Sinteza hotărârilor pronunţate de Curtea Europena a Drepturilor Omului în cauze împotriva României în luna aprilie 2009

In luna aprilie 2009, Curtea Europena a Drepturilor Omului a făcut publice 11 hotărâri împotriva României. Valoarea totală a despăgubirilor la care a fost obligat statul român a fost de 675.694 Euro.

1. Niţescu c. României. Autorităţile obligate să execute o hotărâre judecătorească nu pot crea ele însele situaţii de natură să facă imposibilă executarea.

In cauza Niţescu c. României (cererea nr. 20763/03, hotărârea din 21 aprililie 2009), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, ca urmare a neexecutării unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în funcţie a reclamantului şi plata salariilor până la reintegrarea sa în funcţie.
Curtea a înlăturat apărarea Guvernului în sensul că reclamantul nu a putut fi angajat pe acelaşi post pentru că secţia în care lucra a fost desfiinţată, arătând că, indiferent dacă se confirmă sau nu această susţinere, a accepta un astfel de motiv pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti ar însemna să se accepte că autorităţile obligate să execute hotărârea pot crea ele însele situaţii de natură să facă imposibilă executarea, respectiv să desfiinţeze postul în care ar trebui reintegrată persoana beneficiară a hotărârii judecătoreşti (Ioannidou-Mouzaka c. Greciei, nr. 75898/01, § 33, 29 septembrie 2005 ; Ştefănescu c. României, § 26).

2. Chibulcutean c. României. Neexecutatea unei hotarari judecătoreşti nu poate fi justificată invocând motive care nu au fost puse în discuţia instanţelor naţionale.

In cauza Chibulcutean c. României (nr. 19588/04, hotărârea din 21 aprilie 2009), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 alin.1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie ca urmare a nepunerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a dispus autorităţilor administrative să pună reclamanţii în posesia unui teren.
Curtea a înlăturat apărarea Guvernului privind imposibiliatea punerii în executare a hotărârii datorită faptului că pe acelaşi teren s-au emis titluri de proprietate în favoarea unor terţi, arătând că motivul invocat, deşi pertinent, nu poate fi reţinut de Curte pentru că nu a fost pus în discuţia instanţelor naţionale.


3. Răducu c. României. Restricţiile inerente oricărei situaţii privative de libertate. Punerea în libertate cu întârziere din motive imputabile autorităţilor.

In cauza Răducu c. României (cererea nr. 70787/01, hotărârea din 7 aprilie 2009) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 5 alin. 1 din Convenţie prin punerea în libertate a reclamantului cu întârziere, din motive imputabile autorităţilor care au comunicat greşit dispozitivul hotărârii şi nu au corectat greşeala decât după aproximativ 12 ore, punând reclamantul în situaţia de a petrece o noapte în plus în închisoare.
Deasemenea a constatat încălcarea art. 5 alin. 4 din Convenţie prin neanalizarea în termen scurt a legalităţii măsurii arestării preventive dispuse de procuror şi art. 8 din Convenţie, având în vedere faptul că legea internă în vigoare la data faptelor, în baza căreia au fost interceptate convorbirile telefonice ale reclamantului, nu oferea garanţii mininale necesare pentru a evita abuzul autorităţilor

Soţia reclamantului a invocat şi încălcarea art. 2 din Convenţie, imputând autorităţilor naţionale că datorită neacordării unui tratamen medical adecvat în timpul detenţiei provizorii, starea de sănătate a soţului ei s-a agravat.
Curtea a constatat că la data la care s-a luat măsura arestării preventive, reclamantul suferea de diabet de aproximativ 10 ani, de cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială de aproximativ 15 ani şi de boala Parkinson, iar în perioada în care a fost în arestul poliţiei (3-16 august 2000) nu a primit medicaţia corespunzătoare, dar a arătat că ulterior datei de 16 august 2000, reclamantul a primit medicaţia corespunzătoare.
Curtea a precizat că nu cotestă faptul că lipsirea de libertate a putut crea reclamantului o stare de stres şi angoasă, cu efecte nefavorabile asupra bolilor de care suferea, dar că restricţiile sunt inerente oricărei situaţii în care se dispune privarea de libertate.
In plus, Curtea a reţinut că reclamantul a decedat după mai mult de două luni după punerea sa în libertate si nicio expertiză nu a stabilit existenţa vreunei legături de cauzalitate între modul în care a fost tratat reclamantul în perioada detenţiei şi decesul acestuia.
Curtea a concluzionat că nu a fost încălcat art. 2 din Convenţie.
Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească soţiei reclamantului suma de 7.000 Euro daune morale şi 150 Euro cheltuieli de judecată.



4. In cauza Cristian Ionescu c. României (cererea nr. 17782/02, hotãrârea din 14 aprilie 2009), Curtea a constatat încãlcarea art. 6 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie ca urmare a faptului că datorită duratei mari a procedurii judiciare şi devalorizării monedei naţionale în perioada în care litigiul a fost pe rol, reclamantul a încasat o sumă care nu poate fi considerată o plată adecvată a creanţei sale care s-a depreciat semnificativ, din motive imputabile autorităţilor.

Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantei suma de 125.000 Euro pentru întregul prejudiciu.


5. In cauza Didu c. României (cererea nr. 34814/02, hotãrârea din 14 aprilie 2009) Curtea a constatat încãlcarea art. 6 § 1 din Convenţie, sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil (procedura penală în care reclamantul a fost inculpat a început în data de 20 octombrie 1995 şi s-a finalizat în data de 12 martie 2002) şi încălcarea art. 6 § 2 (prezumţia de nevinovăţie)


6. In cauza SC Ghepardul SRL c. României (cererea nr. 29268/03, hotărârea din 14 aprilie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie prin nepunerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantei prin care s-a constatat compensarea datoriilor reciproce ale reclamantei şi ale bugetului de stat.

Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantei suma de 6.000 Euro, pentru întregul prejudiciu.


7. In cauza Olteanu c. României (cererea nr. 71090/01, hotărârea din 14 aprilie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 3 din Convenţie, pe latura materială şi procedurală având în vedere rănile grave suferite de reclamant în data de 16 mai 1997, cu ocazia reţinerii de către doi agenţi de poliţie şi lipsa unei anchete eficiente în acest sens.
Deasemenea a constatat încălcarea art. 3 şi ca urmare a faptului că reclamantul, reţinut pentru o faptă care nu prezenta o gravitate deosebită, a fost dus la poliţie pentru a fi audiat în noaptea de 16-17 mai 1997, după ce a suferit o intervenţie chirugicală de cel puţin 80 de minute care necesita supraveghere medicală.

Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantului suma de 18.000 Euro daune morale şi 7.844 Euro cheltuieli de judecatã.


8. In cauza Stoişor şi alţii c. României (cererea nr. 16900/03, hotãrârea din 7 aprilie 2009) Curtea a constatat încãlcarea art. 6 şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 prin nerespectarea principiului securitãţii raporturilor juridice (ICCJ a admis un recurs în anulare prin care a desfiinţat o hotãrâre favorabilã reclamanţilor).

Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamanţilor suma de 480.000 Euro daune materiale, 6.000 Euro daune morale şi 700 Euro cheltuieli de judecatã.


9. Parohia Greco-Catolicã Sfântul Vasile Polonã c. României.Lipsa unei căi eficiente de atac pentru a contesta durata excesivă a procedurii judiciare

In cauza Parohia Greco-Catolicã Sfântul Vasile Polonã c. României (cererea nr. 65965/01, hotãrârea din 7 aprilie 2009, Curtea a constatat încãlcarea art. 6 din Convenţie sub aspectul dreptului la judecatã într-un termen rezonabil şi a art. 13 din Convenţie ca urmare a lipsei în dreptul intern a unei cãi eficiente de atac pentru remedierea situaţiei în care o procedurã judiciarã are o duratã excesivã.


Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantei suma de 4.400 Euro daune morale şi 4.600 Euro cheltuieli de judecatã.


10. In cauza Tiron c. României (cererea nr. 17689/03, hotãrârea din 7 aprilie 2009) Curtea a constatat încãlcarea art. 5 § 3 din Convenţie sub dublu aspect, respectiv pentru omisiunea autoritãţilor naţionale de a prezenta reclamantul arestat preventiv în baza unei ordonanţe a procurorului, în faţa unui judecãtor care sã se pronunţe cu privire la legalitatea şi temeinicia mãsurii şi pentru nemotivarea corespunzãtoare a încheierilor de menţinere a mãsurii detenţiei provizorii.

Aplicarea art. 41 din Convenţie Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantului suma de 6000 Euro daune morale şi 2.000 Euro cheltuieli de judecatã.


11. Brânduşe c. României. Atingeri grave de ordin imaterial (zgomote, mirosuri etc), aduse dreptului la viaţă privată. Suprapopularea celulelor

In cauza Brânduşe c. României (cererea nr. 6586/03, hotărârea din 7 aprilie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 3 şi 8 din Convenţie.

Aplicarea art. 41 din Convenţie Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantului suma de 8.000 Euro daune morale.