Incredinţarea creşterii şi educării unui minor, altor persoane decât părinţii biologici nu trebuie permisă decât în situaţii excepţionale.

In cauza Amanalachioai c. României, hotărârea din 26 mai 2009, Curtea a decis cu şase voturi pentru şi unul împotrivă că a fost încălcat art. 8 din Convenţie, ca urmare a faptului că reclamantul nu a putut obţine restituirea minorei în vârstă de şase ani la data faptelor, rămasă la bunicii materni după vacanţa petrecută la aceştia.
Statul român a fost obligat la plata de daune morale de 20.000 Euro şi la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 3.000 Euro.
Scurtă descriere a stării de fapt:
Soţia reclamantului Valentin Amanalachioai, fiind bolnavă de leucemie, a decedat în anul 1999. In data de 27 ianuarie 2001, reclamantul şi-a dat acordul ca fiica lor D, născută în anul 1994, să-şi petreacă vacanţa la bunicii materni.
In data de 4 februarie 2001, bunicii materni l-au informat că nu intenţionează să mai restituie minora.
In data de 7 februarie, reclamantul a solicitat instanţei să dispună restituirea minorei pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Cererea sa a fost admisă dar, în ciuda insistenţelor reclamantului, ordonanţa nu a putut fi pusă în executare, ca urmare a opoziţiei categorice a bunicilor.
Incercând să ia minora, între reclamant şi bunici s-a petrecut un incident violent la care a asistat şi minora, care a fost rănită.
Au depus plângeri penale atât bunicii cât şi reclamantul dar ulterior toţi şi-au retras plângerile.
Acţiunea introdusă pe calea dreptului comun, pentru a obţine restituirea minorei, a fost respinsă, instanţele reţinând că reclamantul a încredinţat minora bunicilor fără a preciza perioada, aceştia oferă minorei condiţii mai bune de creştre şi educare din punct de vedere material şi moral, reclamantul a avut un comportament violent faţă de minora şi bunici, atunci când a încercat să ia minora, minora s-a ataşat puternic de bunici, s-a integrat în viaţa socială a comunităţii locale şi refuză să se întoarcă la tatăl său, astel încât “pentru moment” este în intersul acesteia să rămână la bunici.
Bunicii materni au încercat fără succes să obţină decăderea reclamantului din drepturile părinteşti.
Reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere pentru minoră.
Referitor la încălcarea art. 8 din Convenţie:
Curtea a arătat că încredinţarea creşterii şi educării unui minor, altor persoane decât părinţii biologici nu trebuie permisă decât în situaţii excepţionale.
Faptul că alte persoane pot oferi minorului condiţii mai bune de creştere şi educare, nu poate constitui o justificare pentru a încredinţa minorul altor persoane decât părinţii biologici.
Nici ataşamentul profund al minorului faţa de alte persoane nu constituie “situaţii excepţionale” care să justifice ruperea legăturilor familiale.
De altfel, Curtea a arătat că s-a ajuns ca minora să se ataseze de bunici şi să rupă legăturile cu tatăl, datorită faptului că nu s-a pus în aplicare imediat ordonanţa de restituire a minorei.
In privinţa pretinsului comportament violent al reclamantului, Curtea a arătat că instanţele au făcut trimitere la un incident izolat care nu s-a finalizat cu o condamnare. In plus, instanţele nu au cerut părerea unui specialist, cu privire la starea psihologică a reclamatului, cu privire la relaţiile acestuia cu minora, cu privire la influenta mediului asupra minorei etc.
Curtea a concluzionat că a fost încălcat art. 8 din Convenţie.
Judecătorul Fura-Sandström a exprimat o opinie separată.