In cauza Brânduşe c. României (cererea nr. 6586/03, hotărârea din 7 aprilie 2009) Curtea a constatat încălcarea art. 3 şi 8 din Convenţie.
Referitor la pretinsa încălcare a art. 3 din Convenţie :
Reclamantul invocând încălcarea art. 3 din Convenţie, s-a plâns de condiţiile de detenţie din localul Poliţiei Arad şi din penitenciarele din Timişoara şi Arad, în special de suprapopularea celulelor, de calitatea proastă a mâncării şi de condiţiile de igienă.
Guvernul a invocat excepţia neepuizării căilor interne de atac arătând că reclamantul avea posibilitatea să se adreseze instantelor interne cu o acţiune în răspundere delictuală, întemeiata pe prevederile art. 998-999 Cod civil sau să formuleze o plângere penală, întemeiată pe prevederile art. 267 şi 267 indice 1 Cod penal.
Deasemenea a invocat excepţia tardivităţii cu privire la capătul de cerere referitor la condiţiile de detenţie din localul Poliţiei Arad.
Curtea a respins excepţia neepuizării căilor interne de atac constatând că Guvernul nu a arătat în ce modalitate, căile de atac indicate, ar fi putut avea ca finalitate rezolvarea problemei suprapopulării celulelor.
Referitor la excepţia tardivităţii Curtea a arătat că în cauza Seleznev c. Rusiei (nr. 15591/03, § 33, 26 iunie 2008) a stabilit criteriile aplicabile cu privire la termenul de şase luni în cauzele de acest tip. Astfel, în măsura în care se refera la fapte izolate legate de o perioadă de detenţie identificată, condiţiile de detenţie nu sunt privite ca având caracter continuu. Dimpotrivă, suntem în prezenţa unei situaţii continue dacă faptele se referă la aspecte generale (condiţii de igienă, suprapopulare, temperatura în celule etc) care nu s-au schimbat simţitor.
In prezenta cauza, Curtea a reţinut că, în privinţa condiţiilor de detenţie din localul Poliţiei Arad, reclamantul s-a plâns exclusiv de restricţiile referitoare la accesul la toaletă pe o perioadă determinată, motiv pentru care a admis excepţia cu privire la acest capăt de cerere.
Curtea a reamintit că art. 3 din Convenţie impune statelor membre să ia măsuri pentru a asigura deţinuţilor condiţii compatibile cu principiul respectării demnităţii umane (a se vedea Kudła c. Poloniei [GC], nr. 30210/96, §§ 92-94).
Guvernului, care are acces la informaţii susceptibile să confirme sau să infirme susţinerile reclamantului, îi revine sarcina de a face dovada contrarie afirmaţiilor reclamantului (a se vedea Khoudoyorov c. Rusiei, § 113 şi Seleznev c. Rusiei, § 41).
In speţă, Guvernul nu a furnizat informaţii cu privire la dimensiunile celulei în care a fost deţinut reclamantul înainte de 2004 şi nici cu privire la numărul persoanelor cu care reclamantul a împărţit celula în Penitenciarul Arad.
Faţă de această situaţie, Curtea a examinat faptele ţinând cont de afirmaţiile reclamantului, necontrazise de Guvern şi de informaţiile furnizate de Guvern cu privire la celula 161 din Penitenciarul Arad, ajungând la concluzia că spaţiul de care dispunea reclamantul era de cel mult 2,50 mp în Penitenciarul Arad şi de 1,50-2 mp în Penitenciarul Timişoara (Comitetul pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor Inumane şi Degradante recomandă cel puţin 4 mp/deţinut).
Curtea a reamintit că a constatat în multe alte cauze o încălcare a Articolului 3 al Convenţiei pe motivul lipsei de spaţiu personal acordat deţinuţilor (a se vedea, printre altele Petrea c. României §§ 45 şi următoarele, Seleznev c. Rusiei, §§ 46-47, Khoudoyorov c. Rusiei, §§ 104 şi următoarele).
Curtea a admis că în speţă, nu s-a acţionat cu intenţia de a-l umili pe reclamant, totuşi, lipsa intenţiei, nu înseamnă că nu a fost încălcat art. 3 din Convenţie, având în vedere faptul că reclamantul a trebuit să suporte timp de mai mulţi ani aceste condiţii de detenţie care exced nivelului inevitabil de suferinţă, inerent detenţiei.
Referitor la pretinsa încălcare a art. 8 din Convenţie
Reclamantul, invocând prevederile art. 8 din Convenţie, s-a plâns de faptul că în aproprierea celulei sale din Arad se depozitau gunoaie menajere, fiind nevoit să respire un aer viciat şi pestilenţial. Reclamantul s-a plâns şi de pasivitatea autorităţilor care nu au luat măsuri pentru rezolvarea situaţiei.
Reclamantul a invocat încălcarea art. 8 din Convenţie de către autorităţile naţionale şi prin neasigurarea confidenţialităţii convorbirilor telefonice.
A. Referitor la depozitarea gunoaielor menajere :
Curtea, făcând trimitere la cauza Tătar c. României, a respins excepţia neepuizării căilor interne de atac, invocată de Guvern, arătând că reclamantul a sesizat în mai multe rânduri autorităţile care, potrivit art. 86 din Legea nr. 137/1995, ar fi trebuit să se sesizeze din oficiu.
In plus, Curtea a constatat că Guvernul nu a indicat nicio cale eficientă de atac aflată la dispoziţia reclamantului pentru a remedia situaţia.
Pe fond, Curtea, făcând trimitere la principiile sale jurisprudenţiale referitoare la atingerile grave de ordin imaterial (zgomote, mirosuri etc), aduse dreptului la viaţă privată şi de familie, a arătat că problemele legate de mediu, sunt analizate atât sub aspect material cât şi sub aspect procedural (a se vedea Giacomelli c. Italiei, § 79), autorităţilor revenindu-le nu doar obligaţia negativă de a nu acţiona de o maniera care să aducă atingere dreptului la viaţă privată şi de familie ci şi obligaţia pozitivă de a acţiona pentru a adopta şi pune în aplicare reglementările legale necesare pentru desfăşurarea activităţilor cu impact asupra mediului, în aşa fel încât să fie asigurată o protecţie efectică a cetăţenilor (a se vedea mutatis mutandis, Oneryildiz c. Turciei, § 90). In procesul decizional legat de autorizarea, punerea în funcţiune, exploatarea, securitatea şi controlul acestor activităţi, se impune efectuarea de cercetări şi studii potrivite, pentru a evalua anticipat efectele acestor activităţi, care pot aduce atingere dreptului la un mediu sănătos. Decizile luate trebuie să asigure pastrarea unui just echilibru între interesele concurente. Curtea mai arată că este important ca publicul să aibă acces la concluziile studiilor în aşa fel încât să poată evalua pericolul ( Giacomelli c. Italiei, § 83).
In speţă, Curtea a constatat că « spaţiul de viată » al reclamantului, reprezentat de o celulă din penitenciarul în care îşi execută pedeapsa privativă de libertate, este afectat de o manieră suficient de gravă pentru ca situaţia creată si care nu constitiuie o simplă consecinţă a privării de libretate, să intre sub incidenţa art. 8 din Convenţie.
Curtea constatând că autorităţile şi-au încălcat obligaţia de a acţiona de o manieră care să ducă la rezolvarea situaţiei create ca urmare a faptului că rampa de gunoi care a funcţionat efectiv în perioada 1998-2003 a fost folosită în continuare de particulari, fără ca autorităţile competente să intervină eficient, a concluzionat că în speţă a fost încălact art. 8, sub acest aspect.
B.Referitor la confidenţialitatea convorbirilor telefonice :
Curtea, făcând trimitere la cauza Treptov c. României (decizia din 20 mai 2008) a arătat că faptele fiind indicate de o manieră foarte generală şi nefiind probate de o manieră care să poată duce la concluzia că ar ridica probleme sub aspectul unei posibile încălcări a art. 8 din Convenţie, se impune respingerea acestui capăt de cerere.
Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantului suma de 8.000 Euro daune morale.
Referitor la pretinsa încălcare a art. 3 din Convenţie :
Reclamantul invocând încălcarea art. 3 din Convenţie, s-a plâns de condiţiile de detenţie din localul Poliţiei Arad şi din penitenciarele din Timişoara şi Arad, în special de suprapopularea celulelor, de calitatea proastă a mâncării şi de condiţiile de igienă.
Guvernul a invocat excepţia neepuizării căilor interne de atac arătând că reclamantul avea posibilitatea să se adreseze instantelor interne cu o acţiune în răspundere delictuală, întemeiata pe prevederile art. 998-999 Cod civil sau să formuleze o plângere penală, întemeiată pe prevederile art. 267 şi 267 indice 1 Cod penal.
Deasemenea a invocat excepţia tardivităţii cu privire la capătul de cerere referitor la condiţiile de detenţie din localul Poliţiei Arad.
Curtea a respins excepţia neepuizării căilor interne de atac constatând că Guvernul nu a arătat în ce modalitate, căile de atac indicate, ar fi putut avea ca finalitate rezolvarea problemei suprapopulării celulelor.
Referitor la excepţia tardivităţii Curtea a arătat că în cauza Seleznev c. Rusiei (nr. 15591/03, § 33, 26 iunie 2008) a stabilit criteriile aplicabile cu privire la termenul de şase luni în cauzele de acest tip. Astfel, în măsura în care se refera la fapte izolate legate de o perioadă de detenţie identificată, condiţiile de detenţie nu sunt privite ca având caracter continuu. Dimpotrivă, suntem în prezenţa unei situaţii continue dacă faptele se referă la aspecte generale (condiţii de igienă, suprapopulare, temperatura în celule etc) care nu s-au schimbat simţitor.
In prezenta cauza, Curtea a reţinut că, în privinţa condiţiilor de detenţie din localul Poliţiei Arad, reclamantul s-a plâns exclusiv de restricţiile referitoare la accesul la toaletă pe o perioadă determinată, motiv pentru care a admis excepţia cu privire la acest capăt de cerere.
Curtea a reamintit că art. 3 din Convenţie impune statelor membre să ia măsuri pentru a asigura deţinuţilor condiţii compatibile cu principiul respectării demnităţii umane (a se vedea Kudła c. Poloniei [GC], nr. 30210/96, §§ 92-94).
Guvernului, care are acces la informaţii susceptibile să confirme sau să infirme susţinerile reclamantului, îi revine sarcina de a face dovada contrarie afirmaţiilor reclamantului (a se vedea Khoudoyorov c. Rusiei, § 113 şi Seleznev c. Rusiei, § 41).
In speţă, Guvernul nu a furnizat informaţii cu privire la dimensiunile celulei în care a fost deţinut reclamantul înainte de 2004 şi nici cu privire la numărul persoanelor cu care reclamantul a împărţit celula în Penitenciarul Arad.
Faţă de această situaţie, Curtea a examinat faptele ţinând cont de afirmaţiile reclamantului, necontrazise de Guvern şi de informaţiile furnizate de Guvern cu privire la celula 161 din Penitenciarul Arad, ajungând la concluzia că spaţiul de care dispunea reclamantul era de cel mult 2,50 mp în Penitenciarul Arad şi de 1,50-2 mp în Penitenciarul Timişoara (Comitetul pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor Inumane şi Degradante recomandă cel puţin 4 mp/deţinut).
Curtea a reamintit că a constatat în multe alte cauze o încălcare a Articolului 3 al Convenţiei pe motivul lipsei de spaţiu personal acordat deţinuţilor (a se vedea, printre altele Petrea c. României §§ 45 şi următoarele, Seleznev c. Rusiei, §§ 46-47, Khoudoyorov c. Rusiei, §§ 104 şi următoarele).
Curtea a admis că în speţă, nu s-a acţionat cu intenţia de a-l umili pe reclamant, totuşi, lipsa intenţiei, nu înseamnă că nu a fost încălcat art. 3 din Convenţie, având în vedere faptul că reclamantul a trebuit să suporte timp de mai mulţi ani aceste condiţii de detenţie care exced nivelului inevitabil de suferinţă, inerent detenţiei.
Referitor la pretinsa încălcare a art. 8 din Convenţie
Reclamantul, invocând prevederile art. 8 din Convenţie, s-a plâns de faptul că în aproprierea celulei sale din Arad se depozitau gunoaie menajere, fiind nevoit să respire un aer viciat şi pestilenţial. Reclamantul s-a plâns şi de pasivitatea autorităţilor care nu au luat măsuri pentru rezolvarea situaţiei.
Reclamantul a invocat încălcarea art. 8 din Convenţie de către autorităţile naţionale şi prin neasigurarea confidenţialităţii convorbirilor telefonice.
A. Referitor la depozitarea gunoaielor menajere :
Curtea, făcând trimitere la cauza Tătar c. României, a respins excepţia neepuizării căilor interne de atac, invocată de Guvern, arătând că reclamantul a sesizat în mai multe rânduri autorităţile care, potrivit art. 86 din Legea nr. 137/1995, ar fi trebuit să se sesizeze din oficiu.
In plus, Curtea a constatat că Guvernul nu a indicat nicio cale eficientă de atac aflată la dispoziţia reclamantului pentru a remedia situaţia.
Pe fond, Curtea, făcând trimitere la principiile sale jurisprudenţiale referitoare la atingerile grave de ordin imaterial (zgomote, mirosuri etc), aduse dreptului la viaţă privată şi de familie, a arătat că problemele legate de mediu, sunt analizate atât sub aspect material cât şi sub aspect procedural (a se vedea Giacomelli c. Italiei, § 79), autorităţilor revenindu-le nu doar obligaţia negativă de a nu acţiona de o maniera care să aducă atingere dreptului la viaţă privată şi de familie ci şi obligaţia pozitivă de a acţiona pentru a adopta şi pune în aplicare reglementările legale necesare pentru desfăşurarea activităţilor cu impact asupra mediului, în aşa fel încât să fie asigurată o protecţie efectică a cetăţenilor (a se vedea mutatis mutandis, Oneryildiz c. Turciei, § 90). In procesul decizional legat de autorizarea, punerea în funcţiune, exploatarea, securitatea şi controlul acestor activităţi, se impune efectuarea de cercetări şi studii potrivite, pentru a evalua anticipat efectele acestor activităţi, care pot aduce atingere dreptului la un mediu sănătos. Decizile luate trebuie să asigure pastrarea unui just echilibru între interesele concurente. Curtea mai arată că este important ca publicul să aibă acces la concluziile studiilor în aşa fel încât să poată evalua pericolul ( Giacomelli c. Italiei, § 83).
In speţă, Curtea a constatat că « spaţiul de viată » al reclamantului, reprezentat de o celulă din penitenciarul în care îşi execută pedeapsa privativă de libertate, este afectat de o manieră suficient de gravă pentru ca situaţia creată si care nu constitiuie o simplă consecinţă a privării de libretate, să intre sub incidenţa art. 8 din Convenţie.
Curtea constatând că autorităţile şi-au încălcat obligaţia de a acţiona de o manieră care să ducă la rezolvarea situaţiei create ca urmare a faptului că rampa de gunoi care a funcţionat efectiv în perioada 1998-2003 a fost folosită în continuare de particulari, fără ca autorităţile competente să intervină eficient, a concluzionat că în speţă a fost încălact art. 8, sub acest aspect.
B.Referitor la confidenţialitatea convorbirilor telefonice :
Curtea, făcând trimitere la cauza Treptov c. României (decizia din 20 mai 2008) a arătat că faptele fiind indicate de o manieră foarte generală şi nefiind probate de o manieră care să poată duce la concluzia că ar ridica probleme sub aspectul unei posibile încălcări a art. 8 din Convenţie, se impune respingerea acestui capăt de cerere.
Aplicarea art. 41 din Convenţie
Curtea a obligat statul român ca în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, să plătească reclamantului suma de 8.000 Euro daune morale.
6 comentarii:
nu de mult m-a solicitat cineva intr-o speta referitoare la mirosurile si zgomotele deranjante provenite de la o vecina. nu i-am dat nici o sansa pt ca in romania asa ceva inca nu se sanctioneaza in justitie, cel putin eu nu am auzit asta. gasesc speta foarte interesanta si binevenita. multumesc.
Da, foarte interesantă speţă : atingeri grave de ordin imaterial ! Felicitări pentru reproducerea aici.
În altă ordine de idei, aţi observat că pe net se desfăşoară o aşa zisă "gherilă virtuală" de reformatori gen Danileţ Vasilică Cristi, Blog de procuror, Jude în Românica etc. Snake, comentatorul de aici, s-a delimitat deja de Danileţ, şi pe bună dreptate. E un fals reformator sau, cel mult, unul anarhic şi utopic. Omul nu are capacitatea de a distinge între binele şi răul propriei persoane, dar-mi-te a unui sistem. N-ar fi o surpriză să aflăm cândva că mai toată "gherila virtuală" de acum e o simplă diversiune organizată pentru a acoperi vocile reformatorilor autentici. Domnia voastră, doamnă Cososchi, păreţi unul autentic, şi bine ar fi să-i numiţi şi să vă delimitaţi de cei falşi ori pur şi simplu neştiutori. Nu sunt singurul care am observat situaţia.
1. Tocmai de asta mi s-a parut deosebit de interesanta speta. In Romania sunt putini oameni care cred ca merita sa lupte pentru a le fi respectat dreptul la un mediu sanatos.
Romania este insa deja la a doua condamnare pentru incalcarea art. 8din Conventie pentru incalcarea obligatiilor pozitive ce revin autoritatilor pentru respectarea dreptului la un mediu sanatos (prima fiind Tatar c. Romaniei).
2.Da, am observat "gherila virtuala".
Cred sincer ca fiecare dintre colegii care se ascund in spatele acestor bloguri au sesizat ceea ce am sesizat si eu si dumneavoastra, si anume ca justitia nu se comporta ca o veritabila putere si nu-si indeplineste eficient rolul social.
Plecand de la aceasta constatare au incercat sa faca ceva pentru a schimba lucrurile.
Probabil v-au dezamagit si este posibil sa va dezamagesc si eu dar nu as putea spune ca ma dezic de ei, pentru simplul motiv ca sta in firea mea sa vad partea buna din fiecare om pe care il intalnesc, sa nu urasc si sa nu dispretuiesc pe nimeni.
Niciodata nu am fost adepta principiului "cine nu-i cu mine, este impotriva mea".
Am in anumite privinte pareri diferite de ale colegilor la care v-ati referit, dar asta nu inseamna ca eu am dreptate ci doar ca eu cred ca am dreptate.
Calitatea de reformator pe care mi-ati atribuit-o este o palarie mult prea mare pentru capul meu.
Nu sunt in sistem decat de 3 ani si imi dau seama ca imi lipseste experienta necesara pentru a intelege foarte bine multe dintre lucrurie esentiale pentru buna functionare a sistemului.
Si mai vreau sa adaug ca il respect pe Cristi Danilet, chiar daca avem pareri diferite in anumite privinte si am convingerea ca a miscat ceva in interiorul sistemului.
Aveţi 3 ani de magistratură. Îmi permit un sfat : nu luaţi prima mită ! Astfel, nu va exista niciodată a doua ! Nu omeneasca eroare a magistratului, ci mita a distrus sistemul. Ai luat, eşti pierdut, nu mai ai linişte toată viaţa. Primii bani murdari te transformă în brută, fiară lacomă, insensibilă, sălbăticiune fără busolă. Nu vei mai fi judecător, ci o rotiţă în uriaşa crimă organizată din justiţie. După prima mită, urmează inevitabilul şantaj : vezi c-ai luat ! Şi faci ce vor, devii parte din spurcata maşinărie. Eşti propria victimă a acestui prim gest lacom, nesăbuit şi devastator.
Oare anonimul nr. IV este magistrat suferind de transpiratii reci noaptea? Problema justitiei din Romania nu e obligatoriu "mita" efectiva, vulgara, exprimata in bani, ci, deseori, traficul de influenta, nepotismul, subordonarea politica si administrativa a magistratului. Cred ca foarte putini magistrati iau efectiv "mita" in sensul de "bani", multi insa raspund la comenzi politice/administrative ori trafic de influenta. "Tu faci aia eu iti rezolv aia".
Cunosc personal pe Brânduşe. Este un om integru şi se luptă cu "caracatiţa" din justiţia României de ani buni.Acesta este primul mare succes al său,prima palmă pe obrazul României şi al justiţiei din România, Judecătorii ce au instrumentat dosarele lui,ar trebui să fie demişi urgent,să nu mai poată practica niciodată această meserie,ca exemplu pentru alţii. Dar,la noi,în România,CSM îi apără în baza art.30 din Legea nr.317/2004-privind CSM,având OBLIGAŢIA să facă acest lucru... Mulţimea nu cunoaşte aceste legi şi se poate pronunţa însă mai sunt unii ce cunosc şi devin "persona non grata"-dacă le reproşează astfel de amănunte.
Vă pot spune cu certitudine,că Brânduşe a sesizat deja MAREA CURTE deoarece în sentinţa deja pronunţată,CEDO nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere (existând unul chiar ieşit din comun:este condamnat pentru aceeaşi faptă în baza a PATRU MANDATE...),respectiv art.6 CEDO şi art.1 din Protocolul nr.7 la CEDO.Este ceva de vis ceea ce se poate vedea la judecătorii din România.Pentru a respinge orice acţiune a cetăţenilor de rând îndreptată împotriva autorităţilor sau a unor funcţionari,sau a unor magistraţi,motivează oricum,orice şi oricând,uneori fiind chiar penibili.Dar,totul se face deoarece ştiu că nu răspund ei personal de aceste jigodisme făcute de ei.Când vor fi nevoiţi să-şi vândă vilele,casele, maşinile,etc. pentru a acoperi despăgubirile justiţiabililor, atunci vor judeca corect...poate ! Până atunci,vom plăti noi toţi nemerniciile acestor javre corupte.
DESCHIDEŢI OCHII,ROMÂNI !
(Acum,nu le mai ajung salariile...)
Gândiţi-vă la Alexandru Lăpuşneanu.
Dvs.D.nă Cososchi,aţi făcut un lucru remarcabil,postând această speţă,redactată simplu,pe înţelesul tuturor. FELICITĂRI!
Trimiteţi un comentariu