In cauza Cârstea c. României (nr. 28998/04, hotărârea din 26 mai 2009), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 alin.1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie.
Curtea a constatat că deşi reclamanta a obţinut în data de 4 aprilie 2003 o hotărâre internă definitivă, prin care s-a dispus autorităţilor administrative să o pună în posesia unui teren situat în localitatea Semlac, jud. Arad, abia în data de 15 mai 2008, respectiv după mai bine de cinci ani, autorităţile administrative au luat iniţiativa punerii în executare a hotărârii şi au făcut o ofertă reclamantei.
Această ofertă, a fost urmată de o alta, în luna august 2008, ambele refuzate de reclamantă.
Curtea a apreciat că începând cu data de 15 mai 2008, neexecuatarea este imputabilă reclamantei dar, a reţinut totuşi încălcarea art. 6 alin.1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, ca urmare a faptului că Statul, prin organele sale de specialitate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a pune în executare hotărârea judecătorească definitivă favorabilă reclamantei, o perioadă de cinci ani.
Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantei suma de 4.000 Euro daune morale.
Curtea a constatat că deşi reclamanta a obţinut în data de 4 aprilie 2003 o hotărâre internă definitivă, prin care s-a dispus autorităţilor administrative să o pună în posesia unui teren situat în localitatea Semlac, jud. Arad, abia în data de 15 mai 2008, respectiv după mai bine de cinci ani, autorităţile administrative au luat iniţiativa punerii în executare a hotărârii şi au făcut o ofertă reclamantei.
Această ofertă, a fost urmată de o alta, în luna august 2008, ambele refuzate de reclamantă.
Curtea a apreciat că începând cu data de 15 mai 2008, neexecuatarea este imputabilă reclamantei dar, a reţinut totuşi încălcarea art. 6 alin.1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, ca urmare a faptului că Statul, prin organele sale de specialitate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a pune în executare hotărârea judecătorească definitivă favorabilă reclamantei, o perioadă de cinci ani.
Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantei suma de 4.000 Euro daune morale.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu