de procuror, interceptarea convorbirilor telefonice, luarea măsurii arestării preventive, deşi nu existau probe solide împotriva sa, neinfomarea cu privire la motivele arestării, soluţionarea cererii de prelungire a măsurii în lipsa sa, nerespectarea dreptului său la sănătate şi la viaţa decentă.

Ca urmare a decesului acestuia, soţia sa, Saveta Răducu, şi-a exprimat intenţia de a continua procedura şi a sesizat Curtea cu noi fapte, imputând autorităţilor naţionale că datorită neacordării unui tratamen medical adecvat în timpul detenţiei provizorii, starea de sănătate a soţului ei s-a agravat, reclamanta apreciind ca decesul soţului ei este imputabil autorităţilor.

Referitor la art. 2 din Convenţie :

Curtea a reţinut că la data la care s-a luat măsura arestării preventive, reclamantul suferea de diabet de aproximativ 10 ani, de cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială de aproximativ 15 ani şi de boala Parkinson, iar în perioada în care a fost în arestul poliţiei (3-16 august 2000) nu a primit medicaţia corespunzătoare.
Incepând cu data de 18 august 2000, reclamantul a început să primească în spitalul penitenciarului, tratamentul medical necesar.
Curtea nu a contestat faptul că lipsirea de libertate a putut crea reclamantului o stare de stres şi angoasă, cu efecte nefavorabile asupra bolilor de care suferea, dar, restricţiile sunt inerente oricărei situaţii în care se dispune privarea de libertate.
In plus, reclamantul a decedat după mai mult de două luni după punerea sa în libertate si nicio expertiză nu a stabilit existenţa vreunei legături de cauzalitate între modul în care a fost tratat reclamantul în perioada detenţiei şi decesul acestuia.
Curtea a concluzionat că nu a fost încălcat art. 2 din Convenţie.

Referitor la art. 5 alin. 1 din Convenţie :
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 5 alin. 1 din Convenţie, reţinând că deşi Curtea de Apel Bucureşti a dispus punerea în libertate a reclamantului în data de 19 octombrie 2000, acesta a fost eliberat doar în data de 20 octombrie 2000, datorită faptului că s-a comunicat greşit dispozitivul hotărârii la Penitenciarul Rahova în loc să fie comunicat la Penitenciarul Jilava.
Cum această eroare este imputabilă autorităţilor care nu au corectat-o decât după aproximativ 12 ore, punând reclamantul în situaţia de a petrece o noapte în plus în închisoare, Curtea a concluzionat că s-a depăşit termenul minim inevitabil, necesar pentru punerea în executare a hotărârii de eliberare.

Referitor la art. 5 alin. 4 din Convenţie :

Reclamantul s-a adresat Curţii invocând încălcarea art. 5 alin. 4 din Convenţie prin neanalizarea în termen scurt a legalităţii măsurii arestării preventive dispuse de procuror.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reţinut că perioada ce trebuie luată în calcul este 14 august 2000 (data depunerii plângerii la parchet)-13 septembrie 2000 (data la care s-a pronunţat Curtea de Apel Bucureşti.
In speţă, arată Curtea, plângerea depusă de reclamant la parchet în data de 14 august 2000, a fost înregistrată la instanţa doar 10 zile mai târiu, deşi, potrivit dreptului intern, dosarul ar fi trebuit trasferat la instanţa, în 24 de ore.
In plus, reclamantul avea la dispoziţie doar trei zile pentru a declara recurs împotriva soluţiei primei instanţe iar Curtea de Apel Bucureşti nu a pronunţat hotărârea decât după 16 zile.
Curtea a constatat încălcarea art. 5 alin. 4 din Convenţie.

Referitor la art. 8 din Convenţie, Curtea, făcând trimitere la cauza Calmanovici c. României, a constatat că legea internă în vigoare la data faptelor, în baza căreia au fost interceptate convorbirile telefonice ale reclamantului, nu oferea garanţii mininale necesare pentru a evita abuzul autorităţilor.

Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească soţiei reclamantului suma de 7.000 Euro daune morale şi 150 Euro cheltuieli de judecată.

Autorităţile obligate să execute o hotărâre judecătorească nu pot crea ele însele situaţii de natură să facă imposibilă executarea.

2009-04-26T17:34:00.000+03:00

In cauza Niţescu c. României (cererea nr. 20763/03, hotărârea din 21 aprililie 2009), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, ca urmare a neexecutării unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în funcţie a reclamantului şi plata salariilor până la reintegrarea sa în funcţie.
In speţă, reclamantul, angajat ca medic primar obstetrician ginecolog şi şef de secţie la Spitalul Polizu, a fost concediat printr-o decizie din data de 28 decembrie 2000 a Institutului pentru ocrotirea mamei şi copilului (de care aparţinea spitalul).
Printr-o hotărâre judecătorească din data de 8 martie 2001, confirmată în recurs în data de 4 mai 2001, s-a dispus reintegrarea în funcţie a reclamantului, plata salariilor până la reintegrarea sa în funcţie şi plata de daune morale în valoare de 100.000.000 lei.
In data de 30 iulie 2001, la propunerea Institutului, Ministerul Sănătăţii a dispus desfiinţarea secţiei în care urma să fie reintegrat reclamantul.
Curtea a înlăturat apărarea Guvernului în sensul că reclamantul nu a putut fi angajat pe acelaşi post pentru că secţia în care lucra a fost desfiinţată, arătând că, indiferent dacă se confirmă sau nu această susţinere, a accepta un astfel de motiv pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti ar însemna să se acceepte că autorităţile obligate să execute hotărârea pot crea ele însele situaţii de natură să facă imposibilă executarea, respectiv să desfiinţeze postul în care ar trebui reintegrată persoana beneficiară a hotărârii judecătoreşti (Ioannidou-Mouzaka c. Greciei, nr. 75898/01, § 33, 29 septembrie 2005 ; Ştefănescu c. României, § 26).
Referitor la obligaţia de plată a salariilor până la reintegrarea în funcţie, Curtea a constatat că reclamantului i-au fost plătite salariile până în data de 15 iunie 2001 şi a constatat neexecutarea hotărârii doar în privinţa salariilor datorate dupa data de 15 iunie 2001.
Deasemenea Curtea a constatat că s-a plătit şi suma datorata cu titlu de daune morale.

Neexecutatea unei hotarari judecătoreşti nu poate fi justificată invocând motive care nu au fost puse în discuţia instanţelor naţionale.

2009-04-26T17:32:00.000+03:00

In cauza Chibulcutean c. României (nr. 19588/04, hotărârea din 21 aprilie 2009), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 alin.1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie.
Curtea a constatat că deşi reclamanţii au obţinut în data de 20 noiembrie 1998 o hotărâre internă definitivă, prin care s-a dispus autorităţilor administrative să îi pună în posesia unui teren precis identificat, această hotărâre nu a fost executată dar nici anulată sau modificată ca urmare a admiterii vreunei căi de atac prevăzute de lege. Numai o astfel de hotărâre de anulare sau înlocuirea obligaţiei iniţiale cu o alta echivalentă, arată Curtea, ar putea duce la încetarea situaţiei continue de neexecutare (a se vedea în acest sens Sabin Popescu c. României, nr. 48102/99, § 54, 2 martie 2004).
In privinţa apărării Guvernului privind imposibiliatea punerii în executare a hotărârii datorită faptului că pe acelaşi teren s-au emis titluri de proprietate în favoatea unor terţi, Curtea a arătat că motivul invocat, deşi pertinent, nu poate fi reţinut de Curte pentru că nu a fost pus în discuţia instanţelor naţionale.
Curtea a reamintit că a analizat în numeroase alte cauze probleme asemănătoare celei în cauză şi a constatat încălcarea art. 6 alineat 1 şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţionla la Convenţie (a se vedea printre multe altele Sabin Popescu c. României, Dragne şi alţii c. României, Mihai‑Iulian Popescu c. României).
Examinând toate elementele care i-au fost puse la dispoziţie, Curtea a apreciat că, în speţa, Guvernul nu a expus niciun fapt şi niciun argument care ar fi putut-o determina să ajungă la o altă concluzie în prezenta cauză. Având în vedere jurisprudenţa sa în materie, Curtea a apreciat că în speţă, Statul, prin organele sale de specialitate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a pune în executare hotărârea judecătorească definitivă favorabilă reclamantei. In concluzie, în speţă, a fost încălcat art. 6 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie.

Durata mare a procedurii judiciare. Devalorizarea monedei naţionale. Incãlcarea art. 6 şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie.

2009-04-26T17:16:00.000+03:00

In cauza Cristian Ionescu c. României (cererea nr. 17782/02, hotãrârea din 14 aprilie 2009), Curtea a constatat încãlcarea art. 6 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie ca urmare a faptului că datorită duratei mari a procedurii judiciare şi devalorizării monedei naţionale în perioada în care litigiul a fost pe rol, reclamantul a încasat o sumă care nu poate fi considerată o plată adecvată a creanţei sale care s-a depreciat semnificativ, din motive imputabile autorităţilor.

In speţă, acţiunea reclamantului, având ca obiect plata de despăgubiri pentru un imobil demolat abuziv în perioada regimului comunist, introdusă în data de 12 august 1992, împotriva soiectătii T. (societate cu capital de stat) şi Consiliului Local Bucureşti, a fost soluţiontă irevocabil în data de 28 martie 2001.
Durata mare a procedurii nefiind imputabilă reclamantului, Curtea a constatat încãlcarea art. 6 din Convenţie sub aspectul dreptului la judecatã într-un termen rezonabil.
In data de 24 ianuarie 2002, reclamantul a încasat suma de 732.122.747 lei care a inclus şi actualizarea creantei de 650.820.500 lei stabilită prin hotărâre judecătorească, pentru perioada martie-august 2001.
Reclamantul s-a plâns de faptul că datorită devalorizării monedei naţionale în perioada în care litigiul a fost pe rol, nu a încasat decât o cincime din valoarea reală a imobilului.
Guvernul s-a apărat arătând că reclamantul ar fi putut introduce o nouă acţiune pentru actualizarea creanţei. Deasemenea a arătat şi că hotărârea putea fi pusă în executare în data când a devenit definitivă, respectiv în data de de 10 aprilie 1998, iar reclamantul nu s-a adresat executorului decât în data de 12 iulie 2001.
Curtea a constatat că reclamantul a formulat o cerere de actualizare a creanţei prin cererea de apel iar în perioada 23 decembrie 1997-29 martie 2001, cererea sa a făcut obiectul trimiterilor între instanţele naţionale, iar în final a fost respinsă. Având în vedere această situaţie, reclamantul nu a beneficiat de o posibilitate reală de actualizare a creanţei în funcţie de valoarea de piată.
Având în vedere că scopul Curţii este de a proteja drepturi reale şi efective şi nu teoretice şi ilizorii (Airey c. Irlandei, 9 octobrie 1979, § 24), cum în speţă valoarea creanţei s-a depreciat semnificativ, suma plătită reclamantului în baza hotărârii din data de 23 decembrie 1997, nu poate fi considerată o plată adecvată, motiv pentru care a constatat şi încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţie.

Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantei suma de 125.000 Euro pentru întregul prejudiciu.

Didu c. României. Prezumţia de nevinovăţie. Incetarea procesului penal.

2009-04-14T20:26:00.001+03:00

In cauza Didu c. României (cererea nr. 34814/02, hotãrârea din 14 aprilie 2009) Curtea a constatat încãlcarea art. 6 § 1 din Convenţie, sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil (procedura penală în care reclamantul a fost inculpat a început în data de 20 octombrie 1995 şi s-a finalizat în data de 12 martie 2002) şi încălcarea art. 6 § 2 (prezumţia de nevinovăţie)

In speţă, Curtea de Apel Piteşti, prin hotărârea dată în data de 12 martie 2002, fără a administra vreo probă şi fără a asculta reclamantul, a casat hotărârile instanţelor inferioare, după care a reanalizat cauza.
Instanta internă a reţinut în considerente că vinovăţia reclamantului rezultă cu certitudine din probele administrate şi a dispus încetarea procesului penal ca urmare a prescrierii răspunderii penale .
Reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 10.000.000 lei vechi.
In data de 9 decembrie 2003, ICCJ a admis un recurs în anulare declarat de procurorul general şi constatând că nu a fost soluţionată latura civilă a anulat înscrisul care a făcut obiectul infracţiunii de fals, de care a fost acuzat reclamantul.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat că instanţa de recurs nu s-a limitat la a descrie o « stare de suspiciune » ci a stabilit că reclamantul a săvârşit faptele de care a fost acuzat, fără a administra probe şi fără a-l asculta pe reclamant iar în final a dispus încetarea procesului penal.
In plus, Curtea a remarcat şi faptul că dacă reclamantul ar fi fost « achitat » nu ar fi putut fi obligat la plata cheltuielilor de judecată decât în cazul în care ar fi fost obligat la repararea pagubei. Deasemenea Curtea a remarcat că stabilirea vinovăţiei era importantă şi sub aspectul modului de soluţionare a laturii civile.
Având în vedere această situaţie, Curtea a concluzionat că a fost încălcată prezumţia de nevinovăţie.

Aplicarea art. 41 din Convenţie Reclamantul nu a formulat nici o cerere în acest sens.

Olteanu c. României. Rele tratamente.

2009-04-14T20:24:00.001+03:00

In cauza Olteanu c. României (cererea nr. 71090/01, hotărârea din 14 aprilie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 3 din Convenţie, pe latura materială şi procedurală având în vedere rănile grave suferite de reclamant în data de 16 mai 1997, cu ocazia reţinerii de către doi agenţi de poliţie şi lipsa unei anchete eficiente în acest sens.
Deasemenea a constatat încălarea art. 3 şi ca urmare a faptului că reclamantul, reţinut pentru o faptă care nu prezenta o gravitate deosebită, a fost dus la poliţie pentru a fi audiat în noaptea de 16-17 mai 1997, după ce a suferit o intervenţie chirugicală de cel puţin 80 de minute care necesita supraveghere medicală.

Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantului suma de 18.000 Euro daune morale şi 7.844 Euro cheltuieli de judecatã.

SC Ghepardul SRL c. României. Nepunerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantei.

2009-04-14T20:23:00.001+03:00

In cauza SC Ghepardul SRL c. României (cererea nr. 29268/03, hotărârea din 14 aprilie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie prin nepunerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantei prin care s-a constatat compensarea datoriilor reciproce ale reclamantei şi ale bugetului de stat.
In speţă, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă în data de 11 ianuarie 2002, s-a admis contestaţia la executare formulată de reclamantă în contradictoriu cu DGFP Vâlcea şi s-a constatat compensarea creanţelor reciproce ale părţilor. Urmare a acestei hotărâri, reclamantei ar fi trebuit să i se restituie suma de 73.068.697 lei, încasata de DGFP Vâlcea în cursul executării.
Printr-o hotarâre judecătorească din data de 4 iunie 2003, s-a admis cererea DGFP Vâlcea privind lămurirea înţelesului şi întinderii dispozitivului hotărârii din 11 ianuarie 2002 şi s-a dispus executorului judecătoresc să verifice existenţa creanţelor reciproce ale reclamantei şi ale bugetului de stat pe de o parte si ale reclamantei şi bugetului local, pe de altă parte.
Ulterior, DGFP Vâlcea a demarat procedura execuţională împotriva reclamantei, pentru suma de 120.377.410 lei pentru carea a arătat că nu a operat compensarea.
Contestaţia la executare formulată de reclamantă a fost respinsă printr-o hotărâre irevocabilă în data de 18 decembrie 2003, instanţa reţinând că reclamanta nu are o creanţă faţă de bugetul de stat ci faţă de bugetul local.

Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantei suma de 6.000 Euro, pentru întregul prejudiciu.

Tiron c. României. Nemotivarea corespunzãtoare a încheierilor de menţinere a mãsurii detenţiei provizorii.

2009-04-14T20:18:00.002+03:00

In cauza Tiron c. României (cererea nr. 17689/03, hotãrârea din 7 aprilie 2009) Curtea a constatat încãlcarea art. 5 § 3 din Convenţie sub dublu aspect, respectiv pentru omisiunea autoritãţilor naţionale de a prezenta reclamantul arestat preventiv în baza unei ordonanţe a procurorului, în faţa unui judecãtor care sã se pronunţe cu privire la legalitatea şi temeinicia mãsurii şi pentru nemotivarea corespunzãtoare a încheierilor de menţinere a mãsurii detenţiei provizorii.

Aplicarea art. 41 din Convenţie Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantului suma de 6000 Euro daune morale şi 2.000 Euro cheltuieli de judecatã.

Stoişor şi alţii c. României. Nerespectarea principiului securitãţii raporturilor juridice.

2009-04-14T20:15:00.001+03:00

In cauza Stoişor şi alţii c. României (cererea nr. 16900/03, hotãrârea din 7 aprilie 2009) Curtea a constatat încãlcarea art. 6 şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 prin nerespectarea principiului securitãţii raporturilor juridice (ICCJ a admis un recurs în anulare prin care a desfiinţat o hotãrâre favorabilã reclamanţilor).

Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamanţilor suma de 480.000 Euro daune materiale, 6.000 Euro daune morale şi 700 Euro cheltuieli de judecatã.

Parohia Greco-Catolicã Sfântul Vasile Polonã c. României.Lipsa unei căi eficiente de atac pentru a contesta durata excesivă a procedurii judiciare.

2009-04-14T20:07:00.002+03:00

In cauza Parohia Greco-Catolicã Sfântul Vasile Polonã c. României (cererea nr. 65965/01, hotãrârea din 7 aprilie 2009), Curtea a constatat încãlcarea art. 6 din Convenţie sub aspectul dreptului la judecatã într-un termen rezonabil şi art. 13 din Convenţie ca urmare a lipsei în dreptul intern a unei cãi eficiente de atac pentru remedierea situaţiei în care o procedurã judiciarã are o duratã excesivã.

Este a doua condamnare a Romaniei pentru lipsa unei cai eficiente de atac pentru a contesta durata excesiva a unei proceduri judiciare in dreptul intern (a se vedea hotararea data de Curte in cauza Abramiuc c. Romaniei ).

Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantei suma de 4.400 Euro daune morale şi 4.600 Euro cheltuieli de judecatã.

Brânduşe c. României. Atingeri grave de ordin imaterial (zgomote, mirosuri etc), aduse dreptului la viaţă privată. Conditii detentie.

2009-04-12T20:05:00.003+03:00

In cauza Brânduşe c. României (cererea nr. 6586/03, hotărârea din 7 aprilie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 3 şi 8 din Convenţie.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 3 din Convenţie :

Reclamantul invocând încălcarea art. 3 din Convenţie, s-a plâns de condiţiile de detenţie din localul Poliţiei Arad şi din penitenciarele din Timişoara şi Arad, în special de suprapopularea celulelor, de calitatea proastă a mâncării şi de condiţiile de igienă.
Guvernul a invocat excepţia neepuizării căilor interne de atac arătând că reclamantul avea posibilitatea să se adreseze instantelor interne cu o acţiune în răspundere delictuală, întemeiata pe prevederile art. 998-999 Cod civil sau să formuleze o plângere penală, întemeiată pe prevederile art. 267 şi 267 indice 1 Cod penal.
Deasemenea a invocat excepţia tardivităţii cu privire la capătul de cerere referitor la condiţiile de detenţie din localul Poliţiei Arad.
Curtea a respins excepţia neepuizării căilor interne de atac constatând că Guvernul nu a arătat în ce modalitate, căile de atac indicate, ar fi putut avea ca finalitate rezolvarea problemei suprapopulării celulelor.
Referitor la excepţia tardivităţii Curtea a arătat că în cauza Seleznev c. Rusiei (nr. 15591/03, § 33, 26 iunie 2008) a stabilit criteriile aplicabile cu privire la termenul de şase luni în cauzele de acest tip. Astfel, în măsura în care se refera la fapte izolate legate de o perioadă de detenţie identificată, condiţiile de detenţie nu sunt privite ca având caracter continuu. Dimpotrivă, suntem în prezenţa unei situaţii continue dacă faptele se referă la aspecte generale (condiţii de igienă, suprapopulare, temperatura în celule etc) care nu s-au schimbat simţitor.
In prezenta cauza, Curtea a reţinut că, în privinţa condiţiilor de detenţie din localul Poliţiei Arad, reclamantul s-a plâns exclusiv de restricţiile referitoare la accesul la toaletă pe o perioadă determinată, motiv pentru care a admis excepţia cu privire la acest capăt de cerere.
Curtea a reamintit că art. 3 din Convenţie impune statelor membre să ia măsuri pentru a asigura deţinuţilor condiţii compatibile cu principiul respectării demnităţii umane (a se vedea Kudła c. Poloniei [GC], nr. 30210/96, §§ 92-94).
Guvernului, care are acces la informaţii susceptibile să confirme sau să infirme susţinerile reclamantului, îi revine sarcina de a face dovada contrarie afirmaţiilor reclamantului (a se vedea Khoudoyorov c. Rusiei, § 113 şi Seleznev c. Rusiei, § 41).
In speţă, Guvernul nu a furnizat informaţii cu privire la dimensiunile celulei în care a fost deţinut reclamantul înainte de 2004 şi nici cu privire la numărul persoanelor cu care reclamantul a împărţit celula în Penitenciarul Arad.
Faţă de această situaţie, Curtea a examinat faptele ţinând cont de afirmaţiile reclamantului, necontrazise de Guvern şi de informaţiile furnizate de Guvern cu privire la celula 161 din Penitenciarul Arad, ajungând la concluzia că spaţiul de care dispunea reclamantul era de cel mult 2,50 mp în Penitenciarul Arad şi de 1,50-2 mp în Penitenciarul Timişoara (Comitetul pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor Inumane şi Degradante recomandă cel puţin 4 mp/deţinut).
Curtea a reamintit că a constatat în multe alte cauze o încălcare a Articolului 3 al Convenţiei pe motivul lipsei de spaţiu personal acordat deţinuţilor (a se vedea, printre altele Petrea c. României §§ 45 şi următoarele, Seleznev c. Rusiei, §§ 46-47, Khoudoyorov c. Rusiei, §§ 104 şi următoarele).
Curtea a admis că în speţă, nu s-a acţionat cu intenţia de a-l umili pe reclamant, totuşi, lipsa intenţiei, nu înseamnă că nu a fost încălcat art. 3 din Convenţie, având în vedere faptul că reclamantul a trebuit să suporte timp de mai mulţi ani aceste condiţii de detenţie care exced nivelului inevitabil de suferinţă, inerent detenţiei.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 8 din Convenţie

Reclamantul, invocând prevederile art. 8 din Convenţie, s-a plâns de faptul că în aproprierea celulei sale din Arad se depozitau gunoaie menajere, fiind nevoit să respire un aer viciat şi pestilenţial. Reclamantul s-a plâns şi de pasivitatea autorităţilor care nu au luat măsuri pentru rezolvarea situaţiei.
Reclamantul a invocat încălcarea art. 8 din Convenţie de către autorităţile naţionale şi prin neasigurarea confidenţialităţii convorbirilor telefonice.

A. Referitor la depozitarea gunoaielor menajere :
Curtea, făcând trimitere la cauza Tătar c. României, a respins excepţia neepuizării căilor interne de atac, invocată de Guvern, arătând că reclamantul a sesizat în mai multe rânduri autorităţile care, potrivit art. 86 din Legea nr. 137/1995, ar fi trebuit să se sesizeze din oficiu.
In plus, Curtea a constatat că Guvernul nu a indicat nicio cale eficientă de atac aflată la dispoziţia reclamantului pentru a remedia situaţia.

Pe fond, Curtea, făcând trimitere la principiile sale jurisprudenţiale referitoare la atingerile grave de ordin imaterial (zgomote, mirosuri etc), aduse dreptului la viaţă privată şi de familie, a arătat că problemele legate de mediu, sunt analizate atât sub aspect material cât şi sub aspect procedural (a se vedea Giacomelli c. Italiei, § 79), autorităţilor revenindu-le nu doar obligaţia negativă de a nu acţiona de o maniera care să aducă atingere dreptului la viaţă privată şi de familie ci şi obligaţia pozitivă de a acţiona pentru a adopta şi pune în aplicare reglementările legale necesare pentru desfăşurarea activităţilor cu impact asupra mediului, în aşa fel încât să fie asigurată o protecţie efectică a cetăţenilor (a se vedea mutatis mutandis, Oneryildiz c. Turciei, § 90). In procesul decizional legat de autorizarea, punerea în funcţiune, exploatarea, securitatea şi controlul acestor activităţi, se impune efectuarea de cercetări şi studii potrivite, pentru a evalua anticipat efectele acestor activităţi, care pot aduce atingere dreptului la un mediu sănătos. Decizile luate trebuie să asigure pastrarea unui just echilibru între interesele concurente. Curtea mai arată că este important ca publicul să aibă acces la concluziile studiilor în aşa fel încât să poată evalua pericolul ( Giacomelli c. Italiei, § 83).
In speţă, Curtea a constatat că « spaţiul de viată » al reclamantului, reprezentat de o celulă din penitenciarul în care îşi execută pedeapsa privativă de libertate, este afectat de o manieră suficient de gravă pentru ca situaţia creată si care nu constitiuie o simplă consecinţă a privării de libretate, să intre sub incidenţa art. 8 din Convenţie.
Curtea constatând că autorităţile şi-au încălcat obligaţia de a acţiona de o manieră care să ducă la rezolvarea situaţiei create ca urmare a faptului că rampa de gunoi care a funcţionat efectiv în perioada 1998-2003 a fost folosită în continuare de particulari, fără ca autorităţile competente să intervină eficient, a concluzionat că în speţă a fost încălact art. 8, sub acest aspect.

B.Referitor la confidenţialitatea convorbirilor telefonice :

Curtea, făcând trimitere la cauza Treptov c. României (decizia din 20 mai 2008) a arătat că faptele fiind indicate de o manieră foarte generală şi nefiind probate de o manieră care să poată duce la concluzia că ar ridica probleme sub aspectul unei posibile încălcări a art. 8 din Convenţie, se impune respingerea acestui capăt de cerere.

Aplicarea art. 41 din Convenţie

Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantului suma de 8.000 Euro daune morale.

Sinteza hotărârilor pronunţate de Curtea Europena a Drepturilor Omului în luna martie 2009

2009-04-05T18:44:00.002+03:00

In luna martie 2009, Curtea Europena a Drepturilor Omului a făcut publice 14 hotărâri împotriva României. Valoarea totală a despăgubirilor la care a fost obligat statul român a fost de 350.445 Euro.

1. In cauza Deneş şi alţii c. României (cererea nr. 25862/02, hotărârea din 03.03 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, ca urmare a neacordării de despăgubiri pentru un imobil naţionalizat, deşi dreptul reclamantelor la despăgubiri fusese recunoscut printr-o hotărâre judecătorească. Curtea a constatat, la fel ca şi în cauzele Vişu c. României, Faimblat c. României şi Katz c. României, existenţa unor deficienţe structurale arătând că statul trebuie să adopte măsurile legislative, administrative şi bugetare necesare pentru a se asigura că procedura reglementată de legile reparatorii (în prezent Legea nr. 10/2001 şi 247/2005) funcţionează coerent, accesibil, rapid şi previzibil.

2. In cauza Băcanu şi SC « R » SA c. României (cererea nr. 4411/04, hotărârea din 03.03 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 şi alin. 3 lit « d » din Convenţie reţinând că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, prin respingerea cererilor de probaţiune formulate de reclamanţi, cu o motivare lapidară şi stereotipică, deşi reclamanţii şi-au motivat detaliat cererile de probaţiune iar cauza era complexă şi se referea la circumstanţele controversate în care a fost înfiinţată şi în care a funcţionat o bancă condusă de un important om politic.
Curtea a constatat şi încălcarea art. 10 din Convenţie pe motiv că hotărârile de condamnare pentru infracţiunea de calomnie, deşi constituiau ingerinţe prevăzute de lege şi urmăreau un scop legitim, în speţă, reclamanţii au acţionat cu bună credinţă. Deasemenea Curtea a mai reţinut că deşi unele afirmaţii par foarte dure, ţinând cont de contextul în care au fost făcute, nu se poate susţine cu argumente rezonabile că reclamanţii ar fi depăşit doza de exagerare şi de provocare permisă ziariştilor, având în vedere că acuzaţiile au avut o bază factuală şi că reclamanţii au probat, în măsura în care li s-a permis, că au avut motive întemeiate să fie convinşi de realitatea informaţiilor publicate în susţinerea acuzaţiei de corupţie adusă unui om politic de nivel înalt.
Curtea a decis că, în speţă, autorităţile interne, nu au furnizat argumente pertinente şi suficiente pentru a dovedi că măsura condamnării reclamanţilor, era necesară într-o societate democratică .

3. In cauza Ichim c. României (cererea nr. 9164/02, hotărârea din 10.03.2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, ca urmare a anulării unui titlu de proprietate emis în favoarea reclamantului, după ce într-o procedură judiciară anterioară se confirmase validitatea titlului acestuia.

Curtea a constatat că deşi nu s-a invocat obţinerea terenului de către reclamant cu rea credinţă sau profitând de o poziţie privilegiată, acesta a fost privat de dreptul de proprietate, fără a primi vreo desapăgubire, după ce se confirmase validitatea titlului său într-o procedură judiciară anterioară.
Făcând trimitere la hotărârile pronunţate în cauzele Ioan şi Amurăriţei c. României, Curtea a reamintit că îndreptarea eventualelor greşeli ale autorităţilor nu trebuie să afecteze particularii interesaţi în cauză şi care au fost de bună credinţă.

4. In cauza Stanciu c. României (cererea nr. 3530/03, hotărârea din 10 martie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1, ca urmare a vânzării de către statul român, în baza Legii nr. 112/1995, a unui imobil preluat de la reclamanţi în baza Decretului 223/1976.

5. In cauza Martin c. României (cererea nr. 14466/02, hotărârea din 10 matie 2009), Curtea a declarat admisibilă cererea reclamantei cu privire la art. 6 alin. 1 din Convenţie dar a constatat că nu a fost încălcat dreptul la judecata într-un termen rezonabil.

6. In cauza Marinescu şi Mangu c. României (cererea nr. 26094/03, hotărârea din data de 24.03.2009), Curtea a constatat încălcarea art. 6 din Convenţie şi a art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie prin nepunerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care autorităţile administrative au fost obligate să reconstituie dreptul de proprietate al reclamantilor pentru o suprafaţa de 928,70 mp în perimetrul construibil al comunei Secas.

Această hotărâre nu a fost executată integral ad litteram, deşi nu a fost anulată sau modificată ca urmare a admiterii vreunei căi de atac prevăzute de lege.

Curtea a aratat că autorităţile nu se pot sustrage obligaţiei de a pune în executare o hotărâre definitivă invocând motive care nu au fost prezentate în faţa instanţelor naţionale.

7. In cauza Niţescu c. României (cererea nr. 26004/03, hotărârea din 24.03.2009, Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie prin nepunerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti.
Ideea centralã a acestei hotãrâri este cã autoritãţilor administrative şi judiciare nu le este permis ca prin acţiunile sau inacţiunile lor sã împiedice realizarea scopului unei hotãrâri judecãtoreşti irevocabile, scop care poate rezulta nu doar din dispozitiv ci şi din motivare, decât în cazurile în care existã o imposibilitate obiectivã de executare, temeinic justificatã de cãtre autoritatea care invocã imposibilitatea de executare.
In plus, beneficiarului hotãrârii trebuie sã i se aducã la cunoştinţa motivele pentru care autoritãţile au ajuns la concluzia ca existã o imposibilitate obiectivã de executare.

8. In cauza Tudor Tudor c. României (cererea nr. 21911/03, hotărârea din 24.03.2009, Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie.
Ideea centralã a acestei hotãrâri este cã în România nu este pus la punct un mecansim eficient care sã permitã ICCJ sã rezolve rapid conflictul dintre deciziile instanţelor inferioare, ceea ce face posibilã nu numai apariţia dar şi persistenţa în timp a practicii neunitare, având drept consecinţã lipsa de previzibilitate a modului în care se poate finaliza o procedurã judiciarã.In speţã, Curtea a remarcat că după şapte ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, jurisprudenţa internă este încă în schimbare în privinţa unor aspecte esenţiale legate de procedura restituirii vechilor proprietãţi.Reamintim cã potrivit art. 126 din Constituţia României, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie sã asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti.

9. In cauza Ciovică c. României (cererea nr. 3076/02, hotărârea din data de 31.03.2009), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie, prin nerespectarea dreptului la judecată într-un termen rezonabil.

Reclamanta a invocat şi încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr.1, ca urmare a anulării de către instanţele judecătoreşti a ordinului prefectului prin care i s-a constituit dreptul de proprietate asupra unui teren.Curtea a reamintit că, potrivit jurisprudenţei sale constante, reglementările prin care un particular este obligat să cedeze un bun altui particular, nu intră sub incidenţa Convenţiei, cu excepţia situaţiilor în care, dintr-un motiv sau altul, ar putea fi angajată răspunderea statului, şi, în special, atunci când procedura este arbitrară şi inechitabilă.

In spetă, arata Curtea, acţiunea în anularea ordinului prefectului din data de 19 octombrie 1992, introdusă de terţi împotriva reclamantei, apare mai degrabă ca un litigiu între particulari, referitor la probleme de ordin succesoral, care nu angajează, în sine, responsabilitatea statului pe terenul art. 1 din Protocolul nr. 1.

Procedura judiciară internă a fost apreciată de Curte ca fiind echitabilă şi nu au fost identificate elemente de arbitrariu.

In concluzie, Curtea a decis că nu a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1.

10. In cauza Ilic c. României (cererea nr. 26061/03, hotărârea din 31.03.2009), Curtea a condamnat România pentru încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie ca urmare a faptului că reclamantei i s-a anulat recursul pentru neplata taxei de timbru în cuntum de 2.236.000 lei, calculată sub forma de cotă procentuală din valoarea în litigiu, fără a se ţine cont de situaţia concretă a reclamantei sau de veniturile acesteia (singurele venituri ale reclamantei proveneau din pensia lunară de 1.200.000 lei ).

Referitor la aplicarea art. 41 din Convenţie:

Curtea a reamintit că potrivit jurisprudenţei sale, atunci când se constată încălcarea art. 6 din Convenţie, reclamantul trebuie respus, pe cât posibil, în situaţia în care s-ar fi aflat dacă ar fi fost respectate exigenţele acestui text (Sejdovic c. Italiei [GC], nr. 56581/00, § 126, CEDO 2006-..., Lungoci c. României, nr. 62710/00, §§ 55 şi 56, 26 ianuarie 2006, Perlala c. Greciei, nr. 17721/04, § 35, 22 februarie 2007, Sfrijan c. României, nr. 20366/04, § 48, 22 noiembrie 2007).In speţă, art. 322 pct. 9 din Codul de pr. civilă, permite revizuirea procedurii în plan intern, atunci când Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale (Sfrijan c. Românie, § 48).Faţă de acestă situaţie, Curtea a apreciat că modalitatea cea mai potrivită pentru remedierea situaţiei, este redeschiderea procedurii interne, la cererea reclamantei şi a respins cererea de acordare a despăgubirilor.

11. In cauza Luminiţa-Antoaneta Marinescu c. României (cererea nr. 321746/02, hotărârea din data de 31.03.2009), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, prin nepunerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantei şi a art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 prin anularea parţiala a unui titlu de proprietate emis în favoarea reclamantei în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991.
De remarcat este faptul că în aceeaşi zi (31.03.2009) Curtea s-a pronunţat diferit în două cauze care par similare.
Astfel, dacă în cauza Ciovică c. României, Curtea a decis că nu a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 prin anularea de către instanţele judecătoreşti a ordinului prefectului prin care s-a constituit dreptul de proprietate asupra unui teren în favoarea reclamantei, în cauza Luminiţa-Antoaneta Marinescu c. României, Curtea a decis că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 prin anularea parţială de către instanţele judecătoreşti a unui titlu de proprietate favorabil reclamantei.
Deosebirea esenţială dintre cele două cauze a constat în faptul că în timp ce în cauza Luminiţa-Antoaneta Marinescu c. României, titlul de proprietate, emis pe un amplasament confirmat de instanţele interne printr-o hotărâre irevocabilă, a fost anulat din motive imputabile exclusiv autorităţilor, în cauza Ciovică c. României, anularea ordinului prefectului a fost determinată de anularea într-o altă procedură judiciară a certificatului de moştenitor al reclamantei, în baza căruia i se constituise dreptul de proprietate prin ordinul anulat.
Dealtfel, în cauza Ciovică c. României, Curtea a reamintit că, potrivit jurisprudenţei sale constante, reglementările prin care un particular este obligat să cedeze un bun altui particular, nu intră sub incidenţa Convenţiei, cu excepţia situaţiilor în care, dintr-un motiv sau altul, ar putea fi angajată răspunderea statului, şi, în special, atunci când procedura este arbitrară şi inechitabilă.
Cum în cauza Ciovică c. României, Curtea a constatat că procedura judiciară internă a fost echitabilă şi nu a identificat elemente de arbitrariu, a concluzionat că nu a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1.

12. In cauza Mihuţă c. României (cererea nr. 13275/03, hotărârea din 31.03.2009), Curtea a constatat încălcarea art. 5 alin. 3 din Convenţie prin motivarea superficială a încheierilor de menţinere a măsurii arestului preventiv şi de respingere a cererilor reclamantului de punere în libertate şi prin neluarea în calcul a posibilităţii aplicării unor măsuri alternative şi a art. 5 alin. 4 din Convenţie, ca urmare a faptului că reclamantul nu a beneficiat de o cale de atac care să corespunda exigenţelor acestui text din Convenţie, încheierile primei instanţe prin care s-a dispus menţinerea măsurii arestului preventiv şi s-au respins cererile de punerea în libertate a reclamantului nefiind nemotivate sau fiind motivate superficial, în apel nefiind examinate motivele invocate de reclamant cu privire la legalitatea dispoziţiilor primei instanţe iar decizia din apel fiind dată doar după patru luni şi două săptămâni de la data la care s-a pronunţat prima instanţă.

13. In cauza Rache şi Ozon c. României (cererea nr. 21468/03, hotărârea din 31 martie 2009), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 alin.1 din Convenţie ca urmare a faptului că hotărârile instanţelor interne prin care reclamanţii au fost obligaţi, în temeiul art. 998 şi 999 Cod civil, să plătească fraţilor M. suma de 30.000.000 lei vechi, cu titlu de daune morale, au fost insuficient motivate.

14. Cauza Teţu c. României (cererea nr. 10108/02, hotãrârea din 31.03.2009) –satisfacţie echitabilã

Anularea titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, din motive imputabile exclusiv autorităţilor.

2009-04-05T18:27:00.002+03:00

In cauza Luminiţa-Antoaneta Marinescu c. României (cererea nr. 321746/02, hotărârea din data de 31.03.2009), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, prin nepunerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantei şi a art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 prin anularea parţiala a unui titlu de proprietate emis în favoarea reclamantei în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991.

Trebuie remarcat faptul că în aceeaşi zi (31.03.2009) Curtea s-a pronunţat diferit în două cauze care par similare.
Astfel, dacă în cauza Ciovică c. României, Curtea a decis că nu a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 prin anularea de către instanţele judecătoreşti a ordinului prefectului prin care s-a constituit dreptul de proprietate asupra unui teren în favoarea reclamantei, în cauza Luminiţa-Antoaneta Marinescu c. României, Curtea a decis că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 prin anularea parţială de către instanţele judecătoreşti a unui titlu de proprietate favorabil reclamantei.
Deosebirea esenţială dintre cele două cauze a constat în faptul că în timp ce în cauza Luminiţa-Antoaneta Marinescu c. României, titlul de proprietate, emis pe un amplasament confirmat de instanţele interne printr-o hotărâre irevocabilă, a fost anulat din motive imputabile exclusiv autorităţilor, în cauza Ciovică c. României, anularea ordinului prefectului a fost determinată de anularea într-o altă procedură judiciară a certificatului de moştenitor al reclamantei, în baza căruia i se constituise dreptul de proprietate prin ordinul anulat.
Dealtfel, în cauza Ciovică c. României, Curtea a reamintit că, potrivit jurisprudenţei sale constante, reglementările prin care un particular este obligat să cedeze un bun altui particular, nu intră sub incidenţa Convenţiei, cu excepţia situaţiilor în care, dintr-un motiv sau altul, ar putea fi angajată răspunderea statului, şi, în special, atunci când procedura este arbitrară şi inechitabilă.
Cum în cauza Ciovică c. României, Curtea a constatat că procedura judiciară internă a fost echitabilă şi nu a identificat elemente de arbitrariu, a concluzionat că nu a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1.

In speţa, în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei şi în favoarea surorii acesteia, eliberându-se două adeverinţe, nr. 587 şi 588, prin care se confirma reconstituirea dreptului pentru o suprafaţă de 2,70 ha şi, respectiv pentru o suprafaţa de 1,35 ha teren, dintr-o suprafaţa totală de 14,51 mp teren preluat de stat înainte de anul 1989, de la bunicul acestora.
In data de 12 ianuarie 1995, reclamanta a chemat în judecată Comisia Locală Adunaţi-Copăceni, solicitând obligarea acesteia la emiterea titlului de proprietate şi la punerea în posesie.
La o dată neprecizată¸ în baza adeverinţei nr. 587, s-a întocmit un proces-verbal de punere în posesie pentru o suprafaţa de 3,10 ha teren din care 0,60 ha amplasat în intravilan. Procesul-verbal nu este semnat de reclamantă şi nici de sora sa.
In data de 22 ianuarie 1996 şi în data de 21 martie 1996, au fost eliberate două titluri de proprietate pe numele lui B.S. şi P.G..care includea suprafaţa de 0,60 ha amplasat în intravilan, din procesul-verbal de punere în posesie întocmit baza adeverinţei nr. 587.
In data de 3 decembrie 1996 s-a emis titlul de proprietate pentru suparafaţa de 3,10 ha teren, pe numele reclamantei şi surorii acesteia.
In data de 18 decembrie 1996, a fost admisă acţiunea reclamantei, Comisia Locală Adunaţi-Copăceni fiind obligată să efectueze punerea în posesia terenului în suprafaţă de 3,10 ha. Amplasamentul stabilit prin titlul de proprietate emis în data de 3 decembrie 1996, inclusiv cu privire la suprafaţa de 0,60 ha teren intravilan, a fost confirmat de instantă.
Hotărârea a fost învestită cu formulă executorie.
In data de 17 noiembrie 1998, reclamanta a chemat în judecată comisiile de aplicare a Legii findului funciar şi pârâţii persoane fizice P.G., B.S., M.C. şi M.I., soicitând anularea titlul de proprietate emis în favoarea acestora pentru suprafaţa de 0,60 ha teren intravilan. Pârâţii au introdus o cerere reconvenţională împotriva reclamantei şi surorii acesteia prin care solicitat anularea parţială a titlului emis în favoarea acestora.
Printr-o hotărâre din data de 30 noiembrie 1999, Judecătoria Giurgiu a respins acţiunea principală şi a admis cererea reconvenţională.
Instanţa a reţinut, printre altele că P.G., B.S., M.C. şi M.I. nefiind parte în procedura judiciară care s-a finalizat prin hotărârea din 18 decembrie 1996, această hotărâre nu le este opozabilă iar titlul acestora a fost emis înainte de a fi emis titlul reclamantei. Hotărârea primei instanţe a fost schimbată în appel în favoarea reclamantei dar în recurs a fost menţinută soluţia primei instanţe.

Referitor la încălcarea art. 6 şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie

Reclamanta a invocat încălcarea a art. 6 şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, prin nepunerea în executare a hotărârii din 18 decembrie 1996 şi prin anularea parţială a titlului de proprietate pentru suprafaţa de 0,60 ha teren intravilan.

Referitor la nepunerea în executare a hotărârii din 18 decembrie 1996

Curtea a constatat că deşi reclamanta a obţinut în data de 18 decembrie 1996 o hotărâre internă definitivă, prin care s-a dispus autorităţilor administrative să o pună în posesia unui teren precis identificat, această hotărâre nu a fost executată dar nici anulată sau modificată ca urmare a admiterii vreunei căi de atac prevăzute de lege. Numai o astfel de hotărâre de anulare sau înlocuirea obligaţiei iniţiale cu o alta echivalentă, ar putea duce la încetarea situaţiei continue de neexecutare (a se vedea Sabin Popescu c. României, nr. 48102/99, § 54, 2 martie 2004).
In speţă, reclamanta a susţinut că nu s-a efectuat punerea în posesie iar Guvernul deşi a susţinut că hotărârea a fost pusă în executare, nu a făcut dovada punerii în posesie ci doar dovada emiterii titlului de proprietate.
Convenţia având drept scop protecţia reală şi efectivă a drepturilor şi nu o protecţie teoretică şi iluzorie, Curtea a arătat că eliberearea titlului fără a se face dovada punerii în posesie nu poate fi considerată o executare integrală ş iefectivă.
Curtea a tratat în numeroase alte cauze probleme asemănătoare celei în cauză şi a constatat încălcarea art. 6 alineat 1 şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţionla la Convenţie (a se vedea printre multe altele Sabin Popescu c. României, Dragne şi alţii c. României).
Examinând toate elementele care i-au fost puse la dispoziţie, Curtea apreciază că, în speţa, Guvernul nu a expus niciun fapt şi niciun argument care ar fi putut-o determina să ajungă la o altă concluzie în prezenta cauză. Având în vedere jurisprudenţa sa în materie, Curtea a apreciat că în speţă, Statul, prin organele sale de specialitate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a pune în executare hotărârea judecătorească definitivă favorabilă reclamantei. In concluzie, în speţă, a fost încălcat art. 6 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie.

Referitor la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 prin anularea parţială a titlului de proprietate al reclamantei

Guvernul nu a contestat faptul că reclamanta avea un bun în sensul art.1 din din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie şi nu a contestat nici existenţa unei ingerinţe dar a arătat că ingerinţa era prevăzută de lege, a fost justificată de necesitatea de a proteja dreptul proprietarilor construcţiilor edificate pe acest teren şi a respectat cerinţa proporţionalităţii, reclamanta având posibilitatea să obţină un alt teren intravilan sau extravilan.
Curtea a admis argumentele Guvernului în sensul că ingerinţa era prevăzută de lege şi urmărea un scop legitim dar a comstatat că nu a respectat cerinţa proporţionalităţii.
Astfel, Curtea a remarcat faptul că titlul de proprietate al reclamantei a fost anulat pe motiv că ar fi fost eliberat cu încălcarea legislaţiei interne în vigoare şi pe motiv că la data eliberării titlului exista deja un titlu în favoarea terţelor persoane care avea edificate construcţii pe teren.
Curtea a arătat că autorităţile administrative care au eliberat titlul ar fi trebuit să verifice îndeplinirea cerinţelor legale pentru emiterea titlului (a se vedea Drăculeţ c. Românei, § 40).
In plus, nu s-a reţinut nicio culpă în sarcina reclamantei astfel încât anularea a fost determinată de fapte imputabile exclusiv autorităţilor.
In privinţa susţinerii Guvernului potrivit căreia reclamanta are posibilitatea de a primi un teren ehivalent în intravilan sau extravilan, Curtea a obervat că deşi titlul a fost anulat în anul 2002, până în prezent această posibilitatea nu s-a concretizat.
Curtea a concluzioant că a fost încălcat art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1.

Aplicarea art. 41 din Convenţie

Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să pună reclamanta în posesia terenului în suparafta de 2,50 ha şi săi plătească suma de 80.000 Euro daune morale şi suma de 4.000 Euro daune morale.

Motivare insuficientă. Constatarea îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale, fără a se aduce argumente concrete în acest sens.

2009-04-05T18:20:00.001+03:00

In cauza Rache şi Ozon c. României (cererea nr. 21468/03, hotărârea din 31 martie 2009), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 alin.1 din Convenţie ca urmare a faptului că hotărârile instanţelor interne prin care reclamanţii au fost obligaţi, în temeiul art. 998 şi 999 Cod civil, să plătească fraţilor M. suma de 30.000.000 lei vechi, cu titlu de daune morale, au fost insuficient motivate.
In speţă, prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite cele patru condiţii ale răspunderii civile delictuale, fără a aduce însă argumente concrete în acest sens.
Instanţa de recurs, sesizată prin motivele de recurs cu privire la acest aspect, nu a adus nici ea vreun argument deşi a menţinut obligaţia de plată a daunelor morale iar reclamanţii au arătat expres în cererea de recurs că hotărârea primei instanţe nu a fost motivată în privinţa condiţiilor de aplicare a răspunderii civile delictuale.
Curtea, constatând încălcarea art. 6 alin.1 din Convenţie, a declarat admisibilă cererea şi în privinţa art. 10 din Convenţie dar, a decis că nu este cazul să mai examineze separat încălcarea acestui text.

Arestare preventivă. Motivare succintă şi abstractă care se limitează la menţionarea prevederilor legale. Măsuri alternative.

2009-04-05T09:44:00.002+03:00

In cauza Mihuţă c. României (cererea nr. 13275/03, hotărârea din 31.03.2009), Curtea a constatat încălcarea art. 5 alin. 3 din Convenţie prin motivarea superficială a încheierilor de menţinere a măsurii arestului preventiv şi de respingere a cererilor reclamantului de punere în libertate şi prin neluarea în calcul a posibilităţii aplicării unor măsuri alternative şi a art. 5 alin. 4 din Convenţie, ca urmare a faptului că reclamantul nu a beneficiat de o cale de atac care să corespunda exigenţelor acestui text din Convenţie, încheierile primei instanţe prin care s-a dispus menţinerea măsurii arestului preventiv şi s-au respins cererile de punerea în libertate a reclamantului nefiind nemotivate sau fiind motivate superficial, în apel nefiind examinate motivele invocate de reclamant cu privire la legalitatea dispoziţiilor primei instanţe iar decizia din apel fiind dată doar după patru luni şi două săptămâni de la data la care s-a pronunţat prima instanţă.

Starea de fapt :
Reclamantul, acuzat de faptul că s-a folosit, fără drept, de calitatea de erou al revoluţiei din Decembrie 1989, cu scopul de a beneficia de facilităţi fiscale, a fost arestat preventiv în data de 19 martie 2002, de către un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara. Măsura arestării preventive a fost prelungită la intervale de 30 de zile de către instanţa.
In data de 1 iulie 2002, reclamantul a fost trimis în judecată, împreună cu alţi inculpaţi. Printr-o încheiere dată în aceeaşi zi Judecătoria Deva a menţinut măsura arestării preventive până în data de 29 iulie 2002.
Ulterior, s-a mai dispus menţinerea măsurii prin încheierile din data de 29 iulie , 26 august şi 9 septembrie 2002.
In şedinţa din data de 29 iulie 2002 s-a respins cererea reclamantului de amânare pentru a-şi angaja apărător.
In şedinţa din data de 23 septembrie 2002, reclamantul a invocat faptul că în mod greşit s-a dispus menţinerea măsurii, instanţa având doar posibilitatea de a prelungi măsura printr-o hotărâre motivată, în temeiul art. 155 şi următoarele din Codul de pr.penală. Reclamantul a solicitat punerea sa în libertate. In încheierea dată în aceeaşi zi, instanţa a respins cererea de punere în libertate a reclamantului pe motiv că punerea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică iar complexitatea cauzei ar putea determina reclamantul « să influenţeze actele şi probele ». Instanta a mai reţinut în încheiere că măsura arestării preventive poate fi menţinută prin încheiere dată în camera de consiliu, care poate fi atacată odată cu fondul.
Printr-o hotărâre din data de 10 februarie 2003, Judecătoria Deva a condamnat reclamantul la pedeapsa închisorii de trei ani.
Tribunalul Hunedoara a respins apelul reclamantului, printr-o hotărâre din data de 24 iunie 2003 în care nu a analizat susţinerile reclamantului potrivit cărora, prima instanţa, cu încălcarea prevederilor legale, s-a dispus menţinerea măsurii arestului preventiv, deşi legea impunea prelungirea.
Curtea de Apel Alba Iulia a respins recursul reclamantului în data de 17 februarie 2005.
In timpul judecării recursului, în data de 19 februarie 2004, reclamantul a fost pus în libertate.

Referitor la încălcarea art. 5 alin. 3
Reclamantul s-a plâns de durata excesivă a detenţiei preventive şi de faptul că nu s-a motivat menţinerea măsurii.
a) Durata detenţiei provizorii :
Curtea a constatat că perioada care trebuie luată în calcul, conform jurisprudenţei sale (Kudła c. Poloniei, § 104 şi Lavents c. Letoniei, § 66, 28 noiembrie 2002), este de 10 luni, trei săptămâni şi o zi.
Această perioadă a început în data de 19 martie 2002, când reclamantul a fost arestat şi s-a terminat în data de 10 februarie 2003, dată la care Judecătoria Deva a pronunţat hotărârea de condamnare.
O perioadă de 10 luni, trei săptămâni şi o zi, arată Curtea, este suficient de lungă pentru a ridica probleme sub aspectul art. 5 alin. 3 din Convenţie (Sarban c. Moldovei, §§ 8-24, 4 octobrie 2005 şi Castravet c. Moldovei, §§ 7-14, 13 martie 2007).
b) Justificarea măsurii detenţiei provizorii
Curtea, făcând trimitere la principiile fundamentale care se degajă din jurisprudenţa sa (ex : Labita c. Italiei, Calmanovici c. României), în baza cărora se poate stabili caracterul rezonabil al măsurii detenţiei provizorii, a reamintit că art. 5 alin. 3 impune justificarea temeinică şi convingătoare a măsurii, chiar şi în situaţiile în care măsura a fost luată pe o perioadă foarte scurtă (a se vedea Shishkov c. Bulgariei, Belchev c. Bulgariei, Sarban c. Moldovei). O decizie motivată, arată Curtea, este aceea care poate convinge părţile că argumentele lor au fost ascultate (Sarban c. Moldovei, § 98).
In speţă, Curtea a reţinut că în data de 1 iulie şi 23 septembrie 2002, instanţa a dispus prelungirea măsurii fără a examina argumentele reclamantului.
In privinţa Incheierii din data de 23 septembrie 2002, Curtea a remarcat că Judecătoria Deva a justificat menţinerea măsurii prin complexitatea cauzei şi prin faptul că punerea în libertate a reclamantului ar prezenta pericol pentru ordinea publică şi ar putea influenţa administrarea probelor în cauză. Această motivare, arată Curtea, este prea succintă şi abstractă, limitându-se să menţioneze crieriile prevăzute de lege, fără a arăta cum a aplicat aceste crierii în cazul concret al reclamantului.
Nevoia de a asigura ordinea publică şi o bună desfăşurare a anchetei penale, sunt recunoscute de Curte ca motive care pot justifica menţinerea detenţiei provizorii (Letellier c. Frantei, 26 iunie 1991, § 39 si mutatis mutandis, Garycki c. Poloniei, § 48, 6 februarie 2007), totuşi, în speţă, Judecătoria Deva nu a furnizat nicio explicaţie pentru a justifica modul în care a ajuns la concluzia că punerea în libertate a reclamantului ar putea avea un impact negativ asupra societăţii şi ar împiedica bună desfăşurare a anchetei penale. Mai mult, instanţa nu a justificat măsura prin raportare la situaţia concretă a fiecărui inculpat ci a făcut aprecieri generale (a se vedea Calmanovici c. României, § 100 şi mutatis mutandis Dolgova c. Rusiei, § 49, 2 martie 2006).
Deasemenea, Curtea a mai remarcat că motivările sunt stereotipice, repetându-se de-a lungul timpului.
Asemenea motivări, arată Curtea, nu corespund exigenţelor art. 5 alin. 3 din Convenţie (Mansur c. Turciei, § 55 şi Svipsta c. Letoniei, § 109).
Curtea a reamintit şi că art. 5 alin. 3 din Convenţie, impune jurisdicţiilor naţionale ca în situaţiile în care analizează necesitatea prelungirii detenţiei provizorii să ia în calcul şi posibilitatea aplicării unor măsuri alternative prevăzute în legislaţia naţională.
In speţă însă, instanţele naţionale, deşi au fost sesizate cu o astfel de cerere, nu au indicat motivele pentru care o măsură alternativă nu ar fi fost pertinentă.
Curtea a concluzionat că au fost încălcate prevederile art. 5 alin. 3 din Convenţiei prin motivarea superficială a deciziilor de respingere a cererilor reclamantului de punere în libertate şi prin neluarea în calcul a posibilităţii aplicării unor măsuri alternative.

Referitor la încălcarea art. 5 alin. 4
Reclamantul s-a plâns de încălcarea art. 5 alin. 4 din Convenţie ca urmare a faptului că în data de 1 iulie şi 2 decembrie 2002, Judecătoria Deva a dispus menţinerea măsurii arestului preventiv, privându-l de posibilitatea de a contesta legalitatea măsurii.
Curtea, constatând că reclamantul a invocat încălcarea art. 5 alin. 4 din Convenţie doar în data de 4 martie 2003, a decis să analizeze pe fond doar măsurile dispuse după data de 4 septembrie 2002. In privinţa măsurilor dispuse înainte de această dată, Curtea a arătat că nu se poate pronunţa, ca urmare a faptului că a fost depăşit termenul de 6 luni, prevăzut de art. 35 din Convenţie pentru sesizarea Curţii.
Curtea a reamintit principiile generale de aplicare ale art. 5 alin. 4 din Convenţie, arătând că acest text nu impune existenţa unei căi de atac împotriva deciziilor instanţelor prin care se dispune luarea sau menţinerea măsurii detenţiei provizorii dar dacă un stat prevede o astfel de cale de atac, atunci trebuie să asigure şi în căile de atac aceleaşi garanţii procesuale ca şi în primă instanţă (Toth c. Austriei, § 84). Deasemenea Curtea a mai arătat că în procedura verificării necesităţii prelungirii detenţiei provizorii trebuie să existe garanţii suplimentare (Van Thuil c. Tările de Jos (dec.), 9 decembrie 2004) iar decizia trebuie dată în termen scurt pentru a asigura punerea în libertate imediată dacă măsura se dovedeşte a fi ilegală (Baranowski c. Poloniei, § 68).
La fel ca toate celelalte dispozitii ale Convenţiei şi ale protocoalelor adiţionale, şi art. 5 alin. 4, trebuie interpretat într-o manieră care să asigure protejarea concretă şi efectivă a drepturilor şi nu doar o protecţie pur teoretică şi iluzorie (a se vedea, printre multe altele Artico c. Italiei).
Prima garanţie fundamentală care decurge firesc din preveedrile art. 5 alin. 4 din Convenţie, este dreptul celui în cauză de a fi ascultat efectiv de judecătorul sesizat cu soluţionarea contestaţiei împotriva măsurii detenţiei. Judecătorul nu este obligat să analizeze în profunzime fiecare argument dar nu poate omite să analizeze faptele concrete invocate de persoana arestată preventiv şi care sunt susceptibile de a arunca o umbra de îndoială asupra « legalităţii » privării de libertate (Nikolova c. Bulgariei, § 61)
In speţă, Curtea a înlăturat argumentul Guvernului, potrivit căruia în dreptul intern nu ar fi fost prevăzută o cale de atac, reţinând că Judecătoria Deva a arătat că măsura putea fi contestată odată cu fondul. Prin urmare, s-a recunoscut existenţa unei căi de atac în dreptul intern.
In continuare, analizând încheierile din data de 23 septembrie, 21 octombrie, 4 noiembrie şi 2 decembrie 2002, Curtea a constatat că Judecătoria Deva s-a pronunţat asupra menţinerii măsura arestării preventive şi a respins şi cererile de punere în libertate formulate de reclamant, fără a-i asigura exercitarea unei căi de atac care să poată fi soluţionată într-un termen scurt iar deciziile de menţinere a măsurii au fost fie nemotivate, fie motivate superficial.
Faţă de aceste constatări, Curtea a concluzionat că aceste hotărâri nu sunt compatibile cu prevederile art. 5 alin. 4 şi nu corespund exigenţelor unui control judiciar efectiv a măsurii detenţiei luate în cauză.
Mai mult, desi reclamantul a contestat în apel modul în care s-a analizat în primă instanţă legalitatea măsurii detenţiei provizorii, Tribunalul Hunedoara nu a examinat aceste motive iar decizia tribunalului a fost dată după patru luni şi două săptămâni de la data la care s-a pronunţat Judecătoria Deva.
Curtea a decis că a fost încălcat art. 5 alin. 4, reclamantul nebeneficiind de o cale de atac care să corespunda exigenţelor acestui text din Convenţie.

Aplicarea art. 41 din Convenţie

Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantului suma de 3.000 Euro daune morale şi suma de 150 Euro cheltuieli de judecată.

Durata excesiva a procedurii. Suspendarea cauzei. Principiul bunei administrari a justitiei. Termene lungi la ICCJ. Litigiu între particulari.

2009-03-31T20:37:00.004+03:00

In cauza Ciovică c. României (cererea nr. 3076/02, hotărârea din data de 31.03.2009), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie, prin nerespectarea dreptului la judecată într-un termen rezonabil.

In speţă, Curtea, luând în calcul doar perioada de după 20 iunie 1994 (data recunoaşterii dreptului la recurs individual de către România), până în data de 21 iunie 2001, când s-a pronunţat instanţa supremă in procedura interna, a constatat că procedura judiciară a durat şapte ani, pentru două grade de jurisdicţie (în realitate procedura a durat însă mai mult, acţiunea fiind introdusă în 7 mai 1993).

Această durată excesivă a procedurii a fost determinată, în principal, de suspendarea cauzei, până la soluţionarea irevocabilă, într-o procedură separată, a unei alte cauze şi de termenele foarte lungi pentru care s-a amânat cauza la instanţa supremă (între patru şi şapte luni).
Referitor la suspendare, Curtea a arătat că art. 6 din Convenţiei impune soluţionarea cauzei cu celeritate dar, în acelaşi timp, consacră şi principiul unei bune administrări a justiţiei (Boddaert c. Belgique, hotărârea din 12 octombrie 1992, § 39). Un sistem de drept care permite suspendarea soluţionării unei proceduri până la soluţionarea alteia, referitoare la aceleaşi fapte sau la fapte conexe, nu contravine în sine exigenţelor art. 6 din Convenţie (a se vedea Djangozov c. Bulgariei, nr. 45950/99, § 38, 8 iulie 2004, şi Todorov c. Bulgariei, nr. 39832/98, § 48, 18 ianuarie 2005).
Pentru a determina caracterul rezonabil al măsurii suspendării, trebuie ţinut cont de miza cauzei. Astfel, dacă suspendarea procedurii are un impact negativ asupra reclamantului, trebuie urmărită desfăşurarea procedurii în favoarea căreia s-a suspendat cauza, de către instanţa care a decis suspendarea (a se vedea Boddaert, citată mai sus, § 38, Pedersen şi Pedersen c. Danemarca, nr 68693/01, § 46, 14 octombrie 2004, et Tibbling c. Suediei, nr. 59129/00, § 32, 11 octombrie 2005).
In cauză, Curtea a constatat că din încheierile de şedinţă, suspendarea procedurii a fost dispusă de mai multe ori de catre Curtea de Apel Braşov, începând cu data de 3 mai 1994, până în data de 22 iunie 1998. Soluţionarea celei de-a doua proceduri, în favoarea căreia s-a dispus suspendarea, s-a întins pe o perioadă mare de timp, din motive imputabile autorităţilor judiciare (cauza a fost casată cu trimitere spre rejudecare, pentru lipsa de procedură cu statul).
După redeschiderea procedurii principale, cauza a fost amânată de patru ori, pe o perioadă totală de doi ani, pentru nelegala citare a părţilor.

In plus, Curtea a remarcat că instanţa supremă a stabilit termene la intervale foarte mari de timp (între patru şi şapte luni) iar Guvernul nu a oferit explicaţii cu privire la acordarea acestor termene, în mod vădit excesiv de lungi.
Curtea a înlăturat apărarea Guvernului în sensul că volumul de activitate este foarte mare la instanţa supremă, arătând că art. 6 din Convenţie, impune statelor membre să-şi organieze activitatea judiciară, în aşa fel încât să răspundă exigenţelor acestui text (a se vedea, printre altele Süßmann c. Germaniei, hotărarea din 16 septembre 1996, § 55).
Faţă de aceste constatări, Curtea a decis că în speţă, durata procedurii litigioase a fost excesivă şi nu a răspuns exigenţelor art. 6 din Convenţie, în privinţa dreptului la judecată într-un termen rezonabil.

Reclamanta a invocat şi încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr.1, ca urmare a anulării de către instanţele judecătoreşti a ordinului prefectului prin care i s-a constituit dreptul de proprietate asupra unui teren.
Curtea a reamintit că, potrivit jurisprudenţei sale constante, reglementările prin care un particular este obligat să cedeze un bun altui particular, nu intră sub incidenţa Convenţiei, cu excepţia situaţiilor în care, dintr-un motiv sau altul, ar putea fi angajată răspunderea statului, şi, în special, atunci când procedura este arbitrară şi inechitabilă (H. c. Regatul-Unit, nr. 10000/82, decizia de la Comisiei din 4 iulie 1983, Uthke c. Poloniei (dec.), nr. 48684/99, 28 septembrie 2000, şi S.Ö., A.K., Ar.K. c. Turciei (dec..), nr. 31138/96, 14 septembrie 1999).
In spetă, acţiunea în anularea ordinului prefectului din data de 19 octombrie 1992, introdusă de terţi împotriva reclamantei, apare mai degrabă ca un litigiu între particulari, referitor la probleme de ordin succesoral, care nu angajează, în sine, responsabilitatea statului pe terenul art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, a contrario, Toşcuţă şi alţii c. României, nr. 36900/03, § 38, în care, Curtea a constatat că anularea titlului de proprietate al reclamanţilor, a fost justificată exclusiv pe fapte imputabile autorităţilor).
Procedura judiciară internă a fost apreciată de Curte ca fiind echitabilă şi nu au fost identificate elemente de arbitrariu.
In concluzie, Curtea a decis că nu a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1.

Aplicarea art. 41 din Convenţie

Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantei suma de 2.400 Euro daune morale şi suma de 500 Euro cheltuieli de judecată.

Ilic c. României. Taxă de timbru calculată fără a se ţine cont de situaţia concretă a reclamantei sau de veniturile acesteia

2009-03-31T20:34:00.001+03:00

In cauza Ilic c. României (cererea nr. 26061/03, hotărârea din 31.03.2009), Curtea, mergând pe linia deja stabilită prin hotărârile date în cauzele Weissman şi alţii c. României (decizia din 28 septembrie 2004 şi hotărârea din data de 24 mai 2006), Iorga c. României, hotărârea din 25 ianuarie 2007, Larco şi alţii c. României, hotărârea din 11 octombrie 2007, Beian c. României (nr. 2), hotărârea din 7 februarie 2008, Rusen c. României, hotărârea din 8 ianuarie 2009, a condamnat România pentru încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie ca urmare a faptului că reclamantei i s-a anulat recursul pentru neplata taxei de timbru în cuntum de 2.236.000 lei, calculată sub forma de cotă procentuală din valoarea în litigiu, fără a se ţine cont de situaţia concretă a reclamantei sau de veniturile acesteia (singurele venituri ale reclamantei proveneau din pensia lunară de 1.200.000 lei ).

Aplicarea art. 41 din Convenţie

Curtea a reamintit că potrivit jurisprudenţei sale, atunci când se constată încălcarea art. 6 din Convenţie, reclamantul trebuie respus, pe cât posibil, în situaţia în care s-ar fi aflat dacă ar fi fost respectate exigenţele acestui text (Sejdovic c. Italiei [GC], nr. 56581/00, § 126, CEDO 2006-..., Lungoci c. României, nr. 62710/00, §§ 55 şi 56, 26 ianuarie 2006, Perlala c. Greciei, nr. 17721/04, § 35, 22 februarie 2007, Sfrijan c. României, nr. 20366/04, § 48, 22 noiembrie 2007).
In speţă, art. 322 pct. 9 din Codul de pr. civilă, permite revizuirea procedurii în plan intern, atunci când Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale (Sfrijan c. Românie, § 48).
Faţă de acestă situaţie, Curtea a apreciat că modalitatea cea mai potrivită pentru remedierea situaţiei, este redeschiderea procedurii interne, la cererea reclamantei şi a respins cererea de acordare a despăgubirilor.

Teţu c. României. Satisfacţie echitabilã. Imobil instrainat de statul neproprietar.

2009-03-31T20:30:00.003+03:00

Cauza Teţu c. României (cererea nr. 10108/02, hotãrârea din 31.03.2009) –satisfacţie echitabilã

Printr-o hotărâre din data de 7 februarie 2008 (hotărârea principală) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1, ca urmare a vânzării de către statul român, a unui apartament, pentru care a fost confirmat dreptul de proprietate al reclamantului, printr-o hotărâre irevocabilă.
Curtea a apreciat că problema aplicării art. 41 din Convenţie nu era în stare de judecată, motiv pentru care a invitat Guvernul şi reclamantul să trimită observaţii scrise şi să-i aducă la cunoştinţă, în termen de şase luni, orice acord la care ar ajunge.
Prin hotãrârea din 31.03.2009, Curtea constatând că restituirea imobilului ar pune reclamantul, pe cât posibil, într-o situaţie similară celei în care s-ar fi aflat dacă ar fi fost respectate cerinţele art. 1 din Protocolul nr. 1, motiv pentru care a obligat statul român să restituie imobilul, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, sau, în cazul în care nu va restitui imobilul, în acelaşi interval de trei luni, să achite reclamantului suma de 55.000 Euro cu titlu de daune materiale.
In plus, Curtea a obligat Statul Român să achite reclamantului suma de 3.000 Euro cu titlu de daune morale.