In cauza Codarcea c. României (cererea nr. 31675/04, hotărârea din 2 iunie 2009), Curtea a decis cu unanimitate de voturi că a fost încălcat art. 6 alin. 1 din Convenţie sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil şi cu şase votut contra unu, că a fost încălcat art. 8 din Convenţie, ca urmare a ineficienţei procedurilor judiciare interne angajate de reclamantă pentru a obţine repararea prejudiciului foarte grav, cauzat printr-o serie de erori medicale comise într-un spital public.
Statul român a fost obligat la plata de despăgubiri în valoare de 20.000 Euro.
Referitor la art. 6 din Convenţie. Dreptul la judecată într-un termen rezonabil.
Curtea a apreciat că termenul a început să curgă la data de 5 iunie 1998 atunci când reclamanta a depus o plângere penală împotriva medicului care a operat-o, prin care s-a constituit parte civilă.
Procedura penală s-a finalizat în data de 24 iunie 2004, după şase ani de la data depunerii plângerii, prin hotărârea Tribunalului Mureş care a respins plângerea împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale pe motiv că a intervenit prescripţia răspunderii penale.
In data de 18 octombrie 2004, reclamanta a introdus o acţiune civilă împotriva doctorului B.
Acţiunea a fost admisă de Tribunalul Mureş.
Soluţia a fost confirmată de Curtea de Apel Târgu Mureş în data de 18 aprilie 2008.
Prin urmare durata totală a procedurilor a fost de nouă ani, şase luni şi 23 de zile (perioada 24 iunie 2004-18 octombrie 2004, nu a fost luată în calcul).
Referitor la art. 8
Curtea a reamintit că problemele legate de integritatea fizică şi psihică a persoanelor, precum şi consimţământul în privinţa intervenţiilor medicale, intră în sfera de aplicare a art. 8 din Convenţie.
Statul are obligaţia de a asigura cadrul legal pentru ca în spitale, indiferent dacă sunt publice sau private, activităţile medicale să se desfăşoare în aşa fel încăt să fie respectată integritatea fizică a persoanei iar fiecare persoană să fie informată şi să decidă în cunoştinţă de cauză atunci când este supusă unei intervenţii medicale.
In lipsa informării pacientului, dacă intervenţia a avut loc într-un spital public, poate fi atrasă răspunderea directă a statului.
In speţă, Curtea a constatat că reclamanta a avut acces la o procedură judiciară care s-a finalizat cu o hotărâre prin care medicul a fost obligat la plata de despăgubiri dar datorită insolvabilităţii medicului, hotărârea nu a putut fi pusă în aplicare.
In plus, intanţele naţionale au respins acţiunea faţă de Spitalului Târgu Mureş, deşi opinia majoritară în jurisprudenţa instanţei supreme şi doctrină era în sensul că spitalele răspund în condiţiile art. 1000 alin. 3 Cod pr civila.
Judecătorul Myjer a exprimat o opinie parţial separată.
Statul român a fost obligat la plata de despăgubiri în valoare de 20.000 Euro.
Referitor la art. 6 din Convenţie. Dreptul la judecată într-un termen rezonabil.
Curtea a apreciat că termenul a început să curgă la data de 5 iunie 1998 atunci când reclamanta a depus o plângere penală împotriva medicului care a operat-o, prin care s-a constituit parte civilă.
Procedura penală s-a finalizat în data de 24 iunie 2004, după şase ani de la data depunerii plângerii, prin hotărârea Tribunalului Mureş care a respins plângerea împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale pe motiv că a intervenit prescripţia răspunderii penale.
In data de 18 octombrie 2004, reclamanta a introdus o acţiune civilă împotriva doctorului B.
Acţiunea a fost admisă de Tribunalul Mureş.
Soluţia a fost confirmată de Curtea de Apel Târgu Mureş în data de 18 aprilie 2008.
Prin urmare durata totală a procedurilor a fost de nouă ani, şase luni şi 23 de zile (perioada 24 iunie 2004-18 octombrie 2004, nu a fost luată în calcul).
Referitor la art. 8
Curtea a reamintit că problemele legate de integritatea fizică şi psihică a persoanelor, precum şi consimţământul în privinţa intervenţiilor medicale, intră în sfera de aplicare a art. 8 din Convenţie.
Statul are obligaţia de a asigura cadrul legal pentru ca în spitale, indiferent dacă sunt publice sau private, activităţile medicale să se desfăşoare în aşa fel încăt să fie respectată integritatea fizică a persoanei iar fiecare persoană să fie informată şi să decidă în cunoştinţă de cauză atunci când este supusă unei intervenţii medicale.
In lipsa informării pacientului, dacă intervenţia a avut loc într-un spital public, poate fi atrasă răspunderea directă a statului.
In speţă, Curtea a constatat că reclamanta a avut acces la o procedură judiciară care s-a finalizat cu o hotărâre prin care medicul a fost obligat la plata de despăgubiri dar datorită insolvabilităţii medicului, hotărârea nu a putut fi pusă în aplicare.
In plus, intanţele naţionale au respins acţiunea faţă de Spitalului Târgu Mureş, deşi opinia majoritară în jurisprudenţa instanţei supreme şi doctrină era în sensul că spitalele răspund în condiţiile art. 1000 alin. 3 Cod pr civila.
Judecătorul Myjer a exprimat o opinie parţial separată.
1 comentarii:
Foarte bine prezentata situatia, multumesc!
Trimiteţi un comentariu