Incãlcarea art. 6 parag. 1 din Convenţie prin impunerea unei taxe judiciare calculate la valoarea obiectului acţiunii şi fãrã a ţine cont de veniturile realizate de petenţi-Cauza Beian c. României (07.02.2008)
Scurtã descriere a stãrii de fapt :
In data de 25 aprilie 2001, petenţii Aurel şi Elena Beian au introdus o acţiune la Tribunalul Mureş având ca obiect restituirea unei sume de 123.177.691 lei (ROL).
In şedinţa din data de 23 mai 2001 li s-a pus în vedere sã timbreze acţiunea cu 8.032.056 lei (ROL) şi sã depunã un timbru judiciar de 50.000 lei (ROL).
Cererea de scutire de taxã adresatã Administraţiei Financiare din Târgu Mureş a fost respinsã deşi petenţii au fãcut dovada cã aveau venituri modeste (o pensie de 2.202.057 lei şi o pensie de 1.984.860 lei)
In data de 19 decembrie 2001, dupã respingerea cererii de scutire de plata taxei de timbru, instanţa a pus din nou în vedere petenţilor sã achite taxa de timbru, sub sancţiunea anulãrii acţiunii ca netimbrate.
Petenţii nu s-au conformat iar în data de 23 ianuarie 2002, Tribunalul Mureş a anulat acţiunea ca netimbratã.
Recursul petenţilor a fost respins de Curtea de Apel Târgu Mureş, cu motivarea cã Tribunalul Mureş a aplicat corect prevederile Legii nrf. 146/1997 iar instanţele nu au competenţa de a se pronunţa cu privire la cererile de scutire de taxã de timbru.
Petenţii au invocat încãlacarea art. 6 paragr. 1 şi a art. 1 din Protocolul nr. 1
Hotãrârea Curţii:
I. Cu privire la art. 6 parag. 1:
Curtea a reamintit cã art. 6 paragr. 1 din Convenţie garanteazã oricãrei persoane dreptul de a-i fi analizatã de cãtre instanţe judecãtoreşti orice contestaţie referitoare la drepturile şi obligaţiile având caracter civil.
Acest drept nu este însã absolut, presupunând prin natura sa intervenţia statului care trebuie sã reglementeze modul de exercitare a acestui drept.
Curtea a admis în mod constant în jurisprudenţa sa cã în interesul unei bune administrãri a actului de justiţie, se pot impune anumite restricţii financiare (Tolstoy Miloslavsky c. Regatului Unit, paragr. 80-81, Kreuz c. Poloniei, parag. 59) dar aceste restricţii constituind o limitare a dreptului de acces la justiţie, trebuie sã urmãreascã un scop legitim şi sã existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat (Kreuz c. Poloniei, parag. 55).
In privinţa taxelor judiciare, Curtea a arãtat cã prin valoarea lor ridicatã, apreciatã prin raportare la veniturile celor care trebuie sã le achite, pot avea ca efect restrângerea dreptului la justiţie pânã în punctul în care dreptul este atins în substanţa sa (Tolstoy Miloslavsky c. Regatului Unit, paragr. 80-81 şi Kreuz c. Poloniei, parag. 60)
In speţã, Curtea a remarcat cã valoarea taxei de timbru s-a calculat sub formã de procent din valoare obiectului litigiului iar modul de calcul a fost cel prevãzut de lege.
Curtea a admis cã acest sistem de calcul urmãreşte descurajarea exercitãrii abuzive a dreptului de acces la justiţie şi colectarea de taxe pentru bugetul justiţiei, îndeplinind prin urmare cerinţa scopului legitim dar în spetã nu a fost respectatã cerinţa proporţionalitãţii, petenţilor punându-li-se în vedere sã achite o taxã pe care în mod evident nu aveau cum sã o achite din veniturile pe care le realizau.
In plus, Curtea a constatat cã se impune şi analizarea modalitãţii procedurale prevãzute în dreptul intern pentru soluţionarea cererilor de scutire de plata taxelor de timbru şi a reamintit cã s-a mai pronunţat într-o cauzã împotriva României (Weissman şi alţii c. României şi Iorga c. Românie) în sensul cã nu corespunde exigenţelor art. 6 paragr. 1, reglementarea care nu permite instanţelor judecãtoreşti sã se pronunţe cu privire la cererile de acordare a scutirilor de taxe judiciare.
Curtea a remarcat cã Legea nr. 146/1997 a fost modificatã în data de 25 mai 2004 iar în prezent cererile de scutire de taxe judiciare sunt soluţionate de cãtre instanţele judecãtoreşti dar la data soluţionãrii acţiunii petenţilor nu exista aceastã reglementare.
In concluzie, Curtea a decis cã Statul nu şi-a respectat obligaţia de a reglementa dreptuk de acces la justiţie într-o formã care sã corespundã exigenţelor art. 6 parag. 1 din Convenţie.
II. Cu privire la art. 1 din Protocolul nr. 1
Curtea a constatat cã acest capãt de cerere este legat direct de primul capãt, motiv pentru care a declarat admisibil şi acest capãt de cerere dar având în vedere concluziile la care a ajuns pe terenul art. 6 parag. 1, Curtea a decis cã nu este cazul sã speculeze cu privire la modalitatea în care ar fi putut fi soluţionatã acţiunea petenţilor dacã li s-ar fi respectat dreptul de acces la justiţie.
III. Cu privire la art. 41 :
Curtea a subliniat cã în speţã singurul temei în baza cãruia se pot acorda daune îl constituie constatarea încãlcãrii dreptului de acces la justiţie iar faţã de elementele de care a dispus a apreciat cã petenţii nu au fãcut dovada unui prejudiciu material efectiv şi care sã fie cauzat de anularea acţiunii ca netimbrate.
In privinţa prejudiciului moral, Curtea a admis cã petenţii s-au putut simţi frustraţi prin anularea acţiunii lor ca netimbrate, motiv pentru care, statuând în echitate a acordat daune morale de 5000 Euro.
Scurtã descriere a stãrii de fapt :
In data de 25 aprilie 2001, petenţii Aurel şi Elena Beian au introdus o acţiune la Tribunalul Mureş având ca obiect restituirea unei sume de 123.177.691 lei (ROL).
In şedinţa din data de 23 mai 2001 li s-a pus în vedere sã timbreze acţiunea cu 8.032.056 lei (ROL) şi sã depunã un timbru judiciar de 50.000 lei (ROL).
Cererea de scutire de taxã adresatã Administraţiei Financiare din Târgu Mureş a fost respinsã deşi petenţii au fãcut dovada cã aveau venituri modeste (o pensie de 2.202.057 lei şi o pensie de 1.984.860 lei)
In data de 19 decembrie 2001, dupã respingerea cererii de scutire de plata taxei de timbru, instanţa a pus din nou în vedere petenţilor sã achite taxa de timbru, sub sancţiunea anulãrii acţiunii ca netimbrate.
Petenţii nu s-au conformat iar în data de 23 ianuarie 2002, Tribunalul Mureş a anulat acţiunea ca netimbratã.
Recursul petenţilor a fost respins de Curtea de Apel Târgu Mureş, cu motivarea cã Tribunalul Mureş a aplicat corect prevederile Legii nrf. 146/1997 iar instanţele nu au competenţa de a se pronunţa cu privire la cererile de scutire de taxã de timbru.
Petenţii au invocat încãlacarea art. 6 paragr. 1 şi a art. 1 din Protocolul nr. 1
Hotãrârea Curţii:
I. Cu privire la art. 6 parag. 1:
Curtea a reamintit cã art. 6 paragr. 1 din Convenţie garanteazã oricãrei persoane dreptul de a-i fi analizatã de cãtre instanţe judecãtoreşti orice contestaţie referitoare la drepturile şi obligaţiile având caracter civil.
Acest drept nu este însã absolut, presupunând prin natura sa intervenţia statului care trebuie sã reglementeze modul de exercitare a acestui drept.
Curtea a admis în mod constant în jurisprudenţa sa cã în interesul unei bune administrãri a actului de justiţie, se pot impune anumite restricţii financiare (Tolstoy Miloslavsky c. Regatului Unit, paragr. 80-81, Kreuz c. Poloniei, parag. 59) dar aceste restricţii constituind o limitare a dreptului de acces la justiţie, trebuie sã urmãreascã un scop legitim şi sã existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat (Kreuz c. Poloniei, parag. 55).
In privinţa taxelor judiciare, Curtea a arãtat cã prin valoarea lor ridicatã, apreciatã prin raportare la veniturile celor care trebuie sã le achite, pot avea ca efect restrângerea dreptului la justiţie pânã în punctul în care dreptul este atins în substanţa sa (Tolstoy Miloslavsky c. Regatului Unit, paragr. 80-81 şi Kreuz c. Poloniei, parag. 60)
In speţã, Curtea a remarcat cã valoarea taxei de timbru s-a calculat sub formã de procent din valoare obiectului litigiului iar modul de calcul a fost cel prevãzut de lege.
Curtea a admis cã acest sistem de calcul urmãreşte descurajarea exercitãrii abuzive a dreptului de acces la justiţie şi colectarea de taxe pentru bugetul justiţiei, îndeplinind prin urmare cerinţa scopului legitim dar în spetã nu a fost respectatã cerinţa proporţionalitãţii, petenţilor punându-li-se în vedere sã achite o taxã pe care în mod evident nu aveau cum sã o achite din veniturile pe care le realizau.
In plus, Curtea a constatat cã se impune şi analizarea modalitãţii procedurale prevãzute în dreptul intern pentru soluţionarea cererilor de scutire de plata taxelor de timbru şi a reamintit cã s-a mai pronunţat într-o cauzã împotriva României (Weissman şi alţii c. României şi Iorga c. Românie) în sensul cã nu corespunde exigenţelor art. 6 paragr. 1, reglementarea care nu permite instanţelor judecãtoreşti sã se pronunţe cu privire la cererile de acordare a scutirilor de taxe judiciare.
Curtea a remarcat cã Legea nr. 146/1997 a fost modificatã în data de 25 mai 2004 iar în prezent cererile de scutire de taxe judiciare sunt soluţionate de cãtre instanţele judecãtoreşti dar la data soluţionãrii acţiunii petenţilor nu exista aceastã reglementare.
In concluzie, Curtea a decis cã Statul nu şi-a respectat obligaţia de a reglementa dreptuk de acces la justiţie într-o formã care sã corespundã exigenţelor art. 6 parag. 1 din Convenţie.
II. Cu privire la art. 1 din Protocolul nr. 1
Curtea a constatat cã acest capãt de cerere este legat direct de primul capãt, motiv pentru care a declarat admisibil şi acest capãt de cerere dar având în vedere concluziile la care a ajuns pe terenul art. 6 parag. 1, Curtea a decis cã nu este cazul sã speculeze cu privire la modalitatea în care ar fi putut fi soluţionatã acţiunea petenţilor dacã li s-ar fi respectat dreptul de acces la justiţie.
III. Cu privire la art. 41 :
Curtea a subliniat cã în speţã singurul temei în baza cãruia se pot acorda daune îl constituie constatarea încãlcãrii dreptului de acces la justiţie iar faţã de elementele de care a dispus a apreciat cã petenţii nu au fãcut dovada unui prejudiciu material efectiv şi care sã fie cauzat de anularea acţiunii ca netimbrate.
In privinţa prejudiciului moral, Curtea a admis cã petenţii s-au putut simţi frustraţi prin anularea acţiunii lor ca netimbrate, motiv pentru care, statuând în echitate a acordat daune morale de 5000 Euro.
1 comentarii:
Sonia, draga, nu am vazut unde sa-ti scriu un mesaj si ti-l pun aici.
Ma bucur pentru blogger-ul tau, ma bucur ca esti la Deva. Ne lipsesti de pe avocatura.com.
Cu toata consideratia,
av.Amalia Dragos (Frentiu).
Trimiteţi un comentariu