In luna iunie 2009 Curtea Europena a Drepturilor Omului a făcut publice 19 hotărâri împotriva României. Valoarea totală a despăgubirilor pe care trebuie să le plătească statul român este de 596.438 Euro.
1. Codarcea c. României. Ineficienţa procedurilor judiciare interne pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o serie de erori medicale comise într-un spital public.
In cauza Codarcea c. României (cererea nr. 31675/04, hotărârea din 2 iunie 2009), Curtea a decis cu unanimitate de voturi că a fost încălcat art. 6 alin. 1 din Convenţie sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil şi cu şase voturi contra unu, că a fost încălcat art. 8 din Convenţie, ca urmare a ineficienţei procedurilor judiciare interne angajate de reclamantă pentru a obţine repararea prejudiciului foarte grav, cauzat printr-o serie de erori medicale comise într-un spital public.
Statul român a fost obligat la plata de despăgubiri în valoare de 20.000 Euro.
2. In cauza Czaran şi Grofcsik c. României (cererea nr. 11388/06, hotărârea din 03.06. 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, ca urmare a neacordării de despăgubiri pentru un imobil trecut în proprietatea statului în anul 1947.
Dreptul reclamanţilor deşi nu fusese recunoscut prin dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti, a fost confirmat în motivările hotărârilor prin care li se respinseseră acţiunile dar se reţinuse că terenurile au fost preluate de stat fără titlu valabil.
Curtea a constatat, la fel ca şi în cauzele Viaşu c. României, Faimblat c. României, Katz c. României, Denes c. României şi Elias c. României existenţa unor deficienţe structurale, arătând că statul trebuie să adopte în cel mai scurt termen, măsurile legislative, administrative şi bugetare necesare pentru a se asigura că procedura reglementată de legile reparatorii (în prezent Legea nr. 10/2001 şi Legea 247/2005) funcţionează coerent, accesibil, rapid şi previzibil.
Curtea a obligat statul să achite reclamanţilor suma de 151.000 Euro daune materiale şi 2.000 Euro daune morale
3. Draica c. României. Satisfacţie echitabilă.
In cauza Draica c. României (cererea nr. 35102/02) prin hotărârea din data de 3 iunie 2008 (hotărârea principală) Curtea, constatând că au fost emise două titluri de proprietate pentru a acelaşi teren a decis că a fost încălcat art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie.
Referitor la daunele pretinse de reclamant Curtea a invitat Guvernul şi reclamantul să-i comunice în scris observaţiile cu privire la această problemă, şi să o informeze în legătură cu orice acord la care ar ajunge, în termen de trei luni de la rămânerea definitivă a hotărârii Curţii.
In data de 13 octombrie 2008 reclamantul a informat Curtea că printr-o hotărâre irevocabilă în data de 24 ianuarie 2007, a fost respinsă acţiunea vecinilor săi R.E şi R.C. având ca obiect anularea titlului său de proprietate iar printr-o hotărâre irevocabilă în data de 2 septembrie 2008 s-a admis cererea reclamantului împotriva vecinilor, având ca obiect delimitarea terenurilor şi s-a respins cererea faţă de comisia locală. R.E şi R.C. au formulat o contestaţie în anulare împotriva acestei din urmă hotărâri, cauza fiind pe rolul instanţelor interne.
Prin hotărârea din data de 2 iunie 2009, Curtea a obligat statul român să plătească reclamantului suma de 3000 Euro daune morale si 250 Euro cheltuieli de judecată.
4. Enyedi c. României. Vânzarea de către statul neproprietar. Durata rezonabilă
In cauza Enyedi c. României (cererea nr. 32211/02, hotărârea din 02.06. 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, ca urmare a vânzării de către stat a unui apartament, în privinţa căruia instantele naţionale au recunoscut indirect dreptul de proprietate al reclamantului.
Curtea a reamintit că potrivit jurisprudenţei sale, vânzarea de către stat a bunului altuia, terţilor de bună credinţă, chiar anterioară confirmării în justiţie printr-o hotărâre definitivă a dreptului de proprietate, se analizează ca o privare de proprietate. O astfel de privare combinată cu absenţa totală a unei indemnizaţii contravine prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Străin şi alţii c. României, 21 iulie 2005, cererea nr. 57.001/00, §§ 39, 43 şi 59, Porteanu c. României, cererea nr. 4596/03, § 36, 16 februarie 2006).
In speţă nu s-a expus niciun fapt şi nu s-a adus niciun argument care să poată duce la o concluzie diferită în prezenta cauză.
Curtea a constatat şi încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil.
Statul a fost obligat să plătească succesorilor reclamantului (decedat în cursul procedurii) 30.000 Euro daune materiale.
5. In cauza Glatz c. României (cerererea nr. 15269/03, hotărârea din 2 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, obligând Statul român să restituie reclamantului Alexandru Mihai Glatz un apartament şireclamanţilor Alexandru Mihai Glatz, Bogdan-Nicolae Alexandru, Ioana-Cezara Nadrag şi d-nei Anca Eufrosina Elena Popescu, moştenitoarea reclamantei Sanda-Iuliana Florescu, decedată în cursul procedurii, un alt apartament, ambele apartamente naţionalizate în timpul regimului comunist.
In speţă s-a recunoscut caracterul nelegal al naţionalizări prin hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Curtea a constatat, la fel ca şi în cauzele Viaşu c. României, Faimblat c. României, Katz c. României, Denes c. României şi Elias c. României existenţa unor deficienţe structurale, arătând că statul trebuie să adopte în cel mai scurt termen, măsurile legislative, administrative şi bugetare necesare pentru a se asigura că procedura reglementată de legile reparatorii (în prezent Legea nr. 10/2001 şi Legea 247/2005) funcţionează coerent, accesibil, rapid şi previzibil.
Curtea a dispus ca cazul în care nu va fi posibilă restituirea să achite primului reclamant suma de 95.000 Euro (pentru un apartament) şi tuturor reclamanţilor, suma de 75.000 Euro pentru celălalt apartament, cu titlul de daune materiale şi, indiferent de modul în care se va executa obligaţia de despăgubire materială, să achite reclamanţilor suma de 4000 Euro daune morale şi 500 Euro cheltuieli de judecată (reclamanţii cerusera cheltuieli de judecată de 5192 Euro).
In speţă, imobilele fuseseră vândute chiriaşilor iar instanţele naţionale au constatat că aceştia au fost cumpărători de bună credinţă.
6. In cauza Groza şi Marin c. României (cererea nr. 21246/03, hotărârea din 2 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, obligând statul român să achite reclamantei Eugenia Marin şi d-nei Maria Groza moştenitoarea reclamantului Romulus Groza, decedat în cursul procedurii câte 5500 Euro reprezentând daune materiale şi câte 700 Euro reprezenând cheltuieli de judecată.
Curtea a reţinut că statul român, prin autorităţile de specialitate, nu a depus toate eforturile necesare, pentru executarea integrală şi rapidă a hotărârilor judecătoreşti prin care se reconstituise dreptul de proprietate în favoarea reclamanţilor, în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991.
7. In cauza Silviu Marin c. României (cererea nr. 35482/06, hotărârea din 2 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a faptului că instanţele interne, aplicând o lege care a fost adoptată ulterior, au constatat nulitatea abolută a unor acte administrative prin care reclamantului i se atribuise un teren pentru a edifica o casă, după ce acesta edificase construcţiile.
Guvernul s-a apărat invocând faptul că reclamantul foloseşte şi în prezent terenul pe care şi-a edificat construcţiile şi că are posibilitatea să solicite concesionarea terenului în temeiul art. 13 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 50/2991.
Curtea a rezervat problema despăgubirilor invitând Guvernul şi reclamantul să prezinte observaţii scrise în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii şi să o informeze în legătură cu un eventual acord la care ar ajunge.
8. In cauza Soare c. României (cererea nr. 72430/01, hotărârea din 16 iunie 2009, Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie, sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil şi art. 13 din Convenţie pentru inexistenţa unei căi eficiente pentru a contesta durata procedurii.
Curtea a obligat statul român să achite reclamantului suma de 4.000 Euro daune morale.
Perioada luată în calcul de Curte a început în data de 4 februarie 1997 când reclamantul a fost audiat de poliţie şi reţinut 24 de ore şi s-a finalizat în data de 29 octombrie 2003, când reclamantului i s-a comunicat soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
In total procedura a durat şase ani şi opt luni.
9. In cauza Vişan c. României (cererea nr. 5181/04, hotărârea din 23 iunie), Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, obligând statul român să achite reclamantului suma de 8828 Euro reprezentând daune materiale şi 1000 Euro daune morale.
In speţă, fosta Curte Supremă de Justiţie, admiţând un recurs în anulare, a desfiinţat o hotărâre judecătoresacă favorabilă reclamantului.
10. In cauza Athanasiu Marshall c. României (cererea nr. 21305/05, hotărârea din 23 iunie), Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, obligând statul român să achite reclamantului suma de 150.000 Euro reprezentând daune materiale, 2.000 Euro daune morale şi 460 Euro cheltuieli de judecată.
In speţă, reclamantului i se respinseseră acţiunile prin care solicitase împreună cu sora sa, anularea contractelor de vânzare cumpărare a două apartamente naţionalizate. In considerentele hotărârilor se reţinuse însă caracterul nelegal al naţionalizărilor.
11. In cauza Babei şi Clucerescu c. României (cererea nr. 27444/03, hotărârea din 23 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, ca urmare a nepunerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantului Paul Babei.
In speţă, reclamantului Paul Babei i s-a recunoscut printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă dreptul de a i se vinde un apartament în care a locuit tatăl celor doi reclamanţi, în calitate de chiriaş.
Acest apartament a fost însă închiriat de către Primăria Suceava, după decesul tatălui reclamanţilor şi apoi vândut altei persoane.
Instanţele interne au reţinut că atât contractul de închiriere cât şi cel de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu o terţă persoană, cu încălcarea legislaţiei în vigoare.
In cauză nu s-a formulat nicio cerere de despăgubiri în termenul stabilit de Curte.
12. In cauza Paula Constantinescu c. României (cererea nr. 28976/03, hotărârea din 23 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, ca urmare a nepunerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantei.
Curtea nu s-a pronuntat cu privire la despăgubiri, invitând părţile să soluţioneze problema pe cale amiabilă şi să comunice în termen de 3 luni, întelegerea la care au ajuns sau să comunice observaţii scrise cu privire la această problemă.
13. In cauza Brumărescu c. României, nr. 2 (cererea nr. 28106/03, hotărârea din 23 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art.1 din Protocolul adiţional nr. 1 ca urmare a imposibilităţii reclamantului de a utliliza timp de aproximativ opt ani, sau de a încasa chirie pentru un imobil închiriat de statul neproprietar.
Statul român a fost obligat să plătească reclamantului despăgubiri în valoare totală de 12.000 Euro.
Cauza este similară cauzei Radovici şi Stănescu c. României cererile nr. 68479/01, 71351/01 şi 71352/01 conexate, hotărârea din 2 noiembrie 2006).
14. In cauza Artimenco c. României (cererea nr. 12535/04, hotărârea din 30 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 3 din Convenţie şi a obligat statul român să plătească reclamantei suma de 2500 Euro reprezentând daune morale si 500 Euro cheltuieli de judecată.
Curtea a calificat ca tratamente degradate, condiţile de detenţie ale reclamantei, în special suprapopularea celulei, faptul că la Penitenciarul Târgusoru Nou, iarna, reclamanta era nevoită să facă duş într-o altă clădire, exterioară celei în care era deţinută şi era transportată la sedinţele de judecată fără a i se asigura hrana.
15. In cauza Viorel Burzo c. României (cererile nr. 75109/01 şi 12639/02, hotărârea din 30 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 3, art. 5 alin. 3 şi art. 8 din Convenţie şi a obligat statul român să plătească reclamantului suma de 10.000 Euro reprezentând daune morale si 1.500 Euro cheltuieli de judecată.
Curtea a constatat încălcarea art. 3 din Convenţie datorită condiţiilor în care a fost deţinut reclamantul în Penitenciarul Cluj şi în Penitenciarul Jilava, încălcarea art. 5 alin. (3) datorită întârzierii cu care reclamantul a fost prezentat în faţa instanţei (19 zile) şi încălcarea art. 8, sub două aspecte, respectiv pentru că la data faptelor, în dreptul intern, nu existau suficiente garanţii pentru a asigura un nivel minim de protecţie cu privire la interceptarea convorbirilor telefonice şi pentru că reclamantului, condamnat pentru trafic de influenţă, i-au fost interzise automat drepturile părinteşti, deşi această infracţiune nu avea nicio legătură cu problema autorităţii parentale.
Reclamantul s-a plâns şi de încălcarea dreptului la un proces echitabil ca urmare a folosirii ca probe a îngregistrărilor convorbirilor telefonice pe care le-a avut cu G.L. şi cele dintre V.A. şi terţe persoane şi încălcarea prezumţiei de nevinovătie ca urmare a declaraţiilor procurorului care instrumenta cauza, făcute în cadrul unei conferinţe de presă, înainte de a se dispune arestarea sa şi datorită popularizării excesive a cazului, înainte de a fi fost judecat definitiv .
Curtea a respins aceste cereri, reţinând ca ancheta autorităţilor a început în baza declaraţiei date de V.A, urmată de declaraţiile date de G.L. şi G.M. şi nu în baza înregistrărilor la care se referă reclamantul, care nu au fost singurele probe în baza cărora s-a dispus condamnarea acestuia.
Curtea a remarcat că în speţă se justifica interesul deosebit al presei şi comentariile severe, având în vedere poziţia pe care o ocupa reclamantul fost judecător, preşedinte al secţiei penale în cadrul Curţii de Apel Cluj şi acuzaţiei care i se aducea cu privire la săvârşirea de fapte de corupţie
Referitor la declaraţiile procurorului, Curtea a constatat că nu s-a făcut dovada că s-ar fi făcut afirmaţii cu privire la vinovătia reclamantului dar chiar şi în acest caz exista posibilitatea că afirmaţiile să fi fost în realitate doar o modalitate de exprimare a faptului că existau probe suficiente care să justifice începerea urmăririi penale.
In plus, Curtea a mai reţinut că instanţele fiind formate din judecători de profesie, care, spre deosebire de membrii curţilor cu juri, au experienţă şi pregătire profesională care le permite să soluţioneze cauzele fără a fi influenţaţi de elemente exterioare procedurii judiciare, nu se poate reţine că popularizarea cauzei ar fi putut influenţa în vreo formă soluţia instanţelor naţionale.
16. In cauza Daniel Constantin c. României (cererea nr. 17034/03, hotărârea din 30 iunie 2009), Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin.1 din Convenţie, obligând statul român să achite recalamantului daune morale în cuantum de 3000 Euro
In speţă, reclamantului i s-a anulat ca netimbrată acţiunea având ca obiect obligarea statului reprezentat prin Ministerul Finanţelor la plata de daune materiale şi morale.
Taxa de timbru în cuantum de 25.645.000 lei vechi, a fost calculată în cotă procentuală, fără a se ţine cont de situaţia concretă a reclamantului, respectiv că nu realiza niciun fel de venituri şi fusese obligat şi la plata unei pensii de întreţinere.
17. In cauza Octavian Popescu c. României (cererea nr. 20589/04, hotărârea din 30 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, reţinând că statul român, prin autorităţile de specialitate, nu a depus toate eforturile necesare, pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantului.
Curtea a rezervat problema despăgubirilor invitând Guvernul şi reclamantul să prezinte observaţii scrise în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii şi să o informeze în legătură cu un eventual acord la care ar ajunge.
18. In cauza Priotese c. României (cererea nr. 2916/04, hotărârea din 30 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, reţinând că statul român, prin autorităţile de specialitate, nu a depus toate eforturile necesare, pentru punerea în executare rapidă a unor hotărâri judecătoreşti favorabile reclamanţilor.
Curtea a obligat statul român să ahite fiecărui reclamant câte 600 Euro, reprezentând daune morale.
Judecătorii Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra şi Ann Power au formulat opinie separată.
19. In cauza Schmidt c. României (cererea nr. 28777/03, hotărârea din 30 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art.1 din Protocolul adiţional nr. 1 ca urmare a imposibilităţii reclamantului de a utliliza timp de mai mult de trei ani, sau de a încasa chirie pentru un imobil închiriat de statul neproprietar.
Statul român a fost obligat să plătească reclamantului despăgubiri în valoare totală de 5.000 Euro, despăgubiri şi suma de 1800 Euro cheltuieli de judecată.
Cauza este similară cauzei Radovici şi Stănescu c. României cererile nr. 68479/01, 71351/01 şi 71352/01 conexate, hotărârea din 2 noiembrie 2006).
1. Codarcea c. României. Ineficienţa procedurilor judiciare interne pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o serie de erori medicale comise într-un spital public.
In cauza Codarcea c. României (cererea nr. 31675/04, hotărârea din 2 iunie 2009), Curtea a decis cu unanimitate de voturi că a fost încălcat art. 6 alin. 1 din Convenţie sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil şi cu şase voturi contra unu, că a fost încălcat art. 8 din Convenţie, ca urmare a ineficienţei procedurilor judiciare interne angajate de reclamantă pentru a obţine repararea prejudiciului foarte grav, cauzat printr-o serie de erori medicale comise într-un spital public.
Statul român a fost obligat la plata de despăgubiri în valoare de 20.000 Euro.
2. In cauza Czaran şi Grofcsik c. României (cererea nr. 11388/06, hotărârea din 03.06. 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, ca urmare a neacordării de despăgubiri pentru un imobil trecut în proprietatea statului în anul 1947.
Dreptul reclamanţilor deşi nu fusese recunoscut prin dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti, a fost confirmat în motivările hotărârilor prin care li se respinseseră acţiunile dar se reţinuse că terenurile au fost preluate de stat fără titlu valabil.
Curtea a constatat, la fel ca şi în cauzele Viaşu c. României, Faimblat c. României, Katz c. României, Denes c. României şi Elias c. României existenţa unor deficienţe structurale, arătând că statul trebuie să adopte în cel mai scurt termen, măsurile legislative, administrative şi bugetare necesare pentru a se asigura că procedura reglementată de legile reparatorii (în prezent Legea nr. 10/2001 şi Legea 247/2005) funcţionează coerent, accesibil, rapid şi previzibil.
Curtea a obligat statul să achite reclamanţilor suma de 151.000 Euro daune materiale şi 2.000 Euro daune morale
3. Draica c. României. Satisfacţie echitabilă.
In cauza Draica c. României (cererea nr. 35102/02) prin hotărârea din data de 3 iunie 2008 (hotărârea principală) Curtea, constatând că au fost emise două titluri de proprietate pentru a acelaşi teren a decis că a fost încălcat art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie.
Referitor la daunele pretinse de reclamant Curtea a invitat Guvernul şi reclamantul să-i comunice în scris observaţiile cu privire la această problemă, şi să o informeze în legătură cu orice acord la care ar ajunge, în termen de trei luni de la rămânerea definitivă a hotărârii Curţii.
In data de 13 octombrie 2008 reclamantul a informat Curtea că printr-o hotărâre irevocabilă în data de 24 ianuarie 2007, a fost respinsă acţiunea vecinilor săi R.E şi R.C. având ca obiect anularea titlului său de proprietate iar printr-o hotărâre irevocabilă în data de 2 septembrie 2008 s-a admis cererea reclamantului împotriva vecinilor, având ca obiect delimitarea terenurilor şi s-a respins cererea faţă de comisia locală. R.E şi R.C. au formulat o contestaţie în anulare împotriva acestei din urmă hotărâri, cauza fiind pe rolul instanţelor interne.
Prin hotărârea din data de 2 iunie 2009, Curtea a obligat statul român să plătească reclamantului suma de 3000 Euro daune morale si 250 Euro cheltuieli de judecată.
4. Enyedi c. României. Vânzarea de către statul neproprietar. Durata rezonabilă
In cauza Enyedi c. României (cererea nr. 32211/02, hotărârea din 02.06. 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, ca urmare a vânzării de către stat a unui apartament, în privinţa căruia instantele naţionale au recunoscut indirect dreptul de proprietate al reclamantului.
Curtea a reamintit că potrivit jurisprudenţei sale, vânzarea de către stat a bunului altuia, terţilor de bună credinţă, chiar anterioară confirmării în justiţie printr-o hotărâre definitivă a dreptului de proprietate, se analizează ca o privare de proprietate. O astfel de privare combinată cu absenţa totală a unei indemnizaţii contravine prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Străin şi alţii c. României, 21 iulie 2005, cererea nr. 57.001/00, §§ 39, 43 şi 59, Porteanu c. României, cererea nr. 4596/03, § 36, 16 februarie 2006).
In speţă nu s-a expus niciun fapt şi nu s-a adus niciun argument care să poată duce la o concluzie diferită în prezenta cauză.
Curtea a constatat şi încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil.
Statul a fost obligat să plătească succesorilor reclamantului (decedat în cursul procedurii) 30.000 Euro daune materiale.
5. In cauza Glatz c. României (cerererea nr. 15269/03, hotărârea din 2 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, obligând Statul român să restituie reclamantului Alexandru Mihai Glatz un apartament şireclamanţilor Alexandru Mihai Glatz, Bogdan-Nicolae Alexandru, Ioana-Cezara Nadrag şi d-nei Anca Eufrosina Elena Popescu, moştenitoarea reclamantei Sanda-Iuliana Florescu, decedată în cursul procedurii, un alt apartament, ambele apartamente naţionalizate în timpul regimului comunist.
In speţă s-a recunoscut caracterul nelegal al naţionalizări prin hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Curtea a constatat, la fel ca şi în cauzele Viaşu c. României, Faimblat c. României, Katz c. României, Denes c. României şi Elias c. României existenţa unor deficienţe structurale, arătând că statul trebuie să adopte în cel mai scurt termen, măsurile legislative, administrative şi bugetare necesare pentru a se asigura că procedura reglementată de legile reparatorii (în prezent Legea nr. 10/2001 şi Legea 247/2005) funcţionează coerent, accesibil, rapid şi previzibil.
Curtea a dispus ca cazul în care nu va fi posibilă restituirea să achite primului reclamant suma de 95.000 Euro (pentru un apartament) şi tuturor reclamanţilor, suma de 75.000 Euro pentru celălalt apartament, cu titlul de daune materiale şi, indiferent de modul în care se va executa obligaţia de despăgubire materială, să achite reclamanţilor suma de 4000 Euro daune morale şi 500 Euro cheltuieli de judecată (reclamanţii cerusera cheltuieli de judecată de 5192 Euro).
In speţă, imobilele fuseseră vândute chiriaşilor iar instanţele naţionale au constatat că aceştia au fost cumpărători de bună credinţă.
6. In cauza Groza şi Marin c. României (cererea nr. 21246/03, hotărârea din 2 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, obligând statul român să achite reclamantei Eugenia Marin şi d-nei Maria Groza moştenitoarea reclamantului Romulus Groza, decedat în cursul procedurii câte 5500 Euro reprezentând daune materiale şi câte 700 Euro reprezenând cheltuieli de judecată.
Curtea a reţinut că statul român, prin autorităţile de specialitate, nu a depus toate eforturile necesare, pentru executarea integrală şi rapidă a hotărârilor judecătoreşti prin care se reconstituise dreptul de proprietate în favoarea reclamanţilor, în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991.
7. In cauza Silviu Marin c. României (cererea nr. 35482/06, hotărârea din 2 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a faptului că instanţele interne, aplicând o lege care a fost adoptată ulterior, au constatat nulitatea abolută a unor acte administrative prin care reclamantului i se atribuise un teren pentru a edifica o casă, după ce acesta edificase construcţiile.
Guvernul s-a apărat invocând faptul că reclamantul foloseşte şi în prezent terenul pe care şi-a edificat construcţiile şi că are posibilitatea să solicite concesionarea terenului în temeiul art. 13 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 50/2991.
Curtea a rezervat problema despăgubirilor invitând Guvernul şi reclamantul să prezinte observaţii scrise în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii şi să o informeze în legătură cu un eventual acord la care ar ajunge.
8. In cauza Soare c. României (cererea nr. 72430/01, hotărârea din 16 iunie 2009, Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie, sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil şi art. 13 din Convenţie pentru inexistenţa unei căi eficiente pentru a contesta durata procedurii.
Curtea a obligat statul român să achite reclamantului suma de 4.000 Euro daune morale.
Perioada luată în calcul de Curte a început în data de 4 februarie 1997 când reclamantul a fost audiat de poliţie şi reţinut 24 de ore şi s-a finalizat în data de 29 octombrie 2003, când reclamantului i s-a comunicat soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
In total procedura a durat şase ani şi opt luni.
9. In cauza Vişan c. României (cererea nr. 5181/04, hotărârea din 23 iunie), Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, obligând statul român să achite reclamantului suma de 8828 Euro reprezentând daune materiale şi 1000 Euro daune morale.
In speţă, fosta Curte Supremă de Justiţie, admiţând un recurs în anulare, a desfiinţat o hotărâre judecătoresacă favorabilă reclamantului.
10. In cauza Athanasiu Marshall c. României (cererea nr. 21305/05, hotărârea din 23 iunie), Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, obligând statul român să achite reclamantului suma de 150.000 Euro reprezentând daune materiale, 2.000 Euro daune morale şi 460 Euro cheltuieli de judecată.
In speţă, reclamantului i se respinseseră acţiunile prin care solicitase împreună cu sora sa, anularea contractelor de vânzare cumpărare a două apartamente naţionalizate. In considerentele hotărârilor se reţinuse însă caracterul nelegal al naţionalizărilor.
11. In cauza Babei şi Clucerescu c. României (cererea nr. 27444/03, hotărârea din 23 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, ca urmare a nepunerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantului Paul Babei.
In speţă, reclamantului Paul Babei i s-a recunoscut printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă dreptul de a i se vinde un apartament în care a locuit tatăl celor doi reclamanţi, în calitate de chiriaş.
Acest apartament a fost însă închiriat de către Primăria Suceava, după decesul tatălui reclamanţilor şi apoi vândut altei persoane.
Instanţele interne au reţinut că atât contractul de închiriere cât şi cel de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu o terţă persoană, cu încălcarea legislaţiei în vigoare.
In cauză nu s-a formulat nicio cerere de despăgubiri în termenul stabilit de Curte.
12. In cauza Paula Constantinescu c. României (cererea nr. 28976/03, hotărârea din 23 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, ca urmare a nepunerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantei.
Curtea nu s-a pronuntat cu privire la despăgubiri, invitând părţile să soluţioneze problema pe cale amiabilă şi să comunice în termen de 3 luni, întelegerea la care au ajuns sau să comunice observaţii scrise cu privire la această problemă.
13. In cauza Brumărescu c. României, nr. 2 (cererea nr. 28106/03, hotărârea din 23 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art.1 din Protocolul adiţional nr. 1 ca urmare a imposibilităţii reclamantului de a utliliza timp de aproximativ opt ani, sau de a încasa chirie pentru un imobil închiriat de statul neproprietar.
Statul român a fost obligat să plătească reclamantului despăgubiri în valoare totală de 12.000 Euro.
Cauza este similară cauzei Radovici şi Stănescu c. României cererile nr. 68479/01, 71351/01 şi 71352/01 conexate, hotărârea din 2 noiembrie 2006).
14. In cauza Artimenco c. României (cererea nr. 12535/04, hotărârea din 30 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 3 din Convenţie şi a obligat statul român să plătească reclamantei suma de 2500 Euro reprezentând daune morale si 500 Euro cheltuieli de judecată.
Curtea a calificat ca tratamente degradate, condiţile de detenţie ale reclamantei, în special suprapopularea celulei, faptul că la Penitenciarul Târgusoru Nou, iarna, reclamanta era nevoită să facă duş într-o altă clădire, exterioară celei în care era deţinută şi era transportată la sedinţele de judecată fără a i se asigura hrana.
15. In cauza Viorel Burzo c. României (cererile nr. 75109/01 şi 12639/02, hotărârea din 30 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 3, art. 5 alin. 3 şi art. 8 din Convenţie şi a obligat statul român să plătească reclamantului suma de 10.000 Euro reprezentând daune morale si 1.500 Euro cheltuieli de judecată.
Curtea a constatat încălcarea art. 3 din Convenţie datorită condiţiilor în care a fost deţinut reclamantul în Penitenciarul Cluj şi în Penitenciarul Jilava, încălcarea art. 5 alin. (3) datorită întârzierii cu care reclamantul a fost prezentat în faţa instanţei (19 zile) şi încălcarea art. 8, sub două aspecte, respectiv pentru că la data faptelor, în dreptul intern, nu existau suficiente garanţii pentru a asigura un nivel minim de protecţie cu privire la interceptarea convorbirilor telefonice şi pentru că reclamantului, condamnat pentru trafic de influenţă, i-au fost interzise automat drepturile părinteşti, deşi această infracţiune nu avea nicio legătură cu problema autorităţii parentale.
Reclamantul s-a plâns şi de încălcarea dreptului la un proces echitabil ca urmare a folosirii ca probe a îngregistrărilor convorbirilor telefonice pe care le-a avut cu G.L. şi cele dintre V.A. şi terţe persoane şi încălcarea prezumţiei de nevinovătie ca urmare a declaraţiilor procurorului care instrumenta cauza, făcute în cadrul unei conferinţe de presă, înainte de a se dispune arestarea sa şi datorită popularizării excesive a cazului, înainte de a fi fost judecat definitiv .
Curtea a respins aceste cereri, reţinând ca ancheta autorităţilor a început în baza declaraţiei date de V.A, urmată de declaraţiile date de G.L. şi G.M. şi nu în baza înregistrărilor la care se referă reclamantul, care nu au fost singurele probe în baza cărora s-a dispus condamnarea acestuia.
Curtea a remarcat că în speţă se justifica interesul deosebit al presei şi comentariile severe, având în vedere poziţia pe care o ocupa reclamantul fost judecător, preşedinte al secţiei penale în cadrul Curţii de Apel Cluj şi acuzaţiei care i se aducea cu privire la săvârşirea de fapte de corupţie
Referitor la declaraţiile procurorului, Curtea a constatat că nu s-a făcut dovada că s-ar fi făcut afirmaţii cu privire la vinovătia reclamantului dar chiar şi în acest caz exista posibilitatea că afirmaţiile să fi fost în realitate doar o modalitate de exprimare a faptului că existau probe suficiente care să justifice începerea urmăririi penale.
In plus, Curtea a mai reţinut că instanţele fiind formate din judecători de profesie, care, spre deosebire de membrii curţilor cu juri, au experienţă şi pregătire profesională care le permite să soluţioneze cauzele fără a fi influenţaţi de elemente exterioare procedurii judiciare, nu se poate reţine că popularizarea cauzei ar fi putut influenţa în vreo formă soluţia instanţelor naţionale.
16. In cauza Daniel Constantin c. României (cererea nr. 17034/03, hotărârea din 30 iunie 2009), Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin.1 din Convenţie, obligând statul român să achite recalamantului daune morale în cuantum de 3000 Euro
In speţă, reclamantului i s-a anulat ca netimbrată acţiunea având ca obiect obligarea statului reprezentat prin Ministerul Finanţelor la plata de daune materiale şi morale.
Taxa de timbru în cuantum de 25.645.000 lei vechi, a fost calculată în cotă procentuală, fără a se ţine cont de situaţia concretă a reclamantului, respectiv că nu realiza niciun fel de venituri şi fusese obligat şi la plata unei pensii de întreţinere.
17. In cauza Octavian Popescu c. României (cererea nr. 20589/04, hotărârea din 30 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, reţinând că statul român, prin autorităţile de specialitate, nu a depus toate eforturile necesare, pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantului.
Curtea a rezervat problema despăgubirilor invitând Guvernul şi reclamantul să prezinte observaţii scrise în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii şi să o informeze în legătură cu un eventual acord la care ar ajunge.
18. In cauza Priotese c. României (cererea nr. 2916/04, hotărârea din 30 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, reţinând că statul român, prin autorităţile de specialitate, nu a depus toate eforturile necesare, pentru punerea în executare rapidă a unor hotărâri judecătoreşti favorabile reclamanţilor.
Curtea a obligat statul român să ahite fiecărui reclamant câte 600 Euro, reprezentând daune morale.
Judecătorii Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra şi Ann Power au formulat opinie separată.
19. In cauza Schmidt c. României (cererea nr. 28777/03, hotărârea din 30 iunie 2009) Curtea a constatat încălcarea art.1 din Protocolul adiţional nr. 1 ca urmare a imposibilităţii reclamantului de a utliliza timp de mai mult de trei ani, sau de a încasa chirie pentru un imobil închiriat de statul neproprietar.
Statul român a fost obligat să plătească reclamantului despăgubiri în valoare totală de 5.000 Euro, despăgubiri şi suma de 1800 Euro cheltuieli de judecată.
Cauza este similară cauzei Radovici şi Stănescu c. României cererile nr. 68479/01, 71351/01 şi 71352/01 conexate, hotărârea din 2 noiembrie 2006).
9 comentarii:
http://www.gardianul.ro/%C2%ABThe-Observer%C2%BB.-Ion-Iliescu-In-Romania,-revolutia-era-imposibila,-asa-ca-trebuia-inscenata-s139214.html
Buna ziua, d-na judecator.
Doresc sa fac si eu rost de hotararea CEDO "K impotriva Letoniei" pentru ca sper sa ma ajute in demersurile pe care urmeaza sa le fac. Sunt avocat si am sustinut examenul de admitere in magistratura din 29 martie 2009 pentru functia de judecator. Am luat toate probele, dar am fost respins pentru lipsa "bunei reputatii" si acum vreau sa merg in instanta si sa fac tot ce se poate in acest sens. Ma puteti indruma in vreun fel? Va multumesc!
Buna ziua,
V-ar interesa o colaborare cu portalul Avocatnet.ro, in privinta articolelor publicate de dumneavoastra asupra Hotararilor CEDO?
Astept cu deosebit interes un raspuns din partea dumneavoastra.
Marius Enachescu
redactor sef Avocatnet.ro
marius@legalnet.ro
TITLUL XIII
Dispoziţii finale
Intrarea în vigoare
Art. 446. - (1) Prezentul cod intră în vigoare la data care va fi stabilită în legea pentru punerea în aplicare a acestuia, cu excepţia dispoziţiilor alin. (2) şi alin. (3), care intră în vigoare la 4 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentului cod.
(2) Legea nr. 301/2004 - Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, cu modificările ulterioare, şi Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 1 iulie 2004, cu modificările ulterioare, se abrogă.
(3) În termen de 12 luni de la data publicării prezentului cod în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare proiectul de lege pentru punerea în aplicare a Codului penal.
Asadar, peste 4 zile de la publicarea "noului Cod penal" va intra in vigoare codul penal al ministrului Stanoiu, care nu a fost niciodata pus in aplicare...
@avocatulnostru
Nu stiu nicio hotarare K c. Letoniei.
Din ce an este?
In legatura cu a doua problema, stiu ca a mai existat un caz in care o persoana a fost respinsa pentru neindeplinirea conditiilor referitoare la buna reputatie si a castigat in instanta.
Nu-i stiu numele, stiu doar ca era din zona Clujului.
@Marius Enachescu
Din pacate trec printr-o perioada foarte grea si cred ca nici pe blog nu voi mai scrie.
In masura in care voi mai scrie si ceva va va interesa, puteti prelua indicand sursa.
Doamna judecator, in calitate de cetatean, permiteti sa va multumesc pentru toate aceste spete prezentate pe blogul dvs.
Astazi, cautand pe net articole legate de proprietate am descoperit acest blog mai mult decat util noua, celor care ne plimbam prin tribunale de peste 10 ani.
Pe toate Forumurile ziarelor am sustinut ca Justitia dn Romania este atacata in bloc, in mod total incorect.Sunt judecatori si judecator, nu pot fi toti etichetati in acelasi fel.Eu sunt unul care are incredere in Justitia din Romania, chiar daca am mai si pierdut procese.
In timp, am invatat ca dreptatea se face cu probe nu doar cu ce "cred eu".
Va doresc succes in tot ce faceti si va rugam sa continuati, aveti asigurat tot respectul si consideratia celor despre ale cazuri scrieti.
Multa sanantate !
D-na Sonia, sper ca s-au rezolvat problemele dvs. deoarece sunt tare ingrijorata. N-a mai aparut nici un semn de la dvs.pe aici si n-as vrea sa aud ca s-a intamplat ceva atat de grav incat sa nu puteti depasi momentele respective. Va apreciez f.mult, mai intai ca OM si apoi ca judecator, pe care nu de putine ori l-am dat exemplu.
Va doresc din toata inima numai bine, reusita si aveti incredere in dvs. Multa lume va apreciaza munca!
Aceleasi urari de bine. Va suntem alaturi.
Multumesc!
Realitatea este ca nu mai scriu pe blog pentru ca nu mai am timp.
La Judecatoria Deva am ramas putini judecatori si imi este imposibil sa ma ocup serios si de dosare si sa mai am timp si energie si pentru alte activitati.
Este adevarat ceea ce a intuit Shanti ca am avut si necazuri in plan personal (unul foarte mare, care din pacate nu a fost si ultimul, chiar in ziua in care am actualizat ultima data blogul) dar toate problemele sunt in curs de rezolvare si nu au legatura cu faptul ca nu am mai scris pe blog.
Va multumesc pentru ca mi-ati vizitat blogul si va doresc sa va "intalniti" cat mai des cu lumina din sufletul vostru.
Trimiteţi un comentariu