Contraventie. Acuzatie penala.3 criterii alternative.Lipsa gravităţii sancţiunii nu are o relevanta deosebita si nu exclude caracterul penal.

DECIZIE cu privire la admisibilitatea cererii nr. 40301/04 formulata de Ioan POP c. României

Reclamantul s-a plâns de caracterul inechitabil al procedurii judiciare având ca obiect anularea unui proces-verbal prin care i s-a aplicat o amenda contraventionala de 2 000 000 lei vechi (aproximativ 50 EUR) pentru incalcarea art. 89 lit. f) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice si s-a dispus suspendarea permisului de conducere pentru o durata de 90 de zile.

Curtea a decis ca acuzatia adusa reclamantului are caracter penal (paragr. 27).

Astfel arata Curtea, pentru a decide daca o acuzatie are sau nu caracter penal, este necesar să se ia în considerare trei criterii:

• 
  
  încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislaţia naţională;



• 
  
  caracterul propriu-zis al măsurii
  


• 
  
  caracterul şi gravitatea „sancţiunii”
  

Aceste trei criterii sunt alternative, nu cumulative. Acest fapt nu împiedică însa adoptarea unei abordări cumulative în cazul în care analiza separată a fiecărui criteriu nu permite desprinderea unei concluzii clare referitoare la existenţa unei „acuzaţii în materie penală (parag. 22).

In speta, referitor la primul dintre aceste criterii, Curtea a remarcat că în dreptul intern fapta intră sub incidenţa legislaţiei privind contravenţiile şi că a fost scoasă din sfera dreptului penal dar ca indicaţiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă.

Referitor la al doilea criteriu, Curtea a constatat că:

• 
  
  amenda şi suspendarea permisului de conducere au fost aplicate reclamantului în temeiul dispoziţiilor legale generale care se aplicau tuturor cetăţenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice

• 
  
  amenda nu este regementata ca o compensaţie pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru cu scop preventiv.

În consecinţă, arata Curtea, caracterul general al normei şi scopul sancţiunilor, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenţie avea, în conformitate cu art. 6 din Convenţie, un caracter penal.

Referitor la al treilea criteriu, Curtea a retinut că:

• 
  
  niciun element din dosar nu poate sugera că suspendarea permisului de conducere al reclamantului a avut consecinţe grave pentru acesta


• 
  
  amenda nu putea fi înlocuită cu o pedeapsă privativă de libertate pe motiv de neplată (a se vedea, pe de altă parte, Anghel, paragr. 52)


• 
  
  reprezenta valoarea minimă prevăzută de legea privind regimul contravenţiilor.
  
  

Lipsa gravităţii sancţiunilor, arata Curtea nu exclude însa caracterul penal (a se vedea Öztürk, parag. 21, paragr.. 54 şi Huseyin Turan, paragr. 20).

Plângerea reclamantului a fost declarată totuşi inadmisibilă pentru următoarele motive:

• 
  
  Instanţele interne au permis reclamantului sa prezinte dovezi în sprijinul afirmaţiilor sale, iar faptul ca nu a administrat dovezi prin care sa inlature prezumtia le legalitate si validitate a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, insotit de fotografiile prezentate de politie, nu face ca procedura judiciara sa fie inechitabila.





• 
  
  Prezumtiile de fapt şi de drept funcţionează în orice sistem juridic. Convenţia nu interzice astfel de prezumţii în principiu. Cu toate acestea, convenţia obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite rezonabile, ţinând seama de gravitatea mizei si prezervand drepturile apărării (a se vedea, în acest sens, Salabiaku c. Franţei, 7 octombrie 1988, parag. 28, , precum şi Anghel, parag. 60).





• 
  
  In speta:
  

-Amenda aplicată reclamantului era de 50 de euro şi nu putea fi înlocuită cu o pedeapsă privativă de libertate în caz de neplată (a se vedea pe de altă parte, Anghel, citată paragr.. 52). De asemenea, nu există dovezi în dosar că suspendarea permisului de conducere al reclamantului a avut consecinţe grave pentru acesta.

-Instanţele interne au audiat declaraţiile reclamantului şi i-au permis să prezinte dovezi în sprijinul afirmaţiilor sale dar acesta nu a solicitat să se audieze martori si nu a cerut nici permisiunea de a prezenta alte dovezi în sprijinul declaraţiei sale că maşina din fotografiile poliţiei era alta decât cea proprie deoarece nu avea portbagaj.

Curtea a concluzionat că reclamantul nu pare să fi fost pus într-o poziţie dezavantajată în raport cu cea a autorităţilor doar pentru simplul motiv că regimul juridic intern aplicabil cu privire la contravenţii era diferit de cel al răspunderii penale De asemenea, autorităţile interne implicate în prezenta cauză şi-au exercitat competenţa de evaluare prin hotărâri motivate în baza dovezilor prezentate de părţile compărute în faţa lor şi astfel s-au încadrat în limitele stabilite la art. 6.

Traducerea in limba romana a deciziei:

http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=9503